2ra-2242/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

2ra-2242/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2242/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – L. Lavric

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Bulgac, V. Cotorobai, A. Panov

DECIZIE

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecători Nina Vascan

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

judecând recursurile declarate de către Denis Russu și de către avocatul Aliona

Dragomir în interesele lui Denis Russu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Denis Russu

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor și

Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din data de 05 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a respins apelul declarat de către Denis Russu, reprezentat de avocatul

Aliona Dragomir, s-a admis apelul declarat de către Ministerul Justiției, s-a casat

parțial hotărârea din data de 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri privind respingerea cererii

de chemare în judecată,

constată:

La 17 mai 2018 Denis Russu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor și Procuratura

Generală, prin care a solicitat repararea prejudiciului material în mărime de 10 000

lei pentru asistență juridică acordată de avocat în cadrul dosarului penal și 30 000 lei

pentru mâncare și medicamentele procurate în timpul aflării în Penitenciarul nr. 13,

prejudiciului moral în mărime de 15 000 euro și a cheltuielilor de judecată suportate

în prezenta cauză civilă.

În motivarea cererii de chemare în judecată Denis Russu a indicat că la 04 iulie

2014 a fost reținut pe cauza penală nr.2014028075, fiind deținut în arest mai mult de

un an.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, întru executarea

Hotărârii Curții Constituționale din 23 februarie 2016 privind excepția de

neconstituționalitate a alin. (3), (5), (8) și alin.(9), art.186 din Codul de procedură

penală în sensul art.25, alin. (4) din Constituție, a fost admis recursul apărătorului,

1

fiind liberat provizoriu sub control judiciar, cu obligațiile și restricțiile prevăzute de

art. 191 din Codul de procedură penală, însă a fost reținut în incinta Curții de Apel

Chișinău pe o altă cauza penală nr.2016928057, intentată de Procuratura Generală,

în baza ordonanței cu privire la începerea urmăririi penale din 24 februarie 2016,

fiind recunoscut în calitate de bănuit la 01 martie 2016.

La 03 martie 2016 i-a fost înaintată învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.361, alin.(2), lit. b), c), d) și art.243, alin.(3), lit. a), b) din Codul

penal. Tot în aceeași zi de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău a fost admis

demersul procurorului cu privire la aplicarea măsurii preventive arestul preventiv pe

un termen de 30 de zile. Ulterior măsura preventivă arestul a fost prelungită până la

data de 29 iunie 2016, ora 15:41.

Denis Russu a menționat că încheierile judecătorești de aplicare a măsurii

preventive și de prelungire a acesteia au fost contestate, fiind menținute de instanța

de recurs.

După pronunțarea la 10 iunie 2016 a sentinței de condamnare în cauza penală

nr. 2014028075, cauza penală nr. 2016928057 a fost suspendată. Ordonanța de

suspendare fiind contestată de către Denis Russu în baza art.313 din Codul de

procedură penală, plângere care la 07 aprilie 2017 a fost admisă prin încheierea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Denis Russu la 18 aprilie 2017 a solicitat procurorului, care instrumentează

cauza penală nr. 2016928057, clasarea acesteia.

La 24 mai 2017, ulterior la 13 iunie 2017 a solicitat suspendarea cauzei penale,

iar la 30 iunie 2017 a solicitat emiterea ordonanței de clasare a cauzei penale.

Prin răspunsul primit la 05 iulie 2017 a fost informat că în cauza penală nr.

2016928057 se efectuează acțiuni de urmărire penală, întru stabilirea tuturor

circumstanțelor cauzei.

La 20 iulie 2017 a adresat plângere Procurorului General privind urgentarea

urmăririi penale, plângere care a fost ignorată, iar la 07 noiembrie 2017 în temeiul

art.20 din Codul de procedură penală s-a adresat Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

cu privire la accelerarea urmăririi penale.

Reclamantul a indicat că toate acțiunile procesuale în privința sa au fost

efectuate în anul 2016. La 01 martie 2016 a fost recunoscut și audiat în calitate de

bănuit, la 03 martie 2016 învinuit de comiterea infracțiunii imputate, iar abia la 16

noiembrie 2017 a fost emisă ordonanța prin care a fost scos de sub urmărire penală

din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor infracționale.

În aceste circumstanțe, prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 Denis

Russu se consideră îndreptățit de a solicita repararea prejudiciului material suportat

și anume cheltuielile pentru asistența juridică acordată de avocat în carul examinării

cauzei penale, precum și cheltuielile pentru mâncare și medicamente procurate în

timpul aflării în Penitenciarul nr. 13 Chișinău și anume 300 lei per/zi x 100 zile.

Denis Russu a mai menționat că în rezultatul acestui proces penal i-au fost

cauzate suferințe psihice, i-a fost jignită personalitatea, or, prin intermediul rețelelor

de socializare a fost difuzată reținerea sa, a fost stresat enorm la examinarea

demersului privind aplicarea măsurii preventive și ulterior la prelungirea măsurii,

precum și în cadrul examinării recursurilor la Curtea de Apel Chișinău. Astfel, a

2

suportat un prejudiciu moral, în rezultatul învinuirii de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 361, 243 din Codul penal, care nu le-a comis, dar pentru care se

stabilește pedeapsa cu închisoare de până la 15 ani. Urmărirea penală a derulat mai

mult de 20 de luni. În mass-media și rețele de socializare au fost publicate cadre cu

reținerea sa și fotografiile din incinta penitenciarului, a fost public acuzat că este

liderul unei grupări criminale. Prejudiciul moral estimat de către Denis Russu

constituie 10 000 euro pentru fiecare an aflat sub urmărire penală, în total 15 000

euro.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10 octombrie 2018 s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Denis Russu prejudiciul material

în mărime de 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza

penală și prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei, cât și cheltuielile de asistență

juridică suportate în cauza civilă în mărime de 5 000 lei. În rest, s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată. ( f.d. 237, vol. I, 1-7, vol.II)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 05 septembrie 2019 a respins

apelul declarat de către Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir, a

admis apelul declarat de către Ministerul Justiției, a casat parțial hotărârea din data

de 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani în partea admiterii

pretențiilor înaintate de către Denis Russu și a emis în această parte o nouă hotărâre,

prin care a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Denis Russu, în

rest a menținut hotărârea. (f.d. 87,88-94, vol. II)

În susținerea soluției sale instanța de apel a conchis că instanța de fond în mod

eronat a concluzionat că Denis Russu este îndreptățit de a solicita prin prisma Legii

nr.1545-XIII din data de 25 februarie 1998 compensarea prejudiciului cauzat,

invocând că a fost ilegal învinuit și atras la răspundere penală, or, în condițiile art.3,

alin.(1) din Legea nr. 1545, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești

atrage răspunderea Statului.

Împotriva deciziei instanței de apel, Denis Russu și avocatul Aliona Dragomir

în interesele lui Denis Russu, au declarat recursuri, prin care au solicitat admiterea

recursurilor, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii de chemare în

judecată. ( f.d. 101-109, 111-118)

În motivarea recursurilor recurenții au indicat că instanța de apel a interpretat

eronat norma legală și a aplicat o lege care nu urma să fie aplicată, apreciind arbitrar

probele, iar instanța de fond, deși corect a constatat și elucidat circumstanțele cauzei,

incorect a respins parțial pretenția cu privire la încasarea prejudiciului material.

Denis Russu a menționat că instanța de apel, respingând cererea de chemare în

judecată, nu a examinat minuțios obiectul cererii și nu a stabilit caracterul

raporturilor juridice, nu a examinat obiectiv toate probele din dosar, fapt ce a încălcat

principiul egalității părților în proces, ori acesta a fost atras ilegal la răspundere

penală, s-a aflat în arest preventiv 100 zile și ca urmare a fost scos de sub urmărire

penală pe temeiuri de reabilitare.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440, alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentelor cereri de

3

recurs se referă la decizia din 05 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care

intră în categoria de acte specificate în articolul 429, alin. (1) din Codul de procedură

civilă. Împotriva acestui act judecătoresc, Denis Russu și avocatul Aliona Dragomir

în interesele lui Denis Russu au declarat recursuri. Mandatul seria MA nr. 1016989

din 02 mai 2018 a certificat împuternicirile legale ale avocatului Aliona Dragomir

de a reprezenta interesele recurentului Denis Russu în special, de a ataca hotărârea

judecătorească. (f.d. 10, vol.I)

Astfel, recursurile au fost formulate de către subiecții cărora li s-a conferit

dreptul dat, în baza art. 430, lit. a) din Codul de procedură civilă. În același timp,

materialele cauzei au confirmat că cererea nu a fost examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursurilor, completul de admisibilitate

a stabilit că decizia motivată din 05 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

expediată părților, prin intermediul serviciului poștal și a fost publicată pe pagina

web „Portalul instanțelor naționale de judecată” la 04 octombrie 2019. Totodată,

dovada primirii actului judecătoresc contestat nu a fost anexată la dosar de către

instanța de apel. Astfel, luând în considerare cele menționate, recursurile au fost

înregistrate în Grefa Curții Supreme de Justiție la 17 octombrie 2019 și respectiv la

21 octombrie 2019 în limitele prevăzute la articolul 434, alin. (1) din Codul de

procedură civilă.

În vederea respectării articolului 432, alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea

ridica probleme de drept de ordine publică specificate la alin. (3) din articolul citat.

Mai mult, nici recurenții Denis Russu și avocatul Aliona Dragomir în interesele lui

Denis Russu nu au prezentat observații în privința acestui aspect procedural.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurenților referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432, alin. (2) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 11 decembrie 2019 a Curții Supreme

de Justiție, cererile de recurs s-au considerat admisibile pentru examinarea în fond.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse

în cererea de recurs și referințe au fost formulate cu suficientă precizie pentru a

permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de

drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat

pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenții și intimații au avut

posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse.

Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a

se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34, decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a

Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

4

Verificând decizia din 05 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în limitele

controlului de legalitate, în raport de criticele invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune

admiterea recursurilor, casarea deciziei contestate și menținerea hotărârii primei

instanțe, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445, alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432, alin. (2), lit. a) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Alin. (4) din același articol prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei.

După cum rezultă din materialele dosarului Denis Russu a solicitat prin prisma

Legii nr.1545-XIII din data de 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești repararea prejudiciului material și moral.

În susținerea pretențiilor a indicat că prin ordonanța procurorului din data de 24

februarie 2016 a fost începută urmărirea penală pe faptul săvârșirii infracțiunii

prevăzute la art. 361, alin.(2), lit. b), c), d) și art.243, alin.(3), lit. a), b) din Codul

penal. ( f.d. 192-193, vol.I)

Temei pentru pornirea urmăririi penale a servit percheziția efectuată în cadrul

urmăririi penale pornită la data de 04 iulie 2014, în garajul nr.129 din CCG 223,

amplasat în or. Anenii Noi, închiriat de Denis Russu, unde au fost depistate și

ridicate arme și muniții, deținute fără autorizația corespunzătoare.

La 03 martie 2016 lui Denis Russu i-a fost înaintată învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.243 alin. (3), lit. a),b) și art.361, alin. (2) lit. b), c), d)

din Codul penal.

Prin încheierea judecătorului de instrucție din data de 03 martie 2016 lui Denis

Russu i s-a aplicat măsura preventivă arestul preventiv pe un termen de 30 de zile,

care a fost prelungit prin încheierile din 30 martie 2016, 29 aprilie 2016, 26 mai

Prin ordonanța procurorului Procuraturii Generale din 18 iulie 2016, urmărirea

penală a fost suspendată până la stabilirea tuturor persoanelor care pot fi puse sub

învinuire. (f.d. 16-19, vol.I)

Prin ordonanța din data de 16 noiembrie 2017 a procurorului Procuraturii

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale s-a dispus scoaterea

de sub urmărirea penală a lui Denis Russu, din motivul lipsei în acțiunile acestuia a

5

elementelor infracționale prevăzute de art. 361, alin.(2), lit. b), c), d) și art. 243, alin.

(3), lit. a), b) din Codul penal. (f.d. 64-65, vol.I)

Colegiul lărgit amintește că prima instanță a constatat că prin acțiunile

organelor de urmărire penală i-au fost lezate drepturile lui Denis Russu, iar prin

prisma art. 3, în colaborare cu art. 6, lit. b) din Legea nr.1545-XIII din data de 25

februarie 1998 se consideră îndreptățit de a solicita repararea prejudiciului cazat în

legătură cu încălcarea acestui drept, ceea ce a condus la admiterea parțială a

pretențiilor formulate de către Denis Russu.

În schimb, Curtea de Apel Chișinău a considerat că acțiunile organelor de

urmărire penală nu au adus atingere dreptului lui Denis Russ, ori nu orice acțiune a

organului de urmărire penală și judecătorești atrage răspunderea statului. Punerea

sub bănuire/învinuire, aplicarea anumitor măsuri procesuale de constrângere

prezintă niște modalități legale de a elucida toate circumstanțele importante cauzei

penale în scopul aflării adevărului și acumulării probelor, și nicidecum nu pot fi

catalogate ca acțiuni ilicite ale organului de drept, atâta timp cât nu există vreun act

confirmativ în acest sens.

Problema de bază supusă controlului judecătoresc în fază de recurs constă în

verificarea corectitudinii aplicării prevederilor art.3 și art. 6 din Legea nr.1545-XIII

din data de 25 februarie 1998 de către instanța de apel, precum și îndeplinirea de

către recurenți a sarcinii probei ce le-a revenit prin prisma art. 118, alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

În acest mod, instanța de recurs este chemată să ofere un răspuns la întrebarea

dacă instanța de apel a argumentat convingător respingerea pretențiilor cu privire la

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilegale are organelor

de urmărire penală sau ale instanțelor judecătorești în contextul circumstanțelor de

fapt și a probelor prezentate.

În definitiv, instanța de judecată va trebui să se asigure că în cazul de față

instanțele de judecată au îndeplinit condiția unei examinări efective și au dat un

răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului (a se

vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 35 – 36;

Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Recurenții au susținut că acțiunile organelor de urmărire penală și ale

instanțelor judecătorești sunt ilicite.

Ministerul Justiției a infirmat criticele aduse de către Denis Russu, susținând că

acțiunile organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătoreștii au fost

efectuate în conformitate cu legislația procesual penală.

Pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, instanța de recurs va raporta

circumstanțele prezentate mai sus la normele de drept material ce reglementează

raportul juridic dedus judecății.

În conformitate cu art.1405, alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la data de

01 martie 2019) prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere

ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma

arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin

aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii

neremunerate în folosul comunității se repară de către stat integral, indiferent de

6

vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

Conform art. 3 din Legea nr.1545-XIII din data de 25 februarie 1998 este

reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest,

de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării

ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care

limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale

sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor

legislației;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a

ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție

de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură și din instanțele

judecătorești.

Articolul 6 din Legea sus menționată indică că dreptul la repararea

prejudiciului, în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe

temeiuri de reabilitare;

c) adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea

arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313, alin. (5)

din Codul de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub

urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor

organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de

investigații.

Procedând la examinarea fondului recursului, Colegiul lărgit observă că

instanța de apel a considerat că acțiunile organelor de urmărire penală și ale

instanțelor de judecată în cauza penală nr. 2016928057 privind învinuirea lui Denis

Russu în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 361, alin.(2), lit. b), c), d) și art.243,

alin.(3), lit. a), b) din Codul penal pe durata urmăririi penale și anume arestul

preventiv, punerea sub învinuire și scoaterea de sub urmărire penală a lui Denis

Russu, nu cad sub incidența Legii nr.1545-XIII din data de 25 februarie 1998 și nu

survine răspunderea Statului pentru prejudiciul cauzat lui Denis Russu, ori organele

de urmărire penală nu au admis careva ingerințe ilegale asupra drepturilor lui Denis

Russu.

Argumentul instanței de apel este apreciat critic de instanța de recurs, or este

evident faptul că Denis Russu în cadrul urmăririi penale în cauza penală nr.

7

2016928057 a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361, alin.(2.),

lit. b), c), d) și art. 243, alin. (3), lit. a), b) din Codul penal, fiind supus măsurii

preventive arest preventiv pe un termen de 30 de zile, fiind prelungit cu încă 60 de

zele, iar ulterior fiind scos de sub urmărire penală, din motivul lipsei în acțiunile

acestuia a elementelor infracționale, condiții care cad sub incidența art. 6, lit. b) din

Legea nr.1545-XIII din data de 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Aici, Colegiul reține prevederile art. 284, alin. (1) din Codul de procedură

penală, potrivit cărora scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de

reabilitare și finalizare în privința persoanei a oricăror acțiuni de urmărire penală în

legătură cu fapta anterior imputată.

Astfel, prin faptul scoaterii de sub urmărire penală a lui Denis Russu acesta a

fost reabilitat, fapt ce atestă cu certitudine că organul de urmărire penală a încălcat

principiul general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi urmărită

penal, trasă la răspundere și judecată, împrejurare ce generează angajarea

răspunderii patrimoniale a Statului pentru prejudiciul material și moral cauzat prin

această încălcare.

Argumentul Ministerului Justiției precum că în speță nu au fost întrunite

condițiile speciale de atragere a răspunderii patrimoniale a Statului, corect a fost

respins de instanța de fond, ori punerea sub învinuire a lui Denis Russu și aplicarea

măsurilor preventive față de acesta constituie acțiuni ilegale de intentare a urmăririi

penale și sunt confirmate prin faptul scoaterii de sub urmărire penală, nefiind

necesară existența unui act de anulare a ordonanței de aplicare a măsurii preventive

sau a altor acte emise în cadrul urmăririi penale.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că Legea nr.1545-XIII din data de 25 februarie 1998 reglementează

nu doar dreptul persoanei la repararea prejudiciului moral în urma acțiunilor ilicite

ale organului de urmărire penală, dar și dreptul de a cere compensații pentru

reabilitare în urma pornirii urmăririi penale și ulterior scoaterii de sub urmărire

penală, nefiind constatată întrunirea elementelor infracțiunii.

Conform art. 1422 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019) în cazul

în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin

fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se

repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Reparația

prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției autorului faptei ilicite în cazul în

care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere

penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi

localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului,

muncii neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.

Mai mult, argumentul Ministerului Justiției precum că în speță, nu există un act

judecătoresc irevocabil, prin care să se constate că acțiunile organelor de urmărire

penale sunt ilegale, invocat întru susținerea poziției sale, este o interpretare

8

subiectivă, ori prin prisma prevederilor art. 3, alin. (2) din Legea nr. 1545-XIII din

25 februarie 1998 prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa

persoanelor cu funcție de răspundere din organele de urmărire penală, din

procuratură și din instanțele judecătorești.

Prin urmare, cele relatate în ansamblu denotă incontestabil faptul că Denis

Russu

este în drept de a pretinde la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma

acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor

judecătorești.

În conformitate cu art. 11, alin. (1) și (3) din Legea nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998 mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se

stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea

concretă a compensației se determină luându-se în considerare: a) gravitatea

infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul și

gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei

penale în instanța de judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația

despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării

cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal lezat și locul lui în

sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor

psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și

psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție. În toate cazurile,

instanța de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și echitabile a

prejudiciului moral.

Astfel, instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia admiterii parțiale a

acțiunii și necesitatea încasării prejudiciului moral în mărime de 5 000 de lei. Or,

suma dispusă spre încasare este una rezonabilă și echitabilă pentru prejudiciul moral

cauzat lui Denis Russu prin atragere ilicită la răspundere penală.

În aceste circumstanțe nu poate fi reținută ca fiind întemeiată solicitarea

recurenților cu privire la admiterea integrală a cererii de chemare în judecată și de a

încasa prejudiciul moral în mărime de 15 000 euro, ori aceasta este o sumă exagerată,

iar prin prisma Convenției CEDO, cuantumul despăgubirii trebuie astfel stabilit,

încât aceasta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie venituri

nejustificate pentru victimele daunelor.

Referitor la pretenția lui Denis Russu cu privire la încasarea cheltuielilor de

asistență juridică suportată în cadrul procesului penal, instanța de fond corect a

admis-o parțial, ori prin prisma prevederilor art. 7, lit. e) din Legea nr. 1545-XIII din

25 februarie 1998 în cazurile menționate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se

compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistența juridică.

În speță, se constată că Denis Russu în cadrul urmăririi penale a fost asistat de

avocat, care a exercitat apărarea acestuia, acordând consultații pe tot parcursul

anchetei penale, contestând actele de limitare în drepturi ale învinuitului. Pentru

cheltuielile de asistență juridică Denis Russu a solicitat încasarea sumei de 10 000

lei.

9

În susținerea pretenției sale Denis Russu a prezentat copiile bonurilor de plată

nr. 025449 din 04 octombrie 2017 și nr. 025423 din 13 septembrie 2017. (f.d. 12,108,

vol.I)

Prin urmare, cuantumul cheltuielilor de asistență juridică dispusă spre încasare

de către instanța de fond este rezonabilă pentru o cauză penală de învinuire în

comiterea unei infracțiuni, ori Denis Russu, deși a fost asistat de către avocat, mai

multe plângeri adresate organelor de urmărire penală, cât și instanțelor de judecată

sunt întocmite de către acesta personal.

Instanța de recurs constată că bonurile de plată prezentate în susținerea

cheltuielilor suportate pentru asistența juridică în cadrul dosarului penal sunt

eliberate în baza a două contracte de asistență juridică. Un bon a fost eliberat pentru

acordarea asistenței juridice într-o altă cauză penală, care nu face obiectul prezentei

acțiuni.

Totodată, Colegiul reține ca fiind corectă soluția instanței de fond cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată suportate de către Denis Russu pentru asistența

juridică în cadrul prezentului litigiu, ori prin prisma art. 96, alin. (1) din Codul de

procedură civilă instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să

compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în

măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Referitor la încasarea prejudiciului material în mărime de 30 000 lei pentru

mâncare și medicamente corect a fost respins de instanțele de judecată ca fiind

neîntemeiat, ori prin prisma art. 118, alin. (1) din Codul de procedură civilă Denis

Russu nu le-a probat.

Pe baza celor constatate, Colegiul lărgit este de acord cu soluția primei instanțe

privind întrunirea condițiilor necesare de survenire a răspunderii Statului pentru

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penale și de reparare a prejudiciului

material și moral cauzat lui Denis Russu.

În ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

puse în prezenta cerere. Drept consecință, instanța de recurs subscrie criticilor

recurenților potrivit căruia instanța de apel a respins neîntemeiat cererea de chemare

în judecată.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirma incidența temeiului

indicat la articolul 432 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (4) din Codul de procedură civilă

și a stabili că erorile judiciare analizate în speță sunt esențiale. Totuși, completarea

considerentelor hotărârii din 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani nu poate fi calificată ca o încălcare decisivă a art. 432 alin. (4) din Codul

de procedură civilă, cât timp instanța de recurs a acceptat punctul de vedere juridic

al acesteia, iar, per ansamblu, instanța de fond a răspuns la principalele elemente din

dosar. Instanța de recurs observă că esența deciziei din data de 05 septembrie 2019

a instanței de apel nu corespunde standardelor de mai sus. Astfel, datorită acestor

constatări, Colegiul de control judiciar consideră că erorile depistate pot fi corectate

prin casarea deciziei contestate și menținerea hotărârii primei instanțe.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

10

de a admite recursurile formulate de către Denis Russu și de către avocatul Aliona

Dragomir în interesele lui Denis Russu, de a casa decizia instanței de apel și de a

menține hotărârea primei instanțe.â

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

decide:

Se admit recursurile declarate de către Denis Russu și de către avocatul Aliona

Dragomir în interesele lui Denis Russu.

Se casează decizia din 05 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, emisă în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Denis Russu împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor și Procuratura

Generală cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești.

Se menține hotărârea din 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Maria Ghervas

Judecători Nina Vascan

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

11