2ra-1823/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală si ale procuraturii, precum si încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-1823/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală si ale procuraturii, precum si încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2ra-1823/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud:. E. Cojocari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud:. V. Cotorobai, I. Țurcan, M. Anton)

D E C I Z I E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Ruslan Ungureanu, reprezentat de avocatul

Victor Furnică,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan Ungureanu

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală și ale procuraturii, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ruslan Ungureanu, au fost admise apelurile declarate de

Ministerul Justiției și Procuratura Generală, a fost casată hotărârea din 07 februarie

2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani și a fost emisă o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 08 iunie 2018 Ruslan Ungureanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală și ale procuraturii, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată (f.d. 5-9).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 19 iunie 2015, a fost recunoscut

în calitate de bănuit pe cauza penală nr. 2015421051, pornită de organul de urmărire

penală la 05 iunie 2016, conform componenței de infracțiune prevăzute de art. 264

alin. (1) Cod penal. Totodată, prin ordonanța din 21 septembrie 2015 a procurorului

în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru, pe motivul insuficienței probelor și

pentru faptul că a expirat termenul de 3 luni de la data recunoașterii în calitate de

bănuit, a fost scos de sub urmărirea penală.

Reclamantul a menționat că prin ordonanța din 22 septembrie 2015 a

procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru, cauza penală sus citată, a

fost restituită organului de urmărire penală pentru completarea urmăririi penale, după

care prin ordonanța din 22 decembrie 2015 a procurorului adjunct al procurorului

1

mun. Chișinău, Vladimir Lupu, a fost anulată ordonanța din 21 septembrie 2015 a

procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru privind scoaterea sa de sub

urmărire penală, fiind dispusă reluarea urmăririi penale, care în ordinea art. 2991 Cod

de procedură penală, a fost contestată de apărătorul său.

Reclamantul a indicat că prin ordonanța din 22 decembrie 2015 a procurorului

în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru a fost pus sub învinuire în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i comunicat în aceiași zi

și rechizitoriul. Prin actul de învinuire și rechizitoriul, a fost învinuit precum că la

09 mai 2015, aproximativ ora 17:00, fiind la volanul automobilului de model „VW

Transporter”, n/î AAA 913, în timpul deplasării pe str. Trandafirilor, nr. 11/1, mun.

Chișinău, din direcția bulevardului Dacia spre bulevardul Decebal, a ieșit pe

contrasens și a comis tamponarea cu automobilul de model „VAZ 21214”, n/î COO

381, condus de Serghei Cocianov care se deplasa regulamentar din direcția

bd. Decebal spre bd. Dacia. Potrivit raportului de expertiză din 11 iunie 2015, Serghei

Cocianov s-a ales cu leziuni corporale, calificate ca vătămări medii. Astfel, acțiunile

sale au fost calificate conform art. 264 alin. (1) Cod penal.

Reclamantul a menționat că Judecătoria Chișinău, sediul Central, la 04 august

2017 a pronunțat sentință de încetare a procesului penal pe respectiva cauză penală,

pe motivul existenței unei hotărâri a organului de urmărire penală de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală, explicându-i-se părții vătămate, adică lui că este în

drept să înainteze acțiune civilă împotriva statului Republicii Moldova, care a fost

menținută prin decizia din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și decizia din

28 februarie 2018 a Curții Supreme de Justiție.

Reclamantul a indicat că prin acțiunile sale organul de urmărire penală a încălcat

prevederile legale, în special, dreptul de a nu fi urmărit de două sau mai multe ori

pentru una și aceiași infracțiune. De altfel, neîntemeiat a fost supus urmăririi penale

pentru o infracțiune pentru care a fost scos de sub urmărire penală, și ulterior, în mod

abuziv a fost reluată urmărirea penală în privința sa, cauza fiind transmisă în instanța

de judecată, respectiv i-a fost cauzat prejudiciu moral.

Reclamantul a relevat că suma de 150000 de lei este proporțională și ar acoperi

toate suferințele emoționale la care a fost expus pe perioada urmăririi penale și

judecării cauzei sale. Mai mult, pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei sale

a suportat cheltuieli de asistență juridică în cuantum de 13000 de lei.

Reclamantul a relatat că la data când cauza a fost expediată în instanță, pe lîngă

cetățenia Republicii Moldova mai deținea și cetățenia României, iar în perioadele

09 februarie 2016 – 24 iulie 2017 și 04 octombrie 2017 – prezent, a fost angajat, în

calitate de inginer construcții civile, industriale și agricole, în cadrul SRL „Supercon”,

cu sediul în România, Județul Galați, mun. Galați, str. Siderurgiștilor, nr.10, bloc D3,

sc.4, ap.65, cu salariul de funcție pe perioada 09 februarie 2016 – 24 iulie 2017 în

mărime de 1500 de lei românești (RON), iar în perioada 04 octombrie 2017 până în

prezent salariul de funcție constituia 2000 de lei românești (RON).

Reclamantul a declarat că conform proceselor-verbale ale ședințelor de judecată,

a fost prezent la nouă ședințe de judecată după cum urmează: 17 martie 2016, 30 mai

2016, 18 iulie 2016, 23 decembrie 2016, 30 martie 2017, 19 iunie 2017, 24 iulie 2017

în instanța de fond și 14 noiembrie 2017 - în instanța de apel. În acest sens pentru a

participa în ședințele de judecată în Republica Moldova, a solicitat de la angajator

concediu din cont propriu, care i se acorda și pentru care eveniment nu i se calcula

salariul. Prin urmare, în perioada 17 martie 2016 – 24 iulie 2016, conform adeverinței

2

de vechime nr. 121 din 24 iulie 2017, salariul de bază al reclamantului constituia

1500 de lei românești (RON), iar în condițiile acordării concediului neplătit, acesta a

ratat un venit sub formă de salariu pentru zilele 17 martie 2016, 30 mai 2016, 18 iulie

2016, 21 decembrie 2016, 23 decembrie 2016, 19 iunie 2017, 24 iulie 2017- în

cuantum de 568,72 de lei românești (RON), calculat după formula prevăzută la art. 7

și 8 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 426 din 26 aprilie 2004 - 1500

de lei (RON) : 21,1 x 8 zile.

Reclamantul a specificat că conform adeverinței nr. 84 din 13 aprilie 2018 în

perioada 04 octombrie 2017 până în prezent acestuia i s-a calculat salariu în mărime

de 2000 de lei românești (RON), iar în condițiile în care la 14 noiembrie 2017, a

solicitat concediu neplătit pentru a participa în ședința de judecată de la Curtea de

Apel Chișinău, acesta a ratat un venit sub formă de salariu în mărime de 94,78 de lei

românești (RON), calculat după formula prevăzută la art. 7 și 8 din Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 426 din 26 aprilie 2004 - 2000 de lei (RON): 21,1

x 1 zile. Iar, în total a ratat un venit sub formă de salariu în mărime de 663, 56 de lei

românești (RON).

Totodată, reclamantul a invocat că pe perioada cât se desfășurau ședințele de

judecată acesta locuia în România în mun. Galați, prin urmare consideră că

cheltuielile de transport urmează a fi calculate în temeiul Ordinul Ministrului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 231 din 22 octombrie 2013, după cum

urmează 4140 km x 0,46 lei = 1904, 40 lei.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul bugetului de stat

al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul său a sume

în mărime de 150000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei în cuantum de 13000

lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, a sumei în mărime de 663,56 de lei

românești, cu titlu de venit ratat, ce urmează a fi achitată în valută națională, la cursul

oficial de schimb al Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărârii

judecătorești, și a sumei în mărime de 1904,40 de lei, cu titlu de cheltuieli de transport.

Prin hotărârea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost admisă parțial acțiunea depusă de Ruslan Ungureanu și a fost încasat din contul

bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediu Ministerului Justiției în

beneficiul lui Ruslan Ungureanu, în temeiul Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998, prejudiciu

moral cauzat în sumă de 30000 de lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă

de 13000 de lei suportate în cadrul procesului penal, în rest acțiunea a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Ruslan Ungureanu, au fost admise apelurile declarate de Ministerul

Justiției și Procuratura Generală, a fost casată hotărârea din 07 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii depusă de Ruslan Ungureanu, ca fiind neîntemeiată.

La 01 august 2019 Ruslan Ungureanu, reprezentat de avocatul Victor Furnică a

declarat recurs împotriva deciziei din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărârii de admitere integrală a acțiunii sale.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Ruslan Ungureanu, reprezentat de

avocatul Victor Furnică a indicat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea

3

aplicabilă speței, și anume Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998 și art. 1405 Cod civil.

Recurentul a remarcat că temeiul invocat pentru a fi antrenată răspunderea

patrimonială a statului Republica Moldova este consemnat expres în acțiunea civilă,

cât și în art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998. Așadar, este criticabilă

decizia instanței de apel, inclusiv și prin prisma deciziilor nr. 2ra-2054/18, 2ra-420/19

ale Curții Supreme de Justiție, or conform art. 1 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea

Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, Curtea Supremă de Justiție este

instanța judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă și uniformă a

legislației de către toate instanțele judecătorești, soluționarea litigiilor apărute în

cadrul aplicării legilor, garantează responsabilitatea statului față de cetățean și a

cetățeanului față de stat.

Recurentul a specificat că instanța de apel eronat a concluzionat că nu are

dreptul de a solicita încasarea prejudiciului material și moral, inclusiv și prin prisma

art. 6 din Legea privind modul de repararea a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.

1545 din 25 februarie 1998, deoarece dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea

și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire

penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare. Or, prin sentința din

04 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central nr. 1-735/15, a fost reținut

caracterul ilegal al procesului penal ce-l vizează, în condițiile în care în privința sa

există o hotărâre a organului de urmărire penală privind scoaterea persoanei de sub

urmărire penală.

Recurentul consideră că cele expuse supra atestă existența tuturor premiselor

legale pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a Statului, prevăzute de Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din

25 februarie 1998.

Recurentul a menționat că consideră neîntemeiată soluția instanțelor ierarhic

inferioare cu privire la respingerea cerințelor cu privire la încasarea sumei în mărime

de 663,56 de lei românești, cu titlu de venit ratat achitați în valută națională, la cursul

oficial de schimb al Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărârii

judecătorești, și a sumei în mărime de 1904,40 de lei, cu titlu de cheltuieli de transport,

or pentru a participa în ședințele de judecată din Republica Moldova a solicitat de la

angajator concediu din cont propriu, care i s-a acordat și pentru care evident nu i s-a

calculat salariu. Totodată, din motiv că locuia și își exercita activitatea în mun. Galați,

România, a fost nevoit să se deplaseze până în mun. Chișinău. De fapt, circumstanțe

date au fost confirmate prin probele anexate la materialele cauzei, însă instanțele

ierarhic inferioare le-a considerat drept incerte, fără a motiva în fapt și drept, prin

prisma art. 241 alin. (5) Cod de procedură civilă, această soluție.

Recurentul a relevat că prima instanță nejustificat a diminuat prejudiciul moral

până la suma de 30000 de lei, or fiind constatat cu certitudine că în mod neîntemeiat

a fost supus urmării penale pentru o infracțiune pentru care a fost scos de sub urmărire

penală și ulterior, în mod abuziv, a fost reluată în privința sa urmărirea penală, iar

cauza a fost transmisă în instanța de judecată, abuzuri și ilegalități care au fost

4

constatate prin hotărârile judecătorești irevocabile, atestă că a fost afectat emoțional

(stres, frustrare, sentiment de nedreptate) și reieșind din gravitatea încălcărilor comise

și perioada în care în mod definitiv a fost reabilitat, consideră că suma de 150000 de

lei, este proporțională și ar acoperi toate suferințele emoționale la care a fost supus pe

perioada urmăririi penale și judecării cauzei sale.

La 13 august 2019, în adresa intimatului Ministerului Justiției și intervenientului

accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova a fost expediată copia

recursului declarat de Ruslan Ungureanu, reprezentat de avocatul Victor Furnică, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 148).

Intimatul Ministerului Justiției și intervenientul accesoriu Procuratura Generală

a Republicii Moldova nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus

referințe în termenul stabilit.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 20 iunie 2019

a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată părților la proces prin intermediul poștei

electronice la 19 iulie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 2a-1007/19 (f.d. 136), iar

recursul a fost declarat de Ruslan Ungureanu, reprezentat de avocatul Victor Furnică,

la 01 august 2019.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul a fost declarat

de Ruslan Ungureanu, reprezentat de avocatul Victor Furnică, cu respectarea

termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 09 octombrie 2019, a considerat admisibil recursului

declarat de Ruslan Ungureanu, reprezentat de avocatul Victor Furnică și a dispus

examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție constată că se impune admiterea recursului și casarea integrală a deciziei

instanței de apel și parțială a hotărârii primei instanțe în partea respingerii cerințelor

cu privire la încasarea venitului ratat și cheltuielilor de transport, cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri de admitere a acestor pretenții, în rest hotărârea primei

instanțe urmează a fi menținută fără modificări, pentru motivele ce succed.

În conformitate art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Iar, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

În speță, Ruslan Ungureanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, solicitând

încasarea din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediu

Ministerului Justiției în beneficiul său, în temeiul Legii privind modul de reparare a

5

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998, prejudiciu

moral cauzat în sumă de 150000 de lei, suma în mărime de 13000 lei, cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică suma în mărime de 663,56 de lei românești, cu titlu de

venit ratat achitați în valută națională, la cursul oficial de schimb al Băncii Naționale

a Moldovei la data executării hotărârii judecătorești, și suma în mărime de 1904,40

de lei, cu titlu de cheltuieli de transport.

Prin hotărârea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost admisă parțial acțiunea depusă de Ruslan Ungureanu și a fost încasat din contul

bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediu Ministerului Justiției în

beneficiul lui Ruslan Ungureanu, în temeiul Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998, prejudiciu

moral cauzat în sumă de 30000 de lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă

de 13000 de lei suportate în cadrul procesului penal, în rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Soluția primei instanțe a fost contestată cu apel de către Ruslan Ungureanu,

Ministerul Justiției și Procuratura Generală.

În urma judecării cauzei în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia

din 20 iunie 2019, a respins apelul declarat de Ruslan Ungureanu, a admis apelurile

declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală, a casat hotărârea din 07

februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani și a emis o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii depusă de Ruslan Ungureanu, ca fiind neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că, deși la examinarea cauzei au fost stabilite pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond, soluția instanței de

apel în sensul adoptat nu poate fi menținută, fiind rezultată din interpretarea greșită a

prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii

ale dosarului.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) Cod civil, (în vigoare în perioada de referință),

apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară, iar conform art. 53 alin.

(2) din Constituție, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile

cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și

instanțele judecătorești.

Art. 1405 alin. (1) Cod civil, (în vigoare în perioada de referință), statua că

prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la

răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv

sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în

calitate de sancțiune administrativă a arestului sau a muncii corecționale se repară de

către stat integral, indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

În vederea asigurării unei protecții față de asemenea situații inechitabile, există

o serie de garanții legale, iar cele mai relevante acte normative care conțin aceste

garanții sunt Codul Civil și Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Astfel, art. 1 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, prevede că, prezenta lege

constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de

6

răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite

comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de

procuratură și de instanțele judecătorești.

După cum denotă actele și lucrările cauzei, prin ordonanța din 05 iunie 2015 a

organului de urmărire penală, reprezentat de ofițerul de urmărire penală din cadrul

SUPAR a SCAUP DP mun. Chișinău, locotenent de poliție Oleg Tomescu a fost

dispusă pornirea urmăririi penale pe faptul comiterii accidentului rutier care a cauzat

din imprudență o vătămare corporală medie, conform elementelor infracțiunii

prevăzute de art.264 alin. (l) Cod penal, cauzei penale fiindu-i atribuit numărul

2015421051 (f.d. 11).

Prin ordonanța din 19 iunie 2015 a organului de urmărire penală, reprezentat de

ofițerul de urmărire penală din cadrul SUPAR a SCAUP DP mun. Chișinău,

locotenent major de politie Oleg Tomescu, a fost dispusă recunoașterea lui Ruslan

Ungureanu în calitate de bănuit (f.d. 12).

Prin ordonanța din 21 septembrie 2015, emisă de procurorul în Procuratura mun.

Chișinău, Victor Plugaru, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a bănuitului

Ruslan Ungureanu, din motiv că nu au fost acumulate suficiente probe ce ar dovedi

prezența în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod Penal (f.d. 13).

Ulterior, prin ordonanța din 22 decembrie 2015, emisă de procurorul adjunct al

procurorului mun. Chișinău, Vladimir Lupu, a fost dispusă anularea ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală a lui Ruslan Ungureanu, adoptată în cadrul urmării

penale în cauză la 21 septembrie 2015, în legătură cu constatarea unor fapte noi și

recent descoperite și reluarea urmăririi penale în privința acestuia (f.d 14).

În continuare, prin ordonanța din 22 decembrie 2015, emisă de procurorul în

Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru, a fost dispusă punerea sub învinuire a lui

Ruslan Ungureanu în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod Penal

(f.d 15).

Prin sentința din 04 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

menținută prin decizia din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și decizia din

28 februarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost încetată cauza penală de

învinuire a lui Ruslan Ungureanu în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(1) Cod penal, din motivul existenței unei hotărâri a organului de urmărire penală de

scoatere a persoanei de sub urmărire penală (f.d. 23-34).

În conformitate cu prevederile art. 123 alin. (3) Cod de procedură civilă, sentința

pronunțată de instanța judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este

obligatorie pentru instanța chemată să se pronunțe asupra efectelor juridice civile ale

actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunțat sentința numai dacă aceste acte au

avut loc și numai în măsura în care au fost săvîrșite de persoana în cauză.

Prin urmare, cele relatate în ansamblu denotă incontestabil faptul că, Ruslan

Ungureanu este în drept de a pretinde la repararea prejudiciului cauzat în urma

acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor

judecătorești.

În acest sens, instanța de recurs reiterează că în conformitate cu art. 284 alin. (1)

și (2) pct. 2) Cod de procedură penală, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală

este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a oricăror acțiuni de urmărire

penală în legătură cu fapta anterior imputată.

7

În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (4) coroborat cu prevederile art. 64

alin. (2) pct. 23 și art. 23 alin. (3) Cod de procedură penală, persoana achitată sau în

privința căreia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi

penale pe temei de reabilitare are dreptul să fie repusă în drepturile personale pierdute,

precum și să fie despăgubită pentru prejudiciul care i-a fost cauzat.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) și (2) din Legea privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, este

reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a)

reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de

declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală; b)

condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori

judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii,

eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni

de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii

ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale

a amenzii contravenționale de către instanța de judecată; e) efectuării măsurilor

speciale de investigații cu încălcarea prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a

documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în urma

blocării conturilor bancare. Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa

persoanelor cu funcție de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură

și din instanțele judecătorești.

Articolul 6 din Legea sus menționată, indică că dreptul la repararea prejudiciului,

în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive și

irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau

încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanța

judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravențional în legătură

cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în

condițiile art. 313 alin. (5) din Codul de procedură penală, în privința persoanei

achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității

actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită

activitate specială de investigații.

Astfel, Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

nr. 1545 din 25 februarie 1998, reglementează nu doar dreptul persoanei la repararea

prejudiciului moral în urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, dar și

dreptul de a cere compensații pentru reabilitare în urma pornirii urmării penale și

ulterior scoaterii de sub urmărire penală, nefiind constatată întrunirea elementelor

infracțiunii.

În conformitate cu art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea

prejudiciului patrimonial. Reparația prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției

autorului faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală,

atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a

8

declarației scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune

administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri

prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 10 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, dreptul persoanei fizice la

repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilit de prezenta lege apare

în cazurile specificate la art. 6.

Art. 11 al Legii nominalizate, indică că mărimea compensației pentru repararea

prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta

lege. Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în considerare: a)

gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b)

caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la

examinarea cauzei penale în instanța de judecată;c) rezonanța pe care a avut-o în

societate informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum

și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal

lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și

gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua

suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

(2) Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor

specificate la art. 219 alin. (4) din Cod de procedură penală; 3) În toate cazurile,

instanța de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și echitabile a

prejudiciului moral.

Astfel, se desprinde faptul că instanța de fond corect a concluzionat că lui Ruslan

Ungureanu i-a fost cauzat prejudiciu moral prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Or, prin sentința din

04 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, menținută prin decizia din

14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și decizia din 28 februarie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, a fost încetată cauza penală de învinuire a lui Ruslan Ungureanu

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, din motivul

existenței unei hotărâri a organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub

urmărire penală.

Instanța de recurs mai reține că temeiuri de exonerare a statului de răspundere

patrimonială pentru acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii

și ale instanțelor judecătorești, prevăzute la art. 4 al Legii privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, cât și la art.

1405 alin. (2) Cod civil, în situația din speță, nu se atestă.

Prin urmare, existând o ordonanță de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală, este suficient pentru ca persoană să beneficieze de dreptul la repararea

prejudiciului și nu pot fi reținute invocările pîrîtului Ministerului Justiției, precum că

Ruslan Ungureanu nu a fost condamnat, ci a avut doar calitatea de bănuit, învinuit și

nu există careva circumstanțe din care să rezulte cauzarea prejudiciului moral.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că chiar și în cazul când organul de urmărire penală a respectat

cerințele formale la întreprinderea acțiunilor de urmărire penală, acest complex de

acțiuni în cumul sunt apreciate ca fiind ilicite odată cu emiterea sentinței de încetare

a cauzei penale, din motivul existenței unei hotărâri a organului de urmărire penală

9

de scoatere a persoanei de sub urmărire penală, iar acest fapt rezultă și din Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanței judecătorești nr. 1545 din 25 februarie

1998.

Este de notat și faptul că întru constatarea prejudiciului și aprecierea cuantumului

despăgubirilor nu este relevantă vinovăția în particular a exponenților organului de

urmărire penală, procurorului sau a instanței de judecată, fapt consemnat expres în

art. 1405 alin. (1) Cod civil, ceea ce demonstrează netemeinicia argumentelor

invocate de către Ministerul Justiției.

Conform art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, acțiunile ilicite sunt acțiuni sau inacțiuni

ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale

organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția

acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general,

potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate

fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de

urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată

a normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale

(infracțiuni).

În circumstanțele menționate, instanța de recurs reiterează drept corectă

concluzia instanței de fond că prin intentarea cauzei penale în privința lui Ruslan

Ungureanu i s-a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

inclusiv dreptului la viața sa privată, pe care le-a suportat în urma acțiunilor organului

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanței judecătorești. Suferințele psihice

și fizice provocate de situația creată i-au cauzat consecințe determinate de retrăiri,

încordare psihică, stare de disconfort și alți factori care derivă suferințele morale.

Prin urmare, având în vedere că, răspunderea pentru prejudiciul moral are un

caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanța de

judecătorească, reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei, ținându-se cont de

persoana celui care înaintează acțiunea și de măsura în care această compensație poate

să-i aducă satisfacție. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în

considerație principiul general al echității și că suma nu trebuie să fie vădit

disproporționată cu sumele acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

spețe similare.

Sarcina probării prejudiciului moral necesită a fi pusă pe seama reclamantului și

se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în considerație argumentele

ambelor părți în proces, situația de fapt și de drept reținută în speță.

Prin urmare, urmează a fi evidențiat faptul că instanța de fond a ținut cont de

toate aceste circumstanțe și corect a considerat necesar de a încasa din contul

bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediu Ministerului Justiției în

beneficiul lui Ruslan Ungureanu suma de 30000 de lei, cu titlu de despăgubire pentru

prejudiciul moral cauzat, apreciind faptul că aceasta reprezintă o sumă adecvată,

rezonabilă și care va da compensare suficientă lui Ruslan Ungureanu.

În acest sens este de reținut că prima instanță la acordarea anume a sumei de

30000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat a ținut cont de caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunii de a cărei săvârșire a fost pus sub învinuire Ruslan

Ungureanu. Totodată, a fost apreciat faptul că urmărirea penală și procedurile de

10

control judiciar au durat un timp îndelungat, și anume mai mult de 2 ani, în care

Ruslan Ungureanu s-a aflat într-o situație de incertitudine.

Astfel, urmează a fi punctat faptul că suma solicitată de reclamant cu titlu de

prejudiciu moral în mărime de 150000 de lei, este una exagerată și nejustificată. Or,

stabilirea cuantumului despăgubirilor se impune prin necesitatea ca partea vătămată

să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Mai mult, acesta

trebuie astfel stabilit, încât să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici

sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victime.

Instanța de recurs reține și faptul că potrivit art. 7 lit. e) din Legea privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998,

persoanelor fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea

pentru asistență juridică.

În acest sens, se atestă că Ruslan Ungureanu într-adevăr a suportat cheltuieli de

asistență juridică în cadrul dosarului penal, dar pentru stabilirea cuantumului sumei

necesare de a fi rambursate, trebuie ca acestea să fie reale, necesare și rezonabile, cât

și să fie raportate sumele solicitate la complexitatea cauzei și aportul considerabil al

avocaților.

În conformitate cu art. 63 alin.(4) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din

19 iulie 2002, cheltuielile suportate de client în legătură cu acordarea de către avocat

a asistenței juridice la apărarea drepturilor și intereselor lui legitime în cauzele penale,

civile și administrative urmează a fi compensate integral și proporțional cerințelor

admise (respinse) de partea adversă.

Aici necesită a fi evidențiat că pentru a determina cuantumul compensației

acordate și pentru a face o apreciere corectă, se va ține cont de: a) complexitatea

cauzei; noutatea și dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță; b) aportul

avocatului la soluționarea cauzei; c) timpul și munca depusă de avocat; d) aptitudinile

speciale necesare pentru a acorda asistența (cunoștințe tehnice speciale, cunoașterea

profundă a unor reglementări de profil, cunoașterea limbilor străine, a altor procedee

de comunicare cu clienți specifici etc.); e) faptul în ce măsură munca avocatului în

cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare; f) rezultatul obținut;

g) restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei; h) natura și durata

relației dintre avocat și client; i) experiența, reputația și abilitatea avocatului; j)

justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză; k) suma

despăgubirilor pretinse în cauză; l) alți factori, la discreția instanței.

Pornind de la practica CEDO, cheltuielile pentru asistență juridică trebuie să fie

necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.

Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CEDO, se evidențiază

necesitatea prezentării de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor a

următoarelor documente: dovada achitării onorariilor avocaților (copii de pe

dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată); copia de pe facturile de

strictă evidență, emise pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri stabilite de

legislație; listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și orarul timpului

aferent acestora (cu tariful și orarul).

În speță, reclamantul Ruslan Ungureanu pretinde suma de 13000 de lei, cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică suportate în cadrul procesului penal, prezentând în

acest sens bonului de plată seria PL nr. 053311 din 06 aprilie 2018 (f.d. 4).

11

Raportând cele descrise la dispozițiile normelor legale citate supra, instanța de

recurs menționează că Ruslan Ungureanu a prezentat probe admisibile și pertinente

care să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor cu

privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în cadrul procesului

penal în mărime de 13000 de lei.

Astfel, instanța de recurs reiterează că cheltuielile de asistență juridică în mărime

de 13000 de lei sunt reale, necesare și se înscriu în limita celor rezonabile, având în

vederea complexitatea cauzei penale, durata urmăririi penale, volumul de lucru

efectuat de avocat în cadrul urmăririi penale, participarea avocatului în ședințele de

judecată (în prima instanță, în instanța de apel și în instanța de recurs).

Prin urmare, pretențiile reclamantului Ruslan Ungureanu în partea încasării

cheltuielilor de asistență juridică suportate în cadrul procesului penal în mărime de

13000 de lei corect au fost încasate de instanța de fond conform art. 7 lit. e) al Legii

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998.

Cu referire la cerința reclamantului Ruslan Ungureanu cu privire la încasarea

sumei în mărime de 663,56 de lei românești, cu titlu de venit ratat și a sumei în mărime

de 1904,40 de lei, cu titlu de cheltuieli de transport, instanța de recurs reține că, în

această parte, instanțele ierarhic inferioare au apreciat incorect probele administrate.

În conformitate cu prevederile art. 7 lit. a) și g) al Legii privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, prevede că,

în cazurile menționate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se

restituie salariul și alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală

de existență, de care a fost privată în urma acțiunilor ilicite; cheltuielile efectuate în

legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în

instanța judecătorească.

În conformitate cu prevederile art. 8 al aceleași Legi, cuantumul sumelor de

compensare a prejudiciului, prevăzute la art. 7 lit. a), se calculează pornindu-se de la

cîștigul mediu lunar al persoanei fizice la momentul cauzării prejudiciului, cu

aplicarea coeficientului de inflație.

Pentru cuantificarea prejudiciului reparabil, cîștigul mediu lunar se calculează

după cum urmează: a) persoanelor angajate prin contract de muncă – prin aplicarea

modului de calculare a salariului mediu în conformitate cu legislația.

Pornind de la prevederile normelor legale evocate, Colegiul conchide asupra

necesității recuperării salariul neobținut și cheltuielilor de transport, de care a fost

privat în urma acțiunilor ilicite reclamantul Ruslan Ungureanu.

Așadar, din actele și lucrările cauzei rezultă indubitabil că Ruslan Ungureanu, a

fost angajat în cadrul SRL „Supercon”, cu sediul în Galați, România, în perioada 09

februarie 2016 – 24 iulie 2017, în baza contractului individual de muncă cu normă

întreagă, încheiat pe durată nedeterminată și înregistrat în Registrul general de

evidență al salariaților cu nr. 55/08-02-2016, în funcția de inginer construcții civile,

industriale si agricole – 214201, cu salariu de funcție în mărime de 1500 de lei

românești (f.d. 63).

Totodată, prin adeverința nr. 84/13 aprilie 2018, se atestă că Ruslan Ungureanu,

a fost angajat în cadrul SRL „Supercon”, cu sediul în Galați, România, începând cu

data de 04 octombrie 2017 și până în prezent, în baza contractului individual de muncă

12

cu normă întreagă, încheiat pe durată nedeterminată și înregistrat în Registrul general

de evidență al salariaților cu nr. 72/03-10-2017, în funcția de inginer construcții civile,

industriale si agricole – 214201, cu salariu de funcție în mărime de 2000 de lei

românești (f.d. 64).

La fel, conform cererilor din 16 martie 2016, 27 mai 2016, 15 iulie 2016,

18 noiembrie 2016, 22 decembrie 2016, 29 martie 2017, 16 iunie 2017, 21 iulie 2017,

12 decembrie 2017, angajatorul SRL „Supercon” i-a aprobat cererile salariatului

Ruslan Ungureanu cu privire la acordarea concediului neplătit pentru următoarele

zile: 17-18 martie 2016, 30 mai 2016, 18 iulie 2016, 21 noiembrie 2016, 23 decembrie

2016, 30-31 martie 2017, 19 iunie 2017, 24 iulie 2017 și 13-14 noiembrie 2017 (f.d.

54-62).

Conform proceselor-verbale a ședințelor de judecată din 17 martie 2016, 30 mai

2016, 18 iulie 2016, 23 decembrie 2016, 30 martie 2017, 19 iunie 2017, 24 iulie 2017

și 14 noiembrie 2017, Ruslan Ungureanu a participat la examinarea cauzei sale penale

în prima instanță și în instanța de apel. Ședința de judecată din 21 noiembrie 2016, nu

a avut loc din motiv că judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza penală, a fost

delegat la seminar (f.d. 35-53).

Prin urmare, pornind de la prevederile art. 7 lit. a), g) și 8 alin. (3) lit. a) al Legii

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998, Colegiul conchide că salariu neobținut pentru 9 zile în mărime de 663,

56 de lei românești (1500 de lei românești / 21,1 zile - numărul mediu de zile

lucrătoare pe lună cu săptămîna de lucru de 5 zile x 8 zile = 568,72 de lei românești;

2000 de lei românești / 21,1 zile - numărul mediu de zile lucrătoare pe lună cu

săptămîna de lucru de 5 zile x 1 zile = 94б 78 de lei românești), ce urmează a fi achitat

în valută națională, la cursul oficial de schimb al Băncii Naționale a Moldovei la data

executării hotărârii judecătorești și cheltuielile de transport efectuate în legătură cu

chemările în instanța judecătorească în mărime de 1904, 40 de lei (9 ședințe de

judecată x 230 km x 2 = 4140 km; 4140 km x 0,46 de lei = 1904, 40 de lei), sunt în

legătură cauzală cu examinarea cauzei penale intentate în privința lui Ruslan

Ungureanu, respectiv acestea urmează a fi încasate din contul bugetului de stat al

Republicii Moldova, prin intermediu Ministerului Justiției în beneficiul lui Ruslan

Ungureanu, or lipsa de la serviciu și cheltuielile de transport se datorează din motive

ce nu depind de voința reclamantului/recurent.

Mai mult ca atât, necesitata încasării cheltuielilor menționate se confirmă și prin

Hotărârea Guvernului privind aprobarea modului de calculare a salariului mediu nr.

426 din 26 aprilie 2004 și ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor cu privire la majorarea tarifelor în transport de călători și bagaje pe rute

regulate nr. 231 din 22 octombrie 2013, din care rezultă cert că în perioada pentru

care se calculează salariul mediu angajatul care nu a lucrat un timp oarecare din

motive întemeiate și nu a avut în timpul acesta salariu sau l-a primit parțial, timpul

respectiv și salariul plătit incomplet se exclud din calcul; tarifele-plafonate în

transportul auto de călători pe rute suburbane și interurbane (pentru un

pasager/kilometru) cu mijloc de transport auto constituie 0,46 de lei.

Din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța de

apel au stabilit circumstanțele cauzei și nu este necesară verificarea suplimentară și

administrarea unor noi dovezi, însă au încălcat normele de drept material și au apreciat

arbitrar probele, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

13

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ruslan

Ungureanu, reprezentat de avocatul Victor Furnică, de a casa integral decizia instanței

de apel și parțial hotărârea primei instanțe în partea respingerii cerinței reclamantului

Ruslan Ungureanu cu privire la încasarea venitului ratat și cheltuielile de transport și

de a emite în această parte o nouă hotărâre de admitere a acestor cerințe, ca fiind

întemeiate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Ruslan Ungureanu, reprezentat de avocatul Victor

Furnică.

Se casează integral decizia din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și parțial

hotărârea din 07 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani în partea

respingerii pretențiilor înaintate de Ruslan Ungureanu împotriva Ministerului

Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la încasarea venitului

ratat și cheltuielilor de transport, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Ruslan Ungureanu împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu

Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată, și în această parte se pronunță o hotărâre nouă prin

care:

Se admit pretențiile înaintate de Ruslan Ungureanu împotriva Ministerului

Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la încasarea venitului

ratat și cheltuielilor de transport.

Se încasează din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Ruslan Ungureanu suma în mărime de 663,56

(șase sute șaizeci și trei) de lei românești, cu titlu de venit ratat, ce urmează a fi

achitată în valută națională, la cursul oficial de schimb al Băncii Naționale a Moldovei

la data executării hotărârii judecătorești, și suma în mărime de 1904,40 (o mie nouă

sute patru) de lei, cu titlu de cheltuieli de transport.

În rest, hotărârea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

se menține fără modificări.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

14