2ra-412/19 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-412/19 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-412/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. O. Ionașcu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iuri Vorobiov împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și

încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Iuri Vorobiov, reprezentat de avocatul Serghei

Simonov, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a

Republicii Moldova și menținută hotărârea din 27 septembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău sediul Buiucani

constată:

La 28 iunie 2017, Iuri Vorobiov, reprezentat de avocatul Serghei Simonov, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM,

intervenient accesoriu Procuratura Generală al RM cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 23 mai 2015, de către secția urmărire

penală a Inspectoratului de Poliție Centru mun. Chișinău, în lipsa unei bănuieli

rezonabile privind prezența unei infracțiuni, a fost intentată urmărirea penală în baza

indicilor infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal, pe faptul precum că

dânsul, acționând cu scopul obținerii ilegale a unei decizii în favoarea sa, prin care

ar fi anulat decizia Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieței,

Metrologie și Protecția Consumatorilor, conform căreia SRL „Mebostil-Lux” a fost

obligată prin prescripție să achite clientului Cristina Grădinaru suma de 12 000 de

1

lei, la 3 februarie 2012, în cancelaria Curții de Apel Chișinău, amplasată pe

str. Teilor 4, mun. Chișinău, ar fi depus o cerere de chemare în judecată anexând

probe false, și anume factură fiscală seria HA nr. 1223680 din 2 septembrie 2011 cu

semnătură falsă la rubrica „primit, beneficiar”, precum și contractul din 18 august

2011, unde pe verso a indicat date false precum că clientul Cristina Grădinaru a

primit marfa, nu are careva pretenții, la fel ușile fiind demontate, ce i-ar oferi dreptul

de a justifica o tranzacție fără pretenții cu Cristina Grădinaru, iar prin hotărârea din

26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău cererea de chemare în judecată depusă

de directorul SRL „Mebostil-Lux” a fost respinsă.

La fel, a relevat că la 27 mai 2015, procurorul în Procuratura Botanica

mun. Chișinău, Petrușca Sergiu a emis în privința lui o ordonanță de punere sub

învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal, care a

fost înaintată în absența sa, totodată a fost emisă ordonanța de reținere pe numele

său în scopul înaintării învinuirii.

Astfel, a afirmat că potrivit procesului-verbal de reținere din 3 septembrie

2015, ora 19:40, a fost reținut de către colaboratorii Inspectoratului de Poliție

Botanica mun. Chișinău întru executarea ordonanței procurorului pentru înaintarea

învinuirii.

A susținut că în aceeași zi i-a fost înaintată învinuirea și i s-a adus la cunoștință

ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuit din 27 mai 2015. S-a aflat în stare

de reținere din 3 septembrie 2015 până la 5 septembrie 2015.

A indicat că prin sentința din 14 decembrie 2016 a Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău, a fost achitat pe motiv că fapta încriminată nu întrunește elementele

infracțiunii. Sentința din 14 decembrie 2016 a fost menținută prin decizia din

20 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

A apreciat că prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Botanica, reprezentată de procurorul Petrușca

Sergiu, care pe parcursul urmăririi penale nu a studiat minuțios probele ce dovedeau

nevinovăția sa, dar care ulterior au stat la baza emiterii sentinței de achitare, a fost

nevoit să suporte cheltuieli de asistență juridică în sumă de 5 000 lei.

La fel, a evidențiat că acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală și ale

procuraturii au jucat un rol negativ în viața și activitatea sa, fiindu-i create obstacole

morale și fizice la îndeplinirea obligațiilor de serviciu, nervozitate, pierderea de

timp, energie, fiind stresat prin suferințe psihice în urma înfăptuirii ilegale a urmăririi

penale, reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurii preventive și tragerii ilegale la

răspundere penală, i-au fost cauzate suferințe psihice considerabile, astfel fiindu-i

cauzată o daună morală esențială.

A precizat că din cauza aplicării măsurii preventive, a fost în imposibilitate de

a obține pașaportul cetățeanului Republicii Moldova, i-au fost anulate planurile

personale, fiind privat de posibilitatea de a pleca peste hotare cu scopul de a vizita

rudele și în vacanță, în decurs de 2 ani.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 3 alin. (1), 5, 6 din Legea privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art. 1405 Cod civil, 1, 5, 7,

85, 166-167 CPC.

2

A solicitat încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al RM în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 60 000 lei cauzat

în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurii preventive sub formă de declarație

de nepărăsire a localității și atragerii ilegale la răspundere penală, încasarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 5 000 lei, precum și a cheltuielilor legate de

judecarea prezentei cauze.

Prin hotărârea din 27 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani, a fost admisă parțial acțiunea, a fost încasată din contul bugetului de stat

prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Iuri Vorobiov suma de

3 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 5 000 de lei cu titlu de prejudiciu

material cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală, precum și suma de 2 000

de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în legătură cu examinarea prezentei pricini

civile.

În rest pretențiile lui Iuri Vorobiov au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de către Iuri Vorobiov, reprezentat de avocatul Serghei Simonov,

Ministerul Justiției al RM și Procuratura Generală a RM și menținută hotărârea

primei instanțe.

La 6 decembrie 2018, Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva

deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri prin care a respinge integral acțiunea.

În motivarea recursului Procuratura Generală a RM a invocat că prezenta

acțiune civilă este neîntemeiată, deoarece în speță nu au fost constatate temeiurile

prevăzute de Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, care ar acorda dreptul lui Iuri

Vorobiov la repararea prejudiciului material și moral.

La fel, a susținut recurenta că nu orice acțiune a organelor de drept și

judecătorești atrage răspunderea statului, or, în această ordine de idei, este important

și necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de

drept.

În cazul lui Iuri Vorobiov acțiunile de urmărire penală au fost realizate în

limitele prevederilor legislației procesuale și materiale, iar pe parcursul urmăririi

penale nu au fost prezentate careva reclamații aferente acțiunilor ilegale ale

organului de urmărire penală și ale procuraturii manifestate prin presiune

psihologică sau fizică asupra sa în scopul obțienrii de la acesta a declarațiilor sau

eventuala recunoaștere a vinovăției.

În speță, nu există nicio încheiere a judecătorului de instrucție sau a organului

ierarhic superior prin care să fie declarate ca fiind ilegale acțiunile organului de

urmărire penală pe parcursul investigării cauzei penale, ca urmare a examinării

căreia se consideră vătămat Iuri Vorobiov.

A menționat că pronunțarea unei sentințe de achitare nu denotă faptul că

organul de urmărire penală sau instanța de judecată a admis careva acțiuni ilicite. În

acest sens a indicat că efectuarea măsurilor operative de investigație și acțiuni de

urmărire penală este obligația organului de urmărire penală care are drept scop de a

descoperi circumstanțele și persoana care a comis infracțiunea.

3

Invocarea de către Iuri Vorobiov a suferințelor fizice și psihice nu pot

constitui o justificare a acordării prejudiciului moral, instanța la determinarea

mărimii compensației trebuie să ia în considerație atât aprecierea subiectivă privind

gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice, cât și datele obiective care certifică

acest fapt. Astfel a susținut că Iuri Vorobiov nu a prezentat probe care să justifice

repararea prejudiciului moral, care să ateste cauzarea frustrărilor a stresului și a

neliniștii, ponegririi onoarei, demnității și reputației profesionale.

A evidențiat că în cadrul examinării cauzei instanțele de judecată nu au efetuat

o analiză minuțioasă a tuturor circumstanțelor de fapt și de drept, astfel la stabilirea

mărimii despăgubirii au omis principiile compensării rezonabile și echitabile a

prejudiciului moral.

În privința încasării cheltuielilor suportate pentru serviciile avocatului, a

indicat că acestea trebuie să fie necesare și rezonabile, instanța urmând să se bazeze

pe numărul de ore lucrate de avocat și tariful perceput de acesta pentru o oră de lucru.

La 4 ianuarie 2019, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri prin care a respinge integral acțiunea.

În motivarea recursului Ministerul Justiției al RM a invocat că în cadrul

examinării cauzei nu a fost constatată existența faptei ilicite a organelor de urmărire

penală și a procuraturii, a unor erori judiciare de urmărire penală în cadrul

desfășurării urmăririi penale în privința lui Iuri Vorobiov.

Totodată, a susținut că Iuri Vorobiov nu a prezentat careva probe concludente

prin care să ateste faptul că bănuiala sa ar fi avut anumite efecte negative asupra

reputației sale.

În susținerea poziției sale privind netemeinicia acțiunii lui Iuri Vorobiov,

recurentul Ministerul Justiției al RM a învederat practica judecătorească națională,

și anume cauze similare pe marginea căreia instanțele de judecată au constatat că

pentru aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, urmează a

se regăsi și respectiv, a fi întrunite cel puțin una din condițiile reglementate de art. 6

din lege, doar după care survine dreptul legal de a cere repararea prejudiciului,

urmare a acțiunilor enumerate în art. 3 din aceeași lege. Astfel, a menționat că în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „International Multimodal

Logistic” împotriva Ministerului Justiției acțiunea a fost respinsă.

La fel, a evidențiat că acordarea de satisfacții materiale nu constituie o regulă.

În materia drepturilor omului o recunoaștere oficială și publică a violării constituie

uneori prin sine o satisfacție echitabilă pentru reclamant.

Referitor la compensarea cheltuielilor de asistență juridică în cauza penală le

consideră ca neîntemeiate și exagerate, Iuri Vorobiov prezentând doar bonul de plată

a serviciilor de asistență juridică.

A considerat că prima instanță și instanța de apel în emiterea hotărârilor de

admitere parțială a acțiunii nu și-au jusitificat soluția.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

4

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 25 octombrie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 154), însă careva date care ar indica la recepționarea acesteia de către recurenți

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul la 6 decembrie 2018 și la 4 ianuarie 2019 în termenul legal.

La 13 februarie 2019, Iuri Vorobiov a depus referință la recursurile declarate

de Procuratura Generală a RM și Ministerul Justiției al RM, solicitând respingerea

acestora ca fiind indamisibile, cu menținerea hotărârilor judecătorești.

La 18 februarie 2019, Procuratura Generală a RM a depus referință la recursul

declarat de Ministerul Justiției al RM, solicitând admiterea acestuia.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Procuratura Generală a RM

și Ministerul Justiției al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

5

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de Procuratura Generală a RM și Ministerul Justiției al RM, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de Procuratura Generală a RM și Ministerul Justiției al RM ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

6