2r-731/19 — încasarea cheltuielilor de tratament, repararea prejudciului moral

Dosarul nr. 2r-731/19 Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) Z. Talpalaru Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, A. Danilov, I. Muruianu D E C I Z I E 18 decembrie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Svetlana Filincova Dumitru Mardari examinând recursul declarat de Constantin Oțel, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Daria Oțel împotriva lui Constantin Oțel cu privire la încasarea cheltuielilor de tratament și repararea prejudiciului moral, împotriva încheierii din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a restituit apelantului Constantin Oțel cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu toate actele anexate, din motivul că apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen, c o n s t a t ă: La 9 iulie 2018, Daria Oțel a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Constantin Oțel cu privire la încasarea cheltuielilor de tratament și repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Daria Oțel împotriva lui Constantin Oțel. S-a încasat de la Constantin Oțel în beneficiul reclamantei Dariei Oțel cu titlu de cheltuieli de tratament suportate ca urmare a vătămării integrității corporale cauzate prin infracțiune suma de 6 436,95 de lei și cu titlu de prejudiciu moral suma de 20 000 lei, în total suma de 26 436,85 de lei și în contul Bugetului de Stat suma de 793,11 lei cu titlu de taxă de stat. La 5 iunie 2019, Constantin Oțel a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului și casarea integrală a hotărârii, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

La 31 iulie 2019, Constantin Oțel a depus cerere de apel motivată, solicitând admiterea apelului și casarea integrală a hotărârii din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii. 1 Prin încheierea din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit apelantului Constantin Oțel cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu toate actele anexate, din motivul că apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen. La 11 noiembrie 2019, Constantin Oțel a declarat recurs împotriva încheierii din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu restituirea cauzei la rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu încheierea contestată, invocând că este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată. În esență, recurentul a indicat că toate înștiințările cu privire la examinarea cauzei în instanța de fond au fost expediate la o adresă greșită, nefiind recepționate de către el. Astfel, a relatat că din materialele dosarului se atestă că instanța de judecată a expediat citațiile lui la adresa str. Schinoasa-Deal, 120/4, mun. Chișinău, care este una greșită, adresa corectă a domiciliului său fiind pe str. Schinoasa-Deal, 120/4, or. Codru, mun. Chișinău. La fel, consideră că citarea publică, prin publicarea în ziarul „Dreptul” a fost efectuată cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare, deoarece anunțul respectiv nu corespunde rigorilor și condițiilor art. 108 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În concluzie, Constantin Oțel a remarcat că nu a primit absolut nici o înștiințare expediată de instanță și, respectiv, nu a cunoscut despre examinarea cauzei, deoarece nu a fost citat în mod corespunzător. Reieșind din circumstanțele de fapt relatate, consideră că instanța de apel în mod eronat a concluzionat că apelul a fost declarat în afara termenului legal. Totodată, prin recursul declarat împotriva încheierii din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, recurentul Constantin Oțel a criticat soluția instanței de fond, adoptată prin hotărârea din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Materialele dosarului atestă că copia încheierii contestate a fost expediată în adresa participanților la proces la 29 octombrie 2019, însă dovada legală de recepționare a acesteia lipsește. Totodată, în cererea de recurs s-a menționat că aceasta a fost recepționată de recurent la 6 noiembrie 2019. Cererea de recurs a fost depusă la 11 noiembrie 2019, respectiv Colegiul constată că recursul este declarat în termenul prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Prin referința din 11 decembrie 219, intimata Daria Oțel a solicitat respingerea recursului declarat de Constantin Oțel, ca fiind nefondat. 2 În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive. Conform art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

În corespundere cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură or să încheie un ansamblu de acte. Art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui. În conformitate cu art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege or stabilit de instanța de judecată.

Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel. Conform art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. La caz, din actele dosarului rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost pronunțat la 19 aprilie 2019. Deci, în speță, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 20 aprilie 2019, ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii primei instanțe, și a expirat la 19 mai 2019, termenul limită pentru depunerea cererii de apel.

Constantin Oțel a declarat apelul împotriva hotărârii din 19 aprilie 2019 doar la data de 5 iunie 2019, fapt ce denotă depunerea lui cu încălcarea termenului de declarare, deoarece acesta prin lege era obligat să respecte termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, condiție ce nu se atestă la caz. Colegiul notează că totuși, în caz de omiterea a termenului de îndeplinire a unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut instituția repunerii în termen, conform art. 116 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, care stipulează că, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. La caz, însă este de observat că apelantul Constantin Oțel în cererea de apel nemotivată din 5 iunie 2019, precum și cererea de apel motivată din 31 iulie 2019 3 nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, după cum a constatat și instanța de apel, care a considerat necesar să aplice sancțiunea procedurală sub forma restituirii cererii de apel, în corespundere cu art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

În astfel de circumstanțe, având în vedere constatarea celor două condiții de la art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, și anume, depunerea apelului în afara termenului legal și omisiunea apelantului de a solicita repunerea în termen, Colegiul conchide că instanța de apel întemeiat a restituit cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului de declarare. În această privință, instanța de apel a explicat cu suficientă putere de convingere că cererea de repunere în termen a instrumentului de atac, în orice caz trebuie să fie exprimată din inițiativa participanților la proces, instanța nefiind îndreptățită, în lipsa unor dispoziții legale exprese, să efectueze din oficiu repunerea în termen, chiar dacă din ansamblul materialului probator administrat la dosar ar rezulta că participanții la proces au avut motive întemeiate de a nu îndeplini în termen actul de procedură.

Deci, în speță este indubitabil că apelantul nu a solicitat repunerea în termen a apelului printr-o cerere formulată în condițiile art. 116 din Codul de procedură civilă, cu indicarea motivelor și probelor, în confirmarea imposibilității depunerii apelului în termenul legal. Prin urmare, Colegiul reține ca fiind neîntemeiate argumentele invocate în recurs, din motiv că cererea de apel a fost depusă în afară termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen. În acest context, instanța de recurs apreciază critic argumentele invocate în cererea de recurs, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului și nu indică la ilegalitatea încheierii atacate. Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a concluzionat de a respinge recursul declarat de Constantin Oțel și de a menține încheierea din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Constantin Oțel. Se menține încheierea din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Daria Oțel împotriva lui Constantin Oțel cu privire la încasarea cheltuielilor de tratament și repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Svetlana Filincova Dumitru Mardari 4