3ra-968/19 — obligarea efectuării controlului metrologic al contorului comun de la bransamentul blocului locativ, obligarea efectuării verifiării tuturor consumatorilor bransati după contorul casei de locuit, obligarea efectuării recalculării volumului de apă suplimentar impus spre plată locatarilor individuali si agentilor economici

3ra-968/19 — obligarea efectuării controlului metrologic al contorului comun de la bransamentul blocului locativ, obligarea efectuării verifiării tuturor consumatorilor bransati după contorul casei de locuit, obligarea efectuării recalculării volumului de apă suplimentar impus spre plată locatarilor individuali si agentilor economici (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-968/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Cucerescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

11 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Sergiu Sloninov,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Sergiu Sloninov, Oleg Sloninov și Larisa Sloninov împotriva Întreprinderii

municipale de gestionare a fondului locativ nr. 8, în proces de insolvabilitate,

intervenienți accesorii Societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” și Întreprinderea

municipală „Infocom” cu privire la obligarea efectuării controlului metrologic al

contorului comun de la branșamentul blocului locativ, obligarea efectuării verificării

tuturor consumatorilor branșați după contorul casei de locuit, obligarea efectuării

recalculării volumului de apă suplimentar impus spre plată locatarilor individuali și

agenților economici, obligarea distribuirii uniforme a surplusului de apă înregistrat

de contorul comun de la branșamentul blocului locativ către toți consumatorii

branșați după contorul casei de locuit și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Sergiu Sloninov, Larisa Sloninov și Sergiu

Sloninov și a fost menținută hotărârea din 24 august 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

constată:

La data de 15 mai 2017 Sergiu Sloninov, Oleg Sloninov și Larisa Sloninov au

depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎMGFL nr. 8 cu privire la obligarea

efectuării controlului metrologic al contorului comun de la branșamentul blocului

locativ, obligarea efectuării verificării tuturor consumatorilor branșați după contorul

casei de locuit, obligarea efectuării recalculării volumului de apă suplimentar impus

spre plată locatarilor individuali și agenților economici, obligarea distribuirii

uniforme a surplusului de apă înregistrat de contorul comun de la branșamentul

blocului locativ către toți consumatorii branșați după contorul casei de locuit și

repararea prejudiciului moral.

1

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, primind facturile pentru

consumul de apă potabilă, au depistat că, acestea depășesc datele, care au fost

prezentate și reflectate la contorul de apă instalat în apartamentul nr. 36 din bd.Ștefan

cel Mare,64, mun. Chișinău, deși contorul de apă corespunde normelor și

standardelor aprobate de stat, cu verificarea metrologică la zi.

Au menționat că, s-au adresat în acest sens cu cereri la organele abilitate, iar

prin răspunsurile parvenite se atestă univoc că, prestatorul de servicii nu poate pune

sarcina unei administrări necorespunzătoare pe consumatorii finali.

Au susținut că, s-au adresat la ÎMGFL nr. 8 cu cerere privind prestarea

serviciilor calitative și adecvate, însă ultima i-a informat că, va efectua un șir de

acțiuni necesare în vederea prestării serviciilor corespunzătoare.

Au afirmat că, ulterior, în luna februarie 2017 au primit din nou o factură de

plată pentru consumul de apă potabilă, care, la fel, depășește datele reflectate pe

contorul de apă.

Au declarat că, la data de 06 aprilie 2017 au depus la ÎMGFL nr. 8 o cerere

prealabilă, prin care au solicitat anularea acestor sume și prestarea serviciilor

calitative, la care nu au primit răspuns.

Au considerat că, nici un consumator nu poate fi obligat să achite pentru un

serviciu neprestat, nefurnizat și nerecepționat, or, la caz, prestatorul de serviciu,

ÎMGFL nr. 8 a încălcat prevederile art. 349 și 355 alin. (1) din Codul civil și ale

art.5, 7 alin. (1), 12 alin. (4) și (5) și 14 alin. (4) din Legea condominiului în fondul

locativ nr. 913-XIV din 30 martie 2000.

Au notat că, după contorul comun de la branșamentul blocului locativ din

bd.Ștefan cel Mare,64, mun. Chișinău sunt conectați atât consumatorii

apartamentelor individuale, cît și consumatorii persoane juridice (cafenele, baruri,

oficii, etc.), care își au sediul în acest bloc locativ și care, de fapt, consumă 90% din

apa ce trece prin contorul comun de la branșament.

Au relevat că, prestatorul de servicii/gestionarul blocului locativ, ÎMGFL nr.8

exonerează de la plata diferenței înregistrate de contoarele de la proprietari și cel de

la branșamentul blocului locativ, punând această diferență proprietarilor

apartamentelor individuale, fapt ce este inadmisibil.

Au menționat că, pârâta a fost și este obligată să distribuie uniform, conform

consumului avut, a surplusului de apă înregistrat de contorul comun de la

branșamentul blocului locativ, către toți consumatorii branșați după contorul casei,

indiferent de forma juridică.

Au solicitat obligarea pârâtei de a efectua controlul metrologic al contorului

comun de la branșamentul blocului locativ, de a efectua verificarea tuturor

consumatorilor branșați după contorul casei de locuit, indiferent de forma juridică,

de a efectua recalcularea volumului de apă suplimentar impus spre plată locatarilor

individuali și agenților economici, începând cu anul 2016 pînă în prezent și de a

distribui uniform, conform consumului avut, a surplusului de apă înregistrat de

contorul comun de la branșamentul blocului locativ către toți consumatorii branșați

după contorul casei de locuit, indiferent de forma juridică și stabilite prin dispoziția

2

nr. 30-d din 26 ianuarie 2015 și încasarea de la pârâtă a sumei de 30000 de lei, cu

titlu de prejudiciu moral.

Prin încheierea protocolară din 05 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru au fost atrași în proces SA „Apă-Canal” și ÎM „Infocom” în calitate

de intervenienți accesorii.

Prin hotărârea din 24 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

respinsă acțiunea depusă de către Sergiu Sloninov, Oleg Sloninov și Larisa Sloninov

ca nefondată.

Prin decizia din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Sergiu Sloninov, Oleg Sloninov și Larisa Sloninov și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel, respingând pretenția cu privire la obligarea ÎMGFL nr. 8

pârâtei de a efectua controlul metrologic al contorului comun de la branșamentul

blocului locativ, a constatat că, ÎMGFL nr. 8 nu este responsabilă de efectuarea

controlului metrologic al contorului de la branșamentul blocului locativ în contextul

în care aceasta a încheiat contract de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și

de canalizare cu SA „Apă-Canal Chișinău”, iar art. 26 alin. (4) din Legea nr. 303 din

13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare

prevede că, verificarea metrologică a contoarelor de branșament se efectuiază la

blocuri locative de către operator.

De asemenea, instanța de apel a constatat netemeinicia pretenției cu privire la

obligarea gestionarului fondului locativ de a efectua verificarea tuturor

consumatorilor branșați după contorul casei de locuit, indiferent de forma juridică,

în contextul în care conform informației oferite de SA „Apă-Canal Chișinău”, agenții

economici, la care fac referire apelanții, au încheiat contracte cu SA „Apă-Canal

Chișinău” și sunt branșați la rețelele interioare ale blocului locativ vizat, cu

permisiunea gestionarului blocului locativ, conform legislației în vigoare.

Totodată, instanța de apel a menționat că, apelanții nu au prezentat nici o

probă, din care ar rezulta că, facturile, în care a fost inclus surplusul de apă, la care

se face referire în cauză, au fost contestate în ordinea stabilită de lege, astfel încât,

facturile respective constituie acte administrative conform art. 1-3 din Legea

contenciosului administrativ și produc efecte juridice până la anularea lor în temeiul

art. 29 din Legea enunțată, iar în temeiul art. 240 alin. (3) CPC, în prezenta cauză

instanța nu este îndreptățită de a se expune asupra legalității acestor acte, deoarece

acestea nu constituie obiectul prezentei cauze.

În consecință, instanța de apel a constatat că, și pretenția cu privire la obligarea

ÎMGFL nr. 8 de a efectua recalcularea volumului de apă suplimentar impus spre

plată locatarilor individuali și agenților economici, începând cu anul 2016 pînă în

prezent este nefondată și nu poate fi admisă în situația în care facturile de plată pentru

consumul de apă potabilă nu au fost contestate în ordinea stabilită.

Instanța de apel a mai reținut că, prin fiecare factură consumatorului

serviciului prestat este adus la cunoștință faptul că, conform art. 29 alin. (2) din

Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013, volumul înregistrat de contorul de la

branșamentul blocului locativ, dar nedistribuit, se repartizează adăugător pentru

3

fiecare apartament proporțional consumului acestuia.

La data de 17 iunie 2019 Sergiu Sloninov a depus recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi decizii cu privire la

admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată

și arbitrară.

A menționat că, instanța de apel nu a ținut cont de cele invocate de către el,

nu s-a pronunțat în general asupra aspectelor invocate de către el, dând o apreciere

arbitrară circumstanțelor cauzei, ceea ce constituie o încălcare a dreptului său la un

proces echitabil garantat de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

A susținut că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

A afirmat că, în cadrul examinării cauzei s-a constatat că, ÎMGFL nr. 8 este o

societate lucrativă de utilitate publică și o societate împuternicită prin lege cu

atribuția de prestare a serviciului public de gestionare a fondului locativ în speță și

în acest sens, actele emise sau care urmează să fie emise de ÎMGFL nr. 8 sunt acte

administrative, iar reieșind din art. 2 din Legea contenciosului administrativ, cât și

din Rezoluția (77) 31 „Cu privire Ia protecția individului față de actele autorităților

administrative, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la data de

28 septembrie 1997, acțiunile sau inacțiunile ÎMGFL nr. 8 urmau a fi apreciate prin

prisma Legii contenciosului administrativ.

A relevat că, în cadrul examinării s-a constatat cu certitudine că, gestionarul

blocului locativ, ÎMGFL nr. 8 nu a răspuns la cererea prealabilă, fapt neapreciat,

neelucidat de prima instanță, iar instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 1 și 4

alin. (3) din Legea nr. 190-XIII din 19 iulie 1994 cu privire la petiționare, ale art. 6

alin. (1), 11 alin. (1) și 16 alin. (1) din Legea nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind

accesul la informație și ale art. 14, 15, 16, 17, 25 alin. (2) și 26 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

A declarat că, în cadrul examinării cauzei s-a constatat cu certitudine că,

surplusul de apă înregistrat la contorul comun al blocului locativ este pus pe seama

consumatorilor din apartamente, degrevând consumatorii spațiilor comerciale, fapt

neapreciat, neelucidat de către prima instanță, iar instanța de apel nu a aplicat

prevederile art. 355 alin. (1) și 349 din Codul civil, ale art. 5, 7 alin. (1), 12 alin. (4)

și (5) și 14 alin. (4) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913-XIV din 30

martie 2000, ale art. 1-4, 6-8, 10, 12, 16-18, 21-24 din Legea serviciilor publice de

gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, ale art. 29 alin. (2) din

Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă

și de canalizare și ale dispoziției Primăriei mun. Chișinău nr. 30-d din 26 ianuarie

2015 cu privire la implementarea în mun. Chișinău a Legii nr. 303 din 13.12.2013

privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare.

A notat că, în cadrul examinării cauzei s-a constatat cu certitudine că, ei nu

au consumat volumul de apa inclus în factură, serviciul nefiind prestat. Or,

indicațiile contorului indică alte date, fapt neapreciat, neelucidat de către prima

4

instanță.

A mai notat că, instanța de apel urma să aplice prevederile art. art. 1-5, 10-12,

16-18, 26-28 din Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecția

consumatorilor în coroborare cu dispoziția Primăriei mun. Chișinău nr. 30-d din 26

ianuarie 2015 cu privire la implementarea în mun. Chișinău a Legii nr. 303 din

13.12.2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare.

A menționat că, în cadrul examinării cauzei ÎMGFL nr. 8 nu a prezentat probe,

care ar confirma dacă este verificat contorul comun, cum sunt ridicate datele de pe

contorul comun, către cine este distribuit surplusul înregistrat pe contorul comun,

cum este distribuit surplusul înregistrat pe contorul comun.

A susținut că, prima instanță nu s-a pronunțat asupra pretențiilor cu privire la

obligarea ÎMGFL nr. 8 de a efectua verificarea tuturor consumatorii branșați după

contorul casei, indiferent de forma juridică și a rețelei de după contor și obligarea

ÎMGFL nr. 8 de a distribui uniform, conform consumului avut, a surplusului de apă

înregistrat de contorul comun de la branșamentul blocului locativ, către toți

consumatorii branșați după contorul casei, indiferent de forma juridică.

A afirmat că, gestionarul blocului locativ din bd. Ștefan cel Mare,64 este

ÎMGFL nr. 8. Astfel, instanța de apel eronat a concluzionat că, nu poate fi reținut

argumentul precum că, prima instanță nu s-a pronunțat asupra pretențiilor enunțate.

A declarat că, instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 2, 3, 7 și 12

din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie

2002.

A specificat că, instanța de apel a indicat în decizie că, la data de 15 mai 2017

Oleg Sloninov, Larisa Sloninov și Sergiu Sloninov au depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎMGFL nr. 8 cu privire la obligarea efectuării controlului

metrologic al contoarelor, verificarea consumatorilor debranșați, efectuarea

recalculului volumului de apă, distribuirea uniformă a surplusului de apă și repararea

prejudiciului moral. Or, de fapt, ei au solicitat obligarea ÎMGFL nr. 8 de a efectua

controlul metrologic al contorului de la contorul comun de la branșamentul blocului

locativ, obligarea ÎMGFL nr. 8 de a efectua verificarea tuturor consumatorii branșați

după contorul casei, indiferent de forma juridică, și a rețelei de după contor,

obligarea ÎMGFL nr. 8 de a distribui uniform, conform consumului avut, a

surplusului de apă înregistrat de contorul comun de la branșamentul blocului locativ,

către toți consumatorii branșați după contorul casei, indiferent de forma juridică,

obligarea ÎMGFL nr. 8 de a efectua recalculul volumului de apă suplimentar, impus

locatarilor individuali, și agenților economici pe perioada anului 2016 până în

prezent și încasarea de la ÎMGFL nr. 8 a 30000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

5

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede

astfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat

decizia contestată în adresa părților la data de 04 aprilie 2019, iar date, care ar

confirma recepționarea acesteia de către recurent, lipsesc la dosar.

Astfel, recursul, depus la data de 17 iunie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

6

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul depus de către Sergiu Sloninov nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul depus de

către Sergiu Sloninov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara recursul depus de către Sergiu Sloninov ca inadmisibil.

7

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Sergiu Sloninov se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

8