2ra-1600/19 — încasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1600/2019

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud: E. Pșenița)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

Î N C H E I E R E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasile Galmadi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Galmadi

împotriva lui Ghenadie Franțuz cu privire la încasarea prejudiciului pentru

remedierea viciilor în construcții,

împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 17 octombrie 2018, Vasile Galmadi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ghenadie Franțuz cu privire la încasarea prejudiciului pentru

remedierea viciilor în construcții.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în luna septembrie 2015 s-a

înțeles printr-un acord cu Ghenadie Franțuz, prin care el, Vasile Galmadi s-a

obligat să-i prezinte materiale de construcție și anume: faianță, ciment, nisip și alte

materiale de construcție necesare și să-i achite pentru lucrul efectuat, iar Ghenadie

Franțuz s-a angajat să efectueze lucrări de reparație, ce constau în lipirea cu placaj

de faianță a băii, bucătărie și veceului.

A relatat că lucrările respective au fost efectuate până la sfârșitul lunii

noiembrie 2015 și ca urmare reclamantul a achitat pârâtului integral suma pentru

lucrul efectuat. Or, peste 6 luni, placajul din faianță a început a se deteriora și a

cădea din cauza calității lucrărilor necalitative executate de pârât.

Ca urmare a acestui fapt, reclamantul de nenumărate ori s-a adresat pârâtului

cu solicitarea de a-și corecta lucrările necalitativ efectuate, dar până la adresarea cu

acțiune în instanță acesta nu și-a executat obligația.

Reclamantul a menționat că la 03 octombrie 2018 a înaintat lui Ghenadie

Franțuz cerere prealabilă, prin care i-a propus să remedieze lucrările necalitative,

totodată aducându-i la cunoștință că valoarea lucrărilor de remediere conform

Devizului local întocmit de specialist constituie suma de 10 252 de lei. Pârâtul a

recepționat cererea prealabilă, dar nu a întreprins nici o acțiune.

1

A solicitat încasarea de la Ghenadie Franțuz în beneficiul său a daunei

materiale pentru remedierea viciilor în construcții în sumă de 10 252 de lei și

cheltuielile de judecată.

Prin încheierea din 10 decembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a

fost respinsă ca neîntemeiată excepția de tardivitate invocată de Ghenadie Franțuz,

,în cadrul examinării cauzei civile, la cererea de chemare în judecată depusă de

Vasile Galmadi împotriva lui Ghenadie Franțuz cu privire la încasarea daunei

materiale.

Prin hotărârea din 10 decembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Galmadi; a fost de la

Ghenadie Franțuz în beneficiul lui Vasile Galmadi dauna materială în sumă de

10252 de lei și cheltuielile judiciare în sumă de 315 lei.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 10 decembrie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central, la 10 ianuarie 2019, Ghenadie Franțuz a

declarat apel și a solicitat casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi

decizii de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de Ghenadie Franțuz; a fost casată încheierea din 10 decembrie 2018 și

hotărârea din 10 decembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de

chemare în judecată depusă de Vasile Galmadi împotriva lui Ghenadie Franțuz cu

privire la încasarea prejudiciului pentru remedierea viciilor în construcții; a fost

încasat de la Vasile Galmadi în beneficiul lui Ghenadie Franțuz cheltuielile de

judecată în sumă de 230,37 de lei.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 946, 948, 957, 968 din Codul civil (în

vigoare până la 01.03.2019), instanța de apel a reținut că atât hotărârea cât și

încheierea pronunțată de prima instanță sunt neîntemeiate, iar soluția de admitere

integrală a acțiunii este eronată, din care considerente a casat integral hotărârea

pronunțată și încheierea din 10 decembrie 2018 și a adopta o nouă hotărâre de

respingere ca tardivă a acțiunii înaintate de Vasile Galmadi împotriva lui Ghenadie

Franțuz.

Colegiul a menționat că o particularitate a contractului de antrepriză o

constituie durata termenului de prescripție stabilită de lege, care este de un an.

Curgerea acestui termen începe din momentul recepționării lucrării. Acest termen

se aplică față de toate tipurile de vicii, atât evidente, care trebuie să fie depistate în

momentul recepționării lucrării printr-un control vizual simplu, fără aplicarea unor

metode, dispozitive sau cunoștințe speciale, cât și ascunse, care pot fi descoperite

doar pe parcursul folosirii, exploatării obiectului contractului.

Instanța de apel a constatat că lucrările de reparație efectuate de către

Ghenadie Franțuz efectuate în imobilul indicat de reclamant s-au finisat cel târziu

în luna noiembrie - decembrie 2015, or, data este incertă, pârâtul insistând asupra

anului 2014, pe când act de predare-primire a lucrărilor nu a fost întocmit, însă

achitarea contravalorii lucrărilor a avut loc, la fel (cel târziu) în luna noiembrie-

decembrie 2015. În același timp, Vasile Galmadi a insistat că placajul de faianță a

început să cadă de pe perete peste jumătate de an de la finisarea lucrărilor, deci, la

finele lunii iunie 2016 (evenimentul efectuării lucrărilor necalitative i s-a făcut

cunoscut lui Galmadi Vasile).

2

Astfel, reținând faptul lipsei actului scris de primire-predare a lucrărilor și

coroborând aceasta cu declarațiile părților în proces, Colegiul a considerat că

termenul de prescripție a început să curgă, cel târziu, din 01 iulie 2016 și în temeiul

art. 968 alin. (1) Cod civil, a expirat la 01 iulie 2017. Or, reclamantul doar la 03

octombrie 2018 s-a adresat către Ghenadie Franțuz cu o cerere prealabilă, prin care

l-a informat despre vicii, iar în data de 17 octombrie 2018 s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva lui Ghenadie Franțuz.

Totodată, instanța de apel a specificat că conform art. 271 Cod civil, acțiunea

privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de

prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs

prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs,

prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță

asupra fondului.

În astfel de circumstanțe, Colegiul a reținut că la 28 noiembrie 2018 Ghenadie

Franțuz a depus referință la cererea de chemare în judecată, prin care a invocat

omiterea termenul de prescripție și a solicitat respingerea acțiunii ca tardive.

Prin prisma art. 186/1 alin. (5) din Cod de procedură civilă, instanța de apel a

considerat neîntemeiată încheierea primei instanțe prin care a respins excepția de

tardivitate, deoarece acțiunea a fost depusă după expirarea termenului de un an.

La acest capitol, Colegiul a menționat și lipsa de temei legal pentru aplicarea

de către instanța de fond a art. 968 alin. (2) din Codul civil, care prevede că

acțiunea care se referă la construcții poate fi intentată în decurs a 5 ani, în cazul în

care acest termen de prescripție special cu durata de 5 ani a fost stabilit pentru

cazurile când obiectul contractului este o construcție și nicidecum nu este aplicabil

prezentului litigiu.

La 19 iunie 2019, Vasile Galmadi a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a invocat că consideră neîntemeiată decizia instanței

de apel, deoarece nu a fost citat legal pentru ședința de judecată din 12 martie

2019, prin ce i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Totodată a menționat că decizia instanței de apel nu este una motivată, contrar

normelor procedurale.

Recurentul a mai specificat că în speță prin prisma art. 667 alin. (3) din Codul

civil, un contract nenumit, lucrările nefiind finisate și respectiv nu a expirat

termenul de prescripție.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 martie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 08 mai 2019 (f.d. 106), dar nu a fost

recepționată de recurent.

Astfel, recursul declarat la 19 iunie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vasile Galmadi, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Galmadi nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

4

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Vasile Galmadi, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasile Galmadi, împotriva

deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

5