2r-661/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-661/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina, judecător – I. Parii

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – I. Muruianu, V. Buhnaci, N. Budăi

DECIZIE

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând recursurile declarate de Viorica Slacfenco, prin intermediul

avocatului stagiar Veaceslav Popa, și de Oleg Puiu, prin intermediul avocatului

Veaceslav Munteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de BC „Moldova-

Agroindbank” SA împotriva Vioricăi Slacfenco și Oleg Puiu cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva încheierii din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a restituit apelul declarat de Viorica Slacfenco și Oleg Puiu ca fiind depus în afara

termenului legal, iar apelanții nu au solicitat repunerea în termen,

con st ată:

La 21 noiembrie 2018, BC „Moldova-Agroindbank” SA a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Vioricăi Slacfenco și Oleg Puiu cu privire la încasarea

datoriei.

Prin hotărârea din 17 aprilie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, acțiunea

înaintată de BC „Moldova-Agroindbank” SA a fost admisă integral. S-a încasat în

mod solidar de la Viorica Slacfenco și Oleg Puiu în beneficiul BC „Moldova-

Agroindbank” SA datoria contractuală în mărime de 50379,36 lei, cheltuielile de

judecată compuse din taxa de stat în mărime de 1511,38 lei și cheltuielile de citare

publică în mărime de 180 lei, iar în total suma de 52070,74 lei.

La 21 mai 2019 (conform plicului anexat), Viorica Slacfenco și Oleg Puiu au

declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 17 aprilie 2019 a Judecătoriei Orhei,

sediul Rezina, solicitând admiterea cererii de apel și casarea hotărârii primei instanțe

ca fiind neîntemeiată și ilegală.

Prin încheierea din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

apelul declarat de Viorica Slacfenco și Oleg Puiu ca fiind depus în afara termenului

legal, iar apelanții nu au solicitat repunerea în termen.

La 18 octombrie 2019, Viorica Slacfenco, prin intermediul avocatului stagiar

Veaceslav Popa, a declarat recurs împotriva încheierii din 03 octombrie 2019 a

1

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii

contestate și restituirea spre rejudecare în instanța de apel a problemei soluționată

prin încheierea casată.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea Curții de Apel

Chișinău, care urmează a fi casată, invocând faptul că aceasta a fost adoptată cu

încălcarea normelor de drept procedural, or, nu a fost asigurată citarea legală a

participanților la proces. Totodată, prin restituirea cererii de apel i-a fost încălcat

Vioricăi Slacfenco dreptul la un proces echitabil, deoarece aceasta nu a avut

posibilitatea de a lua cunoștință de hotărârea motivată a primei instanțe și de a

formula o cerere de completare a apelului. Cu referire la termenul de declarare a

apelului, recurenta a menționat că nu a fost prezentă în ședința de judecată în care a

fost pronunțat dispozitivul hotărârii, acesta fiindu-i expediat prin poștă, iar cererea

de apel a depus-o în termen de 30 de zile din momentul recepționării copiei

dispozitivului.

La 19 noiembrie 2019, Oleg Puiu, prin intermediul avocatului Veaceslav

Munteanu, a declarat recurs împotriva încheierii din 03 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând repunerea în termen a recursului, admiterea acestuia,

casarea încheierii contestate și restituirea spre rejudecare în instanța de apel a

problemei soluționată prin încheierea casată.

În motivarea recursului a indicat încălcarea de către instanța de apel a normelor

de procedură prin necitarea lui Oleg Puiu în ședința în care a fost pronunțată

încheierea contestată, astfel fiindu-i îngrădită posibilitatea de a se expune asupra

termenului de declarare a apelului.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile

legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursurile declarate de Viorica Slacfenco, prin intermediul

avocatului stagiar Veaceslav Popa, și de Oleg Puiu, prin intermediul avocatului

Veaceslav Munteanu, urmează a fi respinse din următoarele motive.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel a fost

pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 03 octombrie 2019, fiind expediată

participanților la proces pentru cunoștință la 04 octombrie 2019 (f.d. 122). Dat fiind

faptul că la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să demonstreze momentul

recepționării încheierii de către recurenți, iar cererile de recurs au fost înregistrate la

18 octombrie 2019 și, respectiv, 19 octombrie 2019, Colegiul consideră că cererile

de recurs au fost depuse în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

2

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că prin încheierea din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, s-a restituit apelul declarat de Viorica Slacfenco și Oleg Puiu ca fiind

depus în afara termenului legal, iar apelanții nu au solicitat repunerea în termen.

Cu referire la argumentul recurenților privind necitarea lor în ședința instanței

de apel din 03 octombrie 2019, în care a fost examinată chestiunea cu privire la

punerea pe rol a cererii de apel, Colegiul reține prevederile art. art. 3651 alin. (2) din

Codul de procedură civilă, în decurs de 10 zile de la repartizarea cererii de apel,

completul de judecată care a primit cererea de apel spre examinare verifică dacă

aceasta întrunește exigențele prevăzute de lege, fără înștiințarea participanților la

proces. Dacă cererea de apel nu întrunește exigențele prevăzute de lege, completul

de judecată aplică prevederile art. 368 și 369. În caz contrar, printr-o încheiere

nesusceptibilă de recurs, completul de judecată acceptă cererea de apel spre

examinare și dispune intentarea procedurii de apel.

Astfel, instanța de apel a fost în drept să examineze această chestiune în lipsa

participanților la proces în baza înscrisurilor anexate la materialele cauzei, însă

totuși, a dispus citarea participanților la proces pentru a le oferi posibilitatea de a se

expune asupra acestei chestiuni. În așa mod, Colegiul conchide că citarea

participanților la proces la această etapă, nu este o obligație a instanței de apel, ci o

prerogativă.

Suplimentar, în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de

îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La

cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost

îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective

etc). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Este de menționat faptul că apelanții-recurenți Viorica Slacfenco și Oleg Puiu

nu au solicitat instanței de apel repunerea în termenul de declarare a apelului,

considerând că și-au exercitat dreptul de a contesta hotărârea primei instanțe în

termenul prevăzut de lege.

Astfel, argumentul, potrivit căruia recurenții au calculat termenul de declarare a

apelului din momentul în care au luat cunoștință de dispozitivul hotărârii primei

instanțe, este unul lipsit de suport juridic, or, potrivit prevederilor art. 362 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de

la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie

o garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind că persoanele, care din motive

întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse de către instanța de apel, în baza

cererii. Totodată, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

3

Reieșind din înscrisurile anexate la materialele cauzei, recurenții nu au fost

prezenți în ședința de judecată în care a fost pronunțat dispozitivul hotărârii, dar

copia acestuia le-a fost expediată la 17 aprilie 2019 (f.d. 73,75). Totuși la materialele

cauzei nu există înscrisuri care să certifice momentul recepționării dispozitivului

hotărârii de către părți. Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 03

octombrie 2019 al Curții de Apel Chișinău, avocatul stagiar Veaceslav Popa a

recunoscut că clienta sa a recepționat prin poștă dispozitivul hotărârii la 23 aprilie

a hotărârii, or, acesta urmează a fi calculat din data pronunțării hotărârii, și nu din

ziua în care participanții la proces au luat cunoștință de conținutul acesteia. În așa

mod, ultima zi în care apelanții au fost în drept să depună cererea de apel a fost ziua

de 17 mai 2019, apelul nemotivat fiind expediat prin poștă la 21 mai 2019 (f.d. 79).

Este de menționat că, legislația procedurală de rând cu stabilirea anumitor

drepturi procedurale participanților la proces, instituie și obligația părților de a se

folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării oricăror

abuzuri de drepturi, la caz, crearea unei concluzii false de prelungire a termenului

de depunere a apelului. Respectiv, reînnoirea acestui termen pe motive, care nu au

putere de convingere, poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursurile

declarate de Viorica Slacfenco, prin intermediul avocatului stagiar Veaceslav Popa,

și de Oleg Puiu, prin intermediul avocatului Veaceslav Munteanu, împotriva

încheierii din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, sunt neîntemeiate, iar

actul de discreție al instanței de apel urmează a fi menținut de către instanța de

recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

4

d e c i d e:

Se resping recursurile declarate de Viorica Slacfenco, prin intermediul

avocatului stagiar Veaceslav Popa, și de Oleg Puiu, prin intermediul avocatului

Veaceslav Munteanu.

Se menține încheierea din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de BC „Moldova-

Agroindbank” SA împotriva Vioricăi Slacfenco și Oleg Puiu cu privire la încasarea

datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

5