2ra-12/20 — încasarea datoriei

2ra-12/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1921/2019

2ra-12/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: T. Sîrcu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, A. Danilov, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

11 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Banca Comercială „Moldova-Agroindbank”

Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca

Comercială „Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Serghei

Cobîlean, Valeriu Strîmbei, Tatianei Munteanu și Auricăi Strîmbei, intervenient

accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Dumser-Grup” în proces de

insolvabilitate cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 martie 2018, BC „Moldova-Agroindbank” SA a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Serghei Cobîlean, Valeriu Strîmbei, Tatianei

Munteanu și Auricăi Strîmbei, intervenient accesoriu SRL „Dumser-Grup” în

proces de insolvabilitate cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că conform contractului de credit nr. S 110609

din 19 decembrie 2011, în redacția acordurilor adiționale S 140671/864 din 08

decembrie 2014, nr. S 140707/864 din 29 decembrie 2014, nr. S 140716/864 din

31 decembrie 2014, nr. S 160298/864 din 01 august 2016, SRL „Dumser-Grup” a

primit de la BC „Moldova-Agroindbank” SA, filiala Mihai Eminescu, un credit în

sumă de 5 900 000 de lei, cu termenul final de rambursare stabilit la 08 noiembrie

2019.

Totodată, conform contractului de credit nr. S 130562 din 24 septembrie

2013, în redacția acordurilor adiționale nr. S 14007/864-c din 29 decembrie 2014,

nr. S 140707/864-c din 31 decembrie 2014, nr. S 150262/864 din 29 iunie 2015,

nr. S 160029/864 din 03 februarie 2016, nr. S 160298/864-a din 01 august 2016,

SRL „Dumser-Grup” a primit de la BC „Moldova-Agroindbank” SA, prin

intermediul filialei Mihai Eminescu, un credit bancar în sumă de 5 000 000 de lei,

cu termenul limită de rambursare 25 iunie 2020.

Conform contractului de credit nr. S 140150/864 din 12 martie 2014, în

redacția acordurilor adiționale nr. S 140271/864 din 19 mai 2014, nr. S

1

140707/864-d din 29 decembrie 2014, nr. S 140716/864-d din 31 decembrie 2014,

nr. S 150262/864-a din 29 iunie 2015, nr. S 160029/864-a din 03 februarie 2016,

nr. S 160298/864-b din 01 august 2016, SRL „Dumser-Grup” a primit de la BC

„Moldova-Agroindbank” SA, prin intermediul filialei Mihai Eminescu, credit

bancar în sumă de 7 000 000 de lei, cu termenul limită de rambursare stabilit la 24

decembrie 2020.

Potrivit contractului de credit nr. S 140150/864-a din 12 martie 2014, în

redacția acordurilor adiționale nr. S 140271/864-a din 19 mai 2014, S 140716/864-

e din 31 decembrie 2014, S 160298/864-b din 03 februarie 2016, nr. S

160298/864-c din 01 august 2016, SRL „Dumser-Grup” a primit de la BC

„Moldova-Agroindbank” SA, prin intermediul filialei Mihai Eminescu, un credit

bancar în sumă de 3 000 000 de lei, cu termenul limită de rambursare stabilit la 10

septembrie 2018.

În conformitate cu contractul de credit nr. S 140406/864 din 24 iulie 2014, în

redacția acordurilor adiționale nr. S 160029/864-b din 03 februarie 2016, nr. S

160298-d din 01 august 2016, SRL „Dumser-Grup” a primit de la „Moldova-

Agroindbank” SA, prin intermediul filialei Mihai Eminescu, un credit în sumă de

7000000 de lei, cu termenul limită de rambursare stabilit la 10 decembrie 2020.

Totodată, reclamanta a învederat că în baza contractelor de fidejusiune nr. S

110609/E din 19 decembrie 2011, nr. S 130562/G din 24 septembrie 2013, nr. S

140150/864-I din 12 martie 2014, nr. S 140716/864-F din 31 decembrie 2014, nr.

S 160298/864-O din 01 august 2016, nr. S 160298/864-P din 01 august 2016,

Serghei Cobîlean, Tatiana Munteanu, Valeriu Strîmbei și Aurica Strîmbei și-au

asumat obligația de a răspunde în aceeași măsură ca și debitorul SRL „Dumser-

Grup” față de BC „Moldova-Agroindbank” SA pentru onorarea integrală a

obligațiilor aferente contractelor de credit nr. S 110609 din 19 decembrie 2011, nr.

S 130562 din 24 septembrie 2013, nr. S 140150/864 din 12 martie 2014, nr. S

140150/864-a din 12 martie 2014 încheiate între BC „Moldova-Agroindbank” SA

și SRL „Dumser-Grup”, în caz că debitorul nu-și va onora obligațiile.

În baza contractelor de fidejusiune nr. S 140716/864-F din 31 decembrie

2014, nr. S 160298/864-O din 01 august 2016, nr. S 160298/864-P din 01 august

2016, Tatiana Munteanu, Valeriu Strîmbei și Aurica Strîmbei și-au asumat

obligația să răspundă în aceeași măsură ca și SRL „Dumser-Grup” în fața BC

„Moldova-Agroindbank” SA pentru onorarea integrală a obligațiilor acesteia,

aferente contractului de credit nr. S 140406/864 din 24 iulie 2014, încheiate între

BC „Moldova-Agroindbank” SA și SRL „Dumser-Grup”, în cazul dacă ultima nu-

și va onora obligațiile.

Reclamanta a afirmat că SRL „Dumser-Grup” nu și-a onorat obligațiile

contractuale privind rambursarea creditelor primite și achitarea dobânzii calculate

pentru utilizarea lor, încălcând astfel prevederile contactelor de credit și

prevederile legislației în vigoare, situație ce a instituit, în opinia reclamantei,

obligațiile pârâților, conform contractelor încheiate cu aceștia.

A comunicat că în vederea soluționării prealabile a litigiului, a expediat în

adresa pârâților reclamațiile nr. 864.20004/E00006, nr. 864.20004/E00007, nr.

864.20004/E00004, nr. 864.20004/E00005 din 04 ianuarie 2017, ce nu au fost

satisfăcute.

Așadar, reclamanta a relatat că la data de 09 februarie 2018, datoria SRL

„Dumser-Grup” față de bancă constituia 4 898 464,02 lei, inclusiv:

2

la contractul de credit nr. S 110609 din 19 decembrie 2011, datoria includea

restanța la credit de 1 284 968 de lei și la dobânda neachitată de 217 851,99 de lei

la contractul de credit nr. S 130562 din 24 septembrie 2013, datoria includea

restanța la credit de 1 673 391 de lei și la dobânda neachitată de 411 984,22 de lei;

la contractul de credit nr. S 140150/864 din 12 martie 2014, datoria constituia

suma de 173 475,87 de lei, dintre care dobânda neachitată 173 475,87 de lei;

la contractul de credit nr. S 140150/864-a din 12 martie 2014, datoria

constituia suma de 696 022,28 de lei, dintre care dobânda neachitată de 696 022,28

de lei;

la contractul de credit nr. S 140406/864 din 24 iulie 2014, datoria constituie

suma de 440 770,66 de lei, dintre care dobânda neachitată de 440 770,66 de lei.

Astfel, reclamanta a solicitat încasarea în mod solidar din contul pârâților

Serghei Cobîlean, Tatianei Munteanu, Valeriu Strîmbei și Auricăi Strîmbei în

beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA a datoriei în sumă de 4 457 693,36 de

lei, încasarea în mod solidar din contul pârâților Tatiana Munteanu, Valeriu

Strîmbei și Aurica Strîmbei în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA a

datoriei în mărime de 440 770,66 de lei și compensarea din contul pârâților în

beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 24 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de BC

„Moldova-Agroindbank” SA împotriva lui Serghei Cobîlean, Valeriu Strîmbei,

Tatianei Munteanu și Auricăi Strîmbei, intervenient accesoriu SRL „Dumser-

Grup” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de

judecată,

La 16 noiembrie 2018, BC „Moldova-Agroindbank” SA a contestat cu apel

hotărârea primei instanțe și a solicitat casarea integrală a acesteia cu emiterea unei

noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă în sensul

formulat.

Prin decizia din 23 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de BC „Moldova-Agroindbank” SA și s-a menținut hotărârea din 24

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 117, 118, 121, 123,

130, 373 din Codul de procedură civilă, art. 514, 530, 533, 572, 1146, 1156, 1236,

1240 din Codul civil, a considerat ca fiind neîntemeiat apelul declarat de BC

„Moldova-Agroindbank” SA și a concluzionat în sensul menținerii hotărârii primei

instanțe.

Instanța de apel a reținut ca fiind juste concluziile primei instanțe prezum că,

contractele de credit încheiate între BC Moldova-Agroindbank” SA și SRL

„Dumser-Grup” au fost garantate prin două mijloace: cu bunuri imobile și mobile

determinate, și prin fidejusiunea lui Serghei Cobîlean, Munteanu Tatianei, Auricăi

Strîmbei și lui Valeriu Strîmbei, iar din explicațiile apelantei rezultă că aceasta a

inițiat acțiuni în vederea exercitării dreptului de gaj și de ipotecă, ce au fost

admise, iar din valoarea bunurilor transmise în posesiune creditorului BC

„Moldova-Agroindbank” SA, aceasta a fost îndreptățită să-și satisfacă creanța

pentru neexecutarea obligației de către debitorul SRL „Dumser-Grup”.

Totodată, Colegiul a relevat că la materialele cauzei lipsesc probe ce ar

dovedi că din suma înaintată spre încasare din contul intimaților, apelanta a dedus

valoarea tuturor bunurilor ipotecate și gajate în vederea asigurării executării

3

acelorași contracte de credit, o confirmare în acest sens nefiind prezentată nici

primei instanțe, nici instanței de apel.

Or, copiile proceselor-verbale ale licitației, a rapoartelor administratorului

insolvabilității debitorului, a hotărârilor privind transmiterea în posesie a bunurilor

ipotecate și a acordurilor de transmitere benevolă a bunurilor în posesia apelantei,

nu poate fi apreciate ca fiind probe concludente ce ar dovedi deducerea valorii

bunurilor ipotecate și gajate din suma datoriei în lipsa unei confirmări a acestui

fapt și în lipsa unei confirmări a realizării tuturor bunurilor ipotecate și gajate.

Prin urmare, instanța de apel a considerat ca eronate argumentele apelantei în

acest sens, precum că prima instanță a examinat cauza pripit și superficial și

precum că împreună cu cererea de chemare în judecată reclamanta a prezentat

calcul datoriilor restante, iar în ședință reprezentantul reclamantului a explicat că

datoria indicată în cererea de chemare în judecată reflectă datoria restantă după

diminuarea acesteia cu sumele obținute de la vânzarea bunurilor ipotecate/ gajate,

iar instanța nu a solicitat a fi prezentate alte probe care ar afirma sau infirma

declarațiile acestuia. Or, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (5) Cod de

procedură civilă, instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună

părților și altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să

dovedească faptele ce constituie obiectul probației pentru a se convinge de

veridicitatea lor, însă norma legală nominalizată nu obligă instanță de a efectua

astfel de acțiuni.

Art. 118 alin. (1) Cod procedură civilă, instituie sarcina probației în obligația

reclamantului, care, la data depunerii acțiunii avea obligația de a prezenta instanței

de judecată toate probele aferente pretențiilor înaintate în vederea justificării

acestora, omisiunea de a le prezenta fiind imputabile exclusiv reclamantului.

Din aceste motive argumentele apelantei referitoare la faptul că

circumstanțele relatate au fost invocate de reprezentantul intimaților doar la etapa

dezbaterilor judiciare sunt nefondate, în condițiile în care reclamanta avea obligația

de a justifica suma înaintată spre încasare prin prisma tuturor aspectelor relevante.

Or, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă,

procesele civile se desfășoară pe principiul contradictorialității și egalității părților

în drepturile procedurale. Contradictorialitatea presupune organizarea procesului

astfel încât părțile și ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și

formula, argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și

mijloacele susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, de alte organe și

persoane, de a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept care

are legătură cu cauza dată judecății și de a-și expune punctul de vedere asupra

inițiativelor instanței. Instanța care judecă cauza își păstrează imparțialitatea și

obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea drepturilor participanților la

proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale ale cauzei.

Colegiul a apreciat ca fiind greșit și argumentele apelantei precum că acesta

este în drept de a recupera datoria simultan/ concomitent, atât din contul bunurilor

grevate cu garanții în favoarea băncii, cât și din contul fidejusorilor. Or, în speță,

suma garanțiilor reale (a gajului) a fost stabilită ca superioară sumei creditului

acordat, acoperind, în cazul nerambursării creditului, suma datoriei principale,

dobânzilor aferente creditului, dobânzilor penalizatoare și a unor eventuale

cheltuieli.

4

Nu au fost reținute nici argumentul apelantele precum că instanța de fond nu a

examinat și nu a dat apreciere prevederilor pct. 1.2. lit. d) ale contractelor de

fidejusiune nr. S 130562/G din 24 septembrie 2013, nr. S 140150/864-I din 12

martie 2014, nr. S 140716/864-F din 31 decembrie 2014, nr. S 160298/864-O din

01 august 2016, nr. S 160298/864-P din 01 august 2016, conform căruia

fidejusiunea constituită este o garanție complementară și nu va fi afectată în nici un

mod de nici o altă garanție prezentată creditorului pentru asigurarea obligației

garantate. Or, prima instanța corect a reținut că datoria rezultată din contractul de

credit urmează a fi reparată de fapt și de drept din contul vânzării bunurilor imobile

transmise în posesia reclamantului, deoarece în caz contrar s-ar institui o situare în

care creditorul ar încasa sume din contul fidejusorilor și ar păstra în posesie

bunurile ipotecate/ gajate pentru comercializare, proprietarii acestor bunuri fiind

deja deposedați de posesia asupra bunurilor respective.

Totodată, Colegiul a reiterat că argumentele apelantei ce ține de insuficiența

valorii bunurilor gajate pentru satisfacerea creanței, sunt neîntemeiate. Or, din pct.

1.3. al acordurilor adiționale la contractele de credit, rezultă că ipoteca/ gajul au

fost constituite în favoarea Creditorului asupra bunurilor imobile mobile, cu

condiția ca valoarea obiectului ipotecii/ gajului, convenită între părți, nu va fi

inferioară sumelor stabilite. Astfel, odată ce banca a acceptat astfel de condiții ale

contractelor, și parțial a satisfăcut creanța prin vânzarea bunului ipotecat, acesta nu

poate pretinde la insuficiența bunurilor debitorilor întru satisfacerea integrală a

creanțelor.

De asemenea, instanța de apel a considerat că nu poate fi reținut argumentul

apelantei precum că validarea creanței în cadrul procesului de insolvabilitate a SRL

„Dumser-Grup” nu presupune stingerea datoriei debitorului față de bancă,

deoarece prima instanță corect a reținut că validarea creanței băncii în cadrul

procesului de insolvabilitate se echivalează cu o hotărâre judecătorească de

încasare a datoriei din contul debitorului SRL „Dumser-Grup”, iar ținând cont de

faptul că creanțele BC „Moldova-Agroindbank” SA au fost validate ca creanțe

garantate, iar prin hotărârea judecătorească irevocabilă a fost admisă acțiunea

băncii privind deposedarea și transmiterea silită în posesie a bunului ipotecat,

apelante nu este îndreptățită de a pretinde la executarea garanțiilor suplimentare

din contul fidejusorilor, fără a demonstra că garanțiile care se află la moment în

procedura de executare nu vor satisface creanțele creditorului.

La 30 iulie 2019, BC „Moldova-Agroindbank” SA a declarat recurs, prin care

a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea și a apreciat arbitrar probele, ceea ce a dus la soluționarea greșită a

cauzei.

Recurenta, referitor la aplicarea eronată a normelor de drept material, contrar

concluziilor instanței de judecată referitoare la faptul că BC „Moldova-

Agroindbank” SA a intrat în posesia bunurilor gajate/ ipotecate de către SRL

„Dumser Grup”, a menționat, că banca nu a primit în posesie bunurile menționate,

or conform art. 53 alin. (1) din Legea insolvabilității, din momentul admiterii

cererii introductive spre examinare, creditorii nu mai pot solicita debitorului

executarea creanțelor în mod individual, aceasta constituind competența exclusivă

a administratorului judiciar numit de către instanța de insolvabilitate.

5

Totodată, a specificat că la materialele cauzei nu există nici un înscris

(hotărâre judecătorească, proces-verbal al executorului judecătoresc din care ar

rezulta transmiterea bunurilor gajate/ ipotecate de către SRL „Dumser-Grup” în

posesia băncii în vederea executării dreptului de gaj/ ipotecă. Mai mult ca atât,

toate materialele din dosar dovedesc faptul că bunurile gajate/ ipotecate în favoarea

băncii de către SRL „Dumser-Grup” SRL s-au aflat în posesia debitorului, fiind

inventariate, evaluate și valorificate de către lichidatorul debitorului în cadrul

procesului de insolvabilitate.

A specificat că necătînd la lipsa probelor privind transmiterea bunurilor

gajate/ ipotecate de către SRL „Dumser-Grup” în posesia băncii, instanța de

judecată eronat a constatat că „datoriile rezultate din contractele de credit urmează

a fi reparate de fapt și de drept din contul vânzării bunurilor transmise în posesia

reclamantului, deoarece în caz contrar s-ar institui o situație în care creditorul ar

incasa sume din contul fidejusorilor și ar păstra în posesie bunurile ipotecate/

gajate pentru comercializare, proprietarii acestor bunuri fiind deja deposedați de

posesia asupra bunurilor respective, iar transmiterea bunurilor ipotecate/ gajate în

posesia creditorului ipotecar constituie temei de stingere a obligației.

Acest fapt, în opinia recurentei, denotă cu certitudine că aprecierea probelor

de către instanța de judecată a fost arbitrară, din care considerente hotărârea

adoptată de către aceasta este ilegală.

Totodată, a specificat că sunt eronate concluziile instanței de judecată cu

privire la faptul că existența bunurilor grevate cu garanții lipsește BC „Moldova-

Agroindbank” SA de dreptul de recuperare a datoriei SRL „Dumser-Grup” față de

bancă din contul fidejusorilor și că satisfacerea parțială de către BC „Moldova-

Agroindbank” SA a creanțelor din contul bunurilor gajate/ ipotecate lipsește banca

de dreptul de a solicita recuperarea datoriilor din contul fidejusorilor, deoarece,

prin prisma art. 1146, 1156, 1240 alin. (1) Codul civil, fidejusorii Serghei

Cobîlean, Tatiana Munteanu, Valeriu Strîmbei și Aurica Strîmbei au acceptat

expres printr-o clauză contractuală să răspundă solidar cu debitorul în cazul

neonorării de către acesta a obligațiilor și n-au condiționat în nici un mod această

răspundere cu existența sau lipsa altor garanții constituite în vederea asigurării

obligațiilor și nici nu au condiționat dreptul băncii de a pretinde satisfacerea

creanțelor din contul fidejusorilor doar după exercitarea dreptului de gaj/ ipotecă

sau numai după urmărirea debitorului în conformitate cu prevederile art. 1156 alin.

(2) Cod civil.

Prin prisma pct. 1.2, lit. d) a contractelor de fidejusiune și art. 533 Cod civil,

recurenta a învederat că nici contractele de fidejusiune și nici legislația în vigoare

nu stabilesc o consecutivitate a executării drepturilor ce rezultă din contractele de

gaj/ ipotecă și contractele de fidejusiune, și anume că inițierea acțiunilor de

recuperare forțată a datoriei din contul fidejusorilor poate avea loc indiferent de

existența sau lipsa altor garanții de executare a obligațiilor, iar datoria menționată

în acțiune și solicitată a fi încasată de la fidejusori reprezintă datoria SRL

„Dumser-Grup” față de bancă, după vânzarea-bunurilor gajate/ ipotecate, iar

instanța nu a solicitat a fi prezentate alte probe care ar afirma sau infirma

declarațiile reclamantei.

Mai mult, a specificat că dreptul legal al creditorului de a recupera datoriile

din contul fidejusorilor, inclusiv în cazul existenței bunurilor gajate/ ipotecate,

precum și consecințele juridice care survin după achitarea de către fidejusori a

6

datoriilor sunt prevăzute și la art. 1161, alin. (2) Cod civil, care stabilește că după

ce fidejusorul execută obligația, creditorul este obligat să-i remită documentele

care atestă creanța împotriva debitorului, precum și drepturile care garantează

această creanță.

De altfel, recurenta a menționat că prevederile art. 1161 alin. (2) Cod civil

exclud orice interpretare vis-a-vis de dubla executare și/ sau îmbogățirea fără justă

cauză a creditorului, inclusiv în cazurile în care bunurile gajate/ ipotecate se află în

posesia creditorului pentru vânzare, deoarece după achitarea de către fidejusori a

datoriilor, inclusiv dispuse spre încasare în baza unei hotărâri judecătorești,

drepturile creditorului asupra garanțiilor disponibile, instituite în vederea asigurării

creditelor și plăților aferente (creanței), trec către fidejusori.

De asemenea, a relatat că instanța a concluzionat eronat că transmiterea

bunurilor gajate/ ipotecate în posesia creditorului gajist/ ipotecar constituie temei

de stingere a obligației asigurate, deoarece conform prevederilor art. 489, alin. (1)

și (2) Cod civil și art. 68 alin. (1) și (2) al Legii cu privire la gaj (ambele în vigoare

la data producerii efectelor juridice), până la momentul vânzării bunului luat în

posesiune de creditorul gajist, debitorul gajist se poate opune urmăririi de către

creditorul gajist a bunului gajat plătind creanța garantată sau, după caz, înlăturând

încălcările menționate în aviz de executare și cele ulterioare, plătind în ambele

cazuri cheltuielile aferente înregistrării preavizului.

Mai mult, recurenta a menționat că pe parcursul examinării în instanța de apel

a prezentat probe care demonstrează că urmare a realizării bunurilor gajate o parte

din datoria băncii a fost stinsă.

Cu referire la aprecierea arbitrară a probelor, recurenta a indicat că în ședința

de examinare a cererii de apel instanța a adresat doar o singură întrebare - „dacă

banca (apelanta) consideră că cererea de chemare în judecată privind încasarea

datoriei de la fidejusorii Tatiana Munteanu, Serghei Cobîlean, Aurica Strîmbei,

Valeriu Strîmbei a fost înaintată cu respectarea termenelor de prescripție prevăzute

de legislația în vigoare.

Cu toate acestea instanța de apel fără a pune în discuție și fără a acorda

posibilitate (un termen) pentru prezentarea probelor suficiente în opinia instanței a

concluzionat că probele prezentate de către apelant în instanța de apel nu pot fi

apreciate ca fiind probe concludente ce ar dovedi deducerea valorii bunurilor

ipotecate și gajate din suma datoriei în lipsa unei confirmări a acestui fapt și în

lipsa unei confirmări a realizării tuturor bunurilor ipotecate și gajate. Altfel spus, în

ședință a fost pusă în discuție o singură chestiune, vis-a-vis de care instanța nici nu

s-a expus în decizie, iar în motivarea hotărârii instanța de apel a concluzionat în

esență că BC „Moldova Agroindbank” SA nu a prezentat suficiente probe care ar

demonstra că bunurile ipotecate/ gajate au fost vândute.

Totodată, a considerat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel selectiv

și arbitrar au apreciat probele prezentate de către reclamant/ apelant, iar instanța de

apel contrar prevederilor art. 373, alin (1) și (2) din Cod de procedură civilă, nu a

verificat pe deplin circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei

instanțe, precum și a omis de a verifica circumstanțele și raporturile juridice care

nu au fost stabilite, dar care au importantă pentru soluționarea cauzei.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

7

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 mai 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 18 iunie 2019 (f.d. 34, Vol. II), însă la

materialele cauzei nu atestă data recepționării acesteia de către recurentă.

Astfel, recursul declarat la 30 iulie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 29 august 2019, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-1921/19, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia cererii de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 47, Vol. II).

Conform avizelor de recepție intimații Aurica Strîmbei, Tatiana Munteanu,

Valeriu Strîmbei și SRL „Dumser-Grup” în proces de insolvabilitate au recepționat

scrisorile la 5 septembrie 2019 și respectiv 12 septembrie 2019 (f.d. 51-54, Vol.

II), iar intimatul Serghei Cobîlean nu a recepționat scrisoarea, care a fost restituită

instanței de recurs cu mențiunea „nereclamat” (f.d. 49-50, Vol. II,).

Astfel, la 07 octombrie 2019, Serghei Cobîlean și Tatiana Munteanu,

reprezentați de avocatul Igor Doicov, a depus referință, prin care au solicitat

respingerea acestuia ca inadmisibil. (f.d. 55-62, Vol. II)

Prin încheierea din 24 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de BC „Moldova-Agroindbank” SA, a fost considerat admisibil și a fost

fixat spre examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării

fondului recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

esență, recurenta și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune admiterea recursului cu casarea deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, pentru

motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

8

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenta nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că înaintând acțiune în instanță împotriva lui Serghei

Cobîlean, Tatianei Munteanu, lui Valeriu Strîmbei și Auricăi Strîmbei, BC

„Moldova-Agroindbank” SA a solicitat încasarea în mod solidar din contul

acestora în beneficiul său a datoriei în sumă de 4 457 693,36 de lei, precum și

încasarea în mod solidar din contul Tatianei Munteanu, lui Valeriu Strîmbei și

Auricăi Strîmbei în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA a datoriei în

mărime de 440 770,66 de lei și compensarea din contul pârâților în beneficiul

reclamantului a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanță a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de BC „Moldova-

Agroindbank” SA împotriva lui Serghei Cobîlean, Valeriu Strîmbei, Tatianei

Munteanu și Auricăi Strîmbei, intervenient accesoriu SRL „Dumser-Grup” în

proces de insolvabilitate cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată,

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău a

concluzionat a respinge apelul declarat de BC „Moldova-Agroindbank” SA și a

menținut hotărârea din 24 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Deci, în cardul derulării procesului judiciar s-a constatat că potrivit

contractului de credit nr. S 110609 din 19 decembrie 2011, în redacția acordurilor

adiționale S 140671/864 din 08 decembrie 2014, nr. 140707/864 din 29 decembrie

2014, nr. S 140716/864 din 31 decembrie 2014, nr. S 160298/864 din 01 august

2016, SRL „Dumser-Grup” a primit de la BC „Moldova-Agroindbank” SA, filiala

Mihai Eminescu, un credit în sumă de 5 900 000 de lei, cu termenul final de

rambursare stabilit pentru data de 08 noiembrie 2019.

Conform contractului de credit nr. S 130562 din 24 septembrie 2013, în

redacția acordurilor adiționale nr. S 140707/864-c din 29 decembrie 2014, nr. S

140707/864-c din 31 decembrie 2014, nr. S 150262/864 din 29 iunie 2015, nr. S

160029/864 din 03 februarie 2016, nr. S 160298/864-a din 01 august 2016,

„Dumser-Grup” SRL a primit de la BC „Moldova-Agroindbank” SA, prin

intermediul filialei Mihai Eminescu, credit bancar în sumă de 5 000 000 de lei, cu

termenul de rambursare stabilit pentru data de 25 iunie 2020.

Conform contractului de credit nr. 140150/864 din 12 martie 2014, în redacția

acordurilor adiționale nr. S 140271/864 din 19 mai 2014, nr. S 140707/864-d din

29 decembrie 2014, nr. S 140716/864-d din 31 decembrie 2014, nr. S 150262/864-

9

a din 29 iunie 2015, nr. S 160029/864-a din 03 februarie 2016, nr. S 160298/864-b

din 01 august 2016, „Dumser-Grup” SRL a primit de la BC „Moldova-

Agroindbank” SA, prin intermediul filialei Mihai Eminescu, credit bancar în sumă

de 7 000 000 de lei, cu termenul de rambursare stabilit pentru data de 24 decembrie

2020

Conform contractului de credit nr. S 140150/864-a din 12 martie 2014, în

redacția acordurilor adiționale nr. S 140271/864-a din 19 mai 2014, nr. S

140716/864-e din 31 decembrie 2014, nr. S 160298/864-b din 03 februarie 2016,

nr. S 160298/864-C din 01 august 2016, SRL „Dumser-Grup” a primit de la

„Moldova-Agroindbank” SA, prin intermediul filialei Mihai Eminescu, credit

bancar în sumă de 3 000 000 de lei, cu termenul de rambursare stabilit pentru data

de 10 septembrie 2018.

Conform contractului de credit nr. S 140406/864 din 24 iulie 2014, în redacția

acordurilor adiționale nr. S 160029/864-b din 03 februarie 2016, nr. S 160298-d

din 01 august 2016, SRL „Dumser-Grup” a primit de la „Moldova-Agroindbank”

SA, prin intermediul filialei Mihai Eminescu, credit în sumă de 7 000 000 de lei,

cu termenul de rambursare stabilit pentru data de 10 decembrie 2020

În baza contractelor de fidejusiune nr. S 110609/E din 19 decembrie 2011, nr.

S 130562/G din 24 septembrie 2013, nr. S 140150/864-i din 12 martie 2014, nr. S

140716/864-f din 31 decembrie 2014, nr. S 160298/864-o din 01 august 2016, nr.

S160298/864-p din 01 august 2016, Serghei Cobîlean, Tatiana Munteanu, Valeriu

Strîmbei și Aurica Strîmbei și-au asumat obligația să răspundă în aceeași măsură

ca și SRL „Dumser-Grup” în fața BC „Moldova-Agroindbank” SA pentru onorarea

integrală a obligațiilor aferente contractelor de credit nr. S 110609 din 19

decembrie 2011, nr. S 130562 din 24 septembrie 2013, nr. S 140150/864 din 12

martie 2014, nr. S 140150/864-a din 12 martie 2014 încheiate între BC „Moldova-

Agroindbank” SA și SRL „Dumser-Grup”, în cazul în care debitorul nu-și va onora

obligațiile asumate în baza contractelor date.

În baza contractelor de fidejusiune nr. S 140716/864-f din 31 decembrie 2014,

nr. S 160298/864-o din 01 august 2016, nr. S 160298/864-p din 01 august 2016,

Tatiana Munteanu, Valeriu Strîmbei și Aurica Strîmbei și-au asumat obligația să

răspundă în aceeași măsură ca și SRL „Dumser-Grup” în față BC „Moldova-

Agroindbank” SA pentru onorarea integrală a obligațiilor acesteia, aferente

contractului de credit nr. S 140406/864 din 24 iulie 2014, încheiate între BC

„Moldova-Agroindbank” SA și SRL „Dumser-Grup”, în cazul în care debitorul nu-

și va onora obligațiile asumate în baza contractului dat.

Concomitent, din prevederile contractuale se atestă că, în vederea garantării

executării obligațiilor asumate prin contractele de credit, debitorul SRL „Dumser-

Grup”, precum și persoane terțe, au instituit în favoarea apelantului mai multe

garanții în formă de ipotecă și gaj (f.d. 9, 19, 25-26,36-38, 40, 47,50, 60-62, 65-66,

72, 75, 80, 90, 93-94, Vol. I).

Potrivit calculului datoriei efectuat de BC „Moldova-Agroindbank” SA,

datoria SRL „Dumser-Grup” față de BC „Moldova-Agroindbank” SA, la data de

09 februarie 2018, a constituit suma de 4 898 464,04 lei (f.d. 96, Vol. I).

Prin reclamațiile nr. 864.20004/E00004, nr. 864.20004/E00005, nr.

864.20004/E00006, nr. 864.20004/E00007, din 04 ianuarie 2017 remise în adresa

intimaților, BC „Moldova-Agroindbank” SA a solicitat achitarea integrală a

datoriei (f.d. 100, 105, 110, 118).

10

Nefiind întreprinsă nicio acțiune în vederea soluționării reclamațiilor

enumerate supra, BC „Moldova-Agroindbank” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Serghei Cobîlean, Valeriu Strîmbei, Tatianei Munteanu și

Auricăi Strîmbei, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată

„Dumser-Grup” în proces de insolvabilitate solicitând încasarea în mod solidar din

contul pârâților Serghei Cobîlean, Tatianei Munteanu, Valeriu Strîmbei și Auricăi

Strîmbei în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA a datoriei în sumă de

4457693,36 de lei, încasarea în mod solidar din contul pârâților Tatiana Munteanu,

Valeriu Strîmbei și Aurica Strîmbei în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA

a datoriei în mărime de 440 770,66 de lei și compensarea din contul pârâților în

beneficiul reclamantei a cheltuielilor de judecată.

În cadrul ședinței de judecată a instanței de fond, BC „Moldova-

Agroindbank” SA a susținut că anterior inițierii prezentului proces a înaintat în

instanța de judecată o acțiune privind exercitarea dreptului de gaj și ipotecă, care

au fost instituite în vederea asigurării garantării executării obligațiilor asumate de

către SRL „Dumser-Grup” prin contractele de credit indicate anterior, acțiuni ce au

fost admise (f.d. 221, vol. I), or, în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (6)

Cod de procedură civilă, faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite în

măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Judecând cauza în fond, prima instanță raportând prevederile art. 512 alin. (1),

art. 514, 572 alin. (1) și (2), art. 1236 alin. (1), art. 1240 alin. (1), art. 1146 alin. (1)

și art. 1156 alin. (1) Cod civil în coroborare cu art. 3, 30 al Legii cu privire la

ipotecă nr. 142-XVI din 26.06.2008, la circumstanțele de fapt, în esență, a

constatat netemeinicia acțiunii înaintate de BC „Moldova-Agroindbank” SA

împotriva lui Serghei Cobîlean, Valeriu Strîmbei, Tatianei Munteanu și Auricăi

Strîmbei, intervenient accesoriu SRL „Dumser-Grup” în proces de insolvabilitate

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel, citând prevederile invocate de către prima instanță, în esență,

a reținut netemeinicia cererii de apel depusă de BC „Moldova-Agroindbank” SA și

a menținut hotărârea primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizând ipotezele relatate de către instanța de apel în

prezenta speță în raport cu circumstanțele de fapt descrise, argumentele invocate în

cererea de recurs, apreciază ca fiind pripită soluția instanței de apel.

În privința acestei concluzii, Colegiul lărgit reține că atât prima instanță cât și

instanța de apel au concluzionat că bunurile gajate/ ipotecate de către SRL

„Dumser-Grup” au fost transmise în posesia BC „Moldova-Agroindbank” SA

pentru comercializare și existența bunurilor grevate cu garanții lipsește BC

„Moldova-Agroindbank” SA de dreptul de recuperare a datoriei SRL „Dumser-

Grup” față de bancă din contul fidejusorilor, mai mult transmiterea bunurilor

ipotecate în posesia creditorului gajist/ ipotecar constituie temei de stingere a

obligației asigurate.

Or, Colegiul apreciază ca fiind pripite concluziile instanței de fond și instanței

de apel, neargumentate, bazate pe interpretarea eronată a legii, precum și urmare a

aprecierii arbitrare a probelor, iar unele constatări sunt contrare circumstanțelor

cauzei, se exclud reciproc, fapt ce a dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate.

Contrar concluziilor instanțelor de judecată referitoare la faptul că BC

„Moldova-Agroindbank” SA a intrat în posesia bunurilor gajate/ ipotecate de către

11

SRL „Dumser-Grup” SRL, Colegiul constată că actele cauzei nu demonstrează

acest fapt, mai mult fiind îndoielnică argumentarea instanțelor de judecată precum

că banca a primit în posesie bunurile gajate/ ipotecate, deoarece conform art. 53

alin. (1) din Legea insolvabilității, din momentul admiterii cererii introductive spre

examinare, creditorii nu mai pot solicita debitorului executarea creanțelor în mod

individual, aceasta constituind competența exclusivă a administratorului autorizat

numit de către instanța de insolvabilitate (art. 130 din Legea insolvabilității).

Colegiul învederează că la materialele cauzei nu există nici un înscris

(hotărâre judecătorească, proces-verbal al executorului judecătoresc, etc) din care

ar rezulta transmiterea bunurilor gajate/ ipotecate de către SRL „Dumser-Grup” în

posesia băncii în vederea executării dreptului de gaj/ ipotecă. Ori, actele cauzei

dovedesc faptul că bunurile gajate/ ipotecate în favoarea băncii de către SRL

„Dumser-Grup” s-au aflat în posesia debitorului, fiind inventariate, evaluate și

valorificate de către lichidatorul debitorului, în cadrul procesului de insolvabilitate.

Necătînd la lipsa probelor privind transmiterea bunurilor gajate/ ipotecate de

către SRL „Dumser-Grup” în posesia băncii, instanțele de judecată greșit au

constată că datoriile rezultate din contractele de credit urmează a fi reparate de fapt

și de drept din contul vânzării bunurilor transmise în posesia băncii, deoarece în

caz contrar s-ar institui o situație în care creditorul ar încasa sume din contul

fidejusorilor și ar păstra în posesie concomitent și bunurile ipotecate/ gajate.

De asemenea, Colegiul consideră eronate concluziile instanței de judecată cu

privire la faptul că existența bunurilor grevate cu garanții lipsește BC „Moldova-

Agroindbank” SA de dreptul de recuperare a datoriei SRL „Dumser-Grup” față de

bancă din contul fidejusorilor și că satisfacerea parțială de către BC „Moldova-

Agroindbank” SA a creanțelor din contul bunurilor gajate/ ipotecate lipsește banca

de dreptul de a solicita recuperarea datoriilor din contul fidejusorilor, deoarece

conform art. 1240 alin. (1) Cod civil, părțile pot conveni asupra constituirii unor

garanții reale (gaj), personale (fidejusiune) sau a unor alte garanții uzuale în

practica bancară.

Conform art. 1146 și 1156 Codul civil, prin contract de fidejusiune, o parte

(fidejusor) se obligă față de cealaltă parte (creditor) să execute integral sau parțial,

gratuit sau oneros obligația debitorului. Prin fidejusiune se poate garanta și o

obligație viitoare sau afectată de modalități. În cazul neexecutării obligației

principale, fidejusorul și debitorul sunt obligați solidar în fața creditorului dacă în

contract nu este prevăzut altfel. Părțile pot conveni ca fidejusorul să fie obligat să

plătească datoria numai după urmărirea debitorului. În acest caz, fidejusorul

trebuie să indice bunurile debitorului și să avanseze cheltuielile pentru urmărirea

acestor bunuri.

Prin prisma normei precitate, Colegiul accentuează că fidejusorii Cobîlean

Serghei, Munteanu Tatiana, Strîmbei Valeriu și Strîmbei Aurica au acceptat expres

printr-o clauză contractuală să răspundă solidar cu debitorul în cazul neonorării de

către acesta a obligațiilor sale și n-au condiționat în nici un mod această răspundere

cu existența sau lipsa altor garanții constituite în vederea asigurării obligațiilor și

nici nu au condiționat dreptul băncii de a pretinde satisfacerea creanțelor din contul

fidejusorilor doar după exercitarea dreptului de gaj/ ipotecă sau numai după

urmărirea debitorului în conformitate cu prevederile art. 1156, alin. (2) Cod civil.

Mai mult, conform prevederilor pct. 1.2. litera (d) ale contractelor de

fidejusiune din speță, fidejusiunea constituită este o garanție complementară și nu

12

va fi afectată în nici un mod de nici o altă garanție prezentată creditorului pentru

asigurarea obligației garantate.

Conform art. 533 din Codul civil, creditorul poate pretinde executarea

obligației, la latitudinea sa, de la oricare din debitori, în parte sau în întregime.

Până la executarea întregii prestații, rămân obligați toți debitorii.

În temeiul normelor legal enunțate, sunt întemeiate argumentele recurentei,

prin care a indicat că nici contractele de fidejusiune și nici legislația în vigoare nu

stabilesc o consecutivitate a executării drepturilor ce rezultă din contractele de gaj/

ipotecă și contractele de fidejusiune, și anume că inițierea acțiunilor de recuperare

forțată a datoriei din contul fidejusorilor poate avea loc indiferent de existența sau

lipsa altor garanții de executare a obligațiilor, iar datoria menționată în cererea de

chemare în judecată și solicitată a fi încasată de la fidejusori reprezintă datoria SRL

„Dumser-Grup” față de bancă, după vânzarea bunurilor gajate/ ipotecate.

Totodată, dreptul legal al creditorului de a recupera datoriile din contul

fidejusorilor, inclusiv în cazul existenței bunurilor gajate/ipotecate, precum și

consecințele juridice care survin după achitarea de către fidejusori a datoriilor sunt

prevăzute și la art. 1161, alin. (2) Cod civil, care stabilește că după ce fideiusorul

execută obligația, creditorul este obligat să-i remită documentele care atestă

creanța împotriva debitorului, precum și drepturile care garantează această creanță.

Astfel, prevederile art. 1161, alin. (2) Cod civil exclud orice interpretare vis-

a-vis de dubla executare și/ sau îmbogățire fără justă cauză a creditorului, inclusiv

în cazurile în care bunurile gajate/ ipotecate se află în posesia creditorului pentru

vânzare, deoarece după achitarea de către fidejusori a datoriilor, inclusiv dispuse

spre încasare în baza unei hotărâri judecătorești, drepturile creditorului asupra

garanțiilor disponibile, instituite în vederea asigurării creditelor și plăților aferente

(creanței), trec către fidejusori.

De asemenea, Colegiul consideră eronată concluzia instanțelor de judecată,

precum că transmiterea bunurilor gajate/ ipotecate în posesia creditorului gajist/

ipotecar constituie temei de stingere a obligației asigurate, or, conform prevederilor

art. 489, alin. (1) și (2) Cod civil și art. 68, alin. (1) și (2) a Legii cu privire la gaj

(ambele în vigoare la data producerii efectelor juridice), până la momentul vânzării

bunului luat în posesiune de creditorul gajist, debitorul gajist se poate opune

urmăririi de către creditorul gajist a bunului gajat, plătind creanța garantată sau,

după caz, înlăturând încălcările menționate în avizul de executare și cele ulterioare,

plătind în ambele cazuri cheltuielile aferente înregistrării preavizului.

Astfel, transmiterea bunurilor ipotecate în posesia creditorului gajist/ ipotecar,

nu este echivalentul transmiterii în proprietate și nu constituie temei de stingere a

obligației asigurate cu aceste bunuri, obligația fiind stinsă doar după valorificarea

acestora cu direcționarea mijloacelor bănești obținute la achitarea datoriei. Faptul

că bunurile ipotecate pot fi valorificate prin ofertă-tender, negocieri directe sau

licitație publică - modalități prevăzute de Codul civil, Legea cu privire la ipotecă și

Legea cu privire la gaj, prețul de vânzare nefiind unul prestabilit, acesta urmând a

fi determinat la data vânzării, în dependență de cererea și oferta existentă la acest

bun, confirmă faptul că transmiterea bunurilor în posesie nu constituie temei de

stingere a obligației la prețul valorii de gaj/ ipotecă a acestor bunuri.

Totodată, Colegiul atestă că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită

probelor prezentate de bancă, care confirmă faptul că toate bunurile disponibile

gajate/ ipotecate în vederea garantării creditelor acordate SRL „Dumser-Grup” au

13

fost vândute și creanța băncii față de SRL „Dumser-Grup”, în mărime de

22307289,65 de lei, validată în cadrul procesului de insolvabilitate a debitorului, s-

a diminuat urmare a vânzării bunurilor gajate/ ipotecate.

Conform art. 493, alin. (5) Cod civil, în cazul în care produsul obținut din

vânzarea bunului nu este suficient pentru stingerea creanțelor și acoperirea

cheltuielilor creditorului gajist, acesta conservă o creanță neprivilegiata pentru

diferența datorată de debitorul său.

În corespundere cu prevederile art. 181 alin. (4) din Legea insolvabilității,

dreptul de a pretinde executarea obligației de la fidejusori persistă chiar și după

degrevarea de obligații (lichidarea) a debitorului.

Având în vedere că în scopul protejării intereselor creditorului privind

recuperarea datori legislatorul a prevăzut posibilitatea garantării rambursării

creditelor și plăților aferente prin constituirea răspunderii personale pentru

neexecutarea obligațiilor (garanție care este de cele mai multe ori hotărâtoare la

adoptarea deciziei de acordare/ sau nu a creditelor), Colegiul consideră

neîntemeiată decizia instanței de judecată.

Așadar, urmare a celor supra relatate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia

instanței de apel a fost adoptată arbitrar, fără o apreciere a argumentelor și probelor

invocate de apelantă în coroborare cu cumul de probe prezent la actele cauzei, iar

faptul dat indică incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de

drept procedural, precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului,

cât și a cauzei deduse judecării, fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea

hotărârii contestate.

În atare condiții, instanța ierarhic inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia. Or, instanța de judecată este obligată

să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de

altele, rezultând din prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura

hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro

Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei, probele din dosar

se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de

judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

Mai mult, în conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă,

decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

14

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

Or, în sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu

suficientă claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere

caracterul determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării. CEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că

„... o funcție a unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. Mai mult ca atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste,

precum și posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării

justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk v. Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și

cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CEDO a

statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform

normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare

efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența”. CEDO nu își propune să garanteze drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei,

Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația

legală de a motiva hotărârea luată și de a argumenta menținerea hotărârii primei

instanțe de respingere a acțiunii.

Dreptul de a fi auzit, prin urmare, a fost încălcat, or dreptul în cauză include

nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de

instanța de apel.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de apel,

s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat

aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și

probelor administrate în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază concluziile

privitoare la aceste circumstanțe și fără a indica motivele pentru care argumentele

invocate în cererea de apel nu au fost reținute. Mai mult, nici nu au fost supuse

aprecierii.

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Mai mult, hotărârea trebuie să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve, într-o

maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părți, conform

principiului nr. 6 al Recomandării nr. 5 din 1984, adoptată la de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei, privind principiile de procedură civilă menite

pentru ameliorarea funcționării justiției, ceea ce în speță lipsește.

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

15

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept

care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea

hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Banca Comercială „Moldova-Agroindbank”

Societate pe Acțiuni.

Se casează integral decizia din 23 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

„Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Serghei Cobîlean,

Valeriu Strîmbei, Tatianei Munteanu și Auricăi Strîmbei, intervenient accesoriu

Societatea cu Răspundere Limitată „Dumser-Grup” în proces de insolvabilitate cu

privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

16