2r-698/19 — recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine, compensarea cheltuielilor de judecată

2r-698/19 — recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2r-698/19

Prima instanță - (Curtea de Apel Chișinău) N. Simciuc

D E C I Z I E

4 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând recursul declarat de avocatul Corneliu Chisilița în interesele DFT

Deutsche Finetrading AG (Germania),

în cauza civilă cu element de extraneitate, la cererea depusă de avocatul

Corneliu Chisilița în interesele creditorului DFT Deutsche Finetrading AG

(Germania) împotriva debitorului Societatea cu Răspundere Limitată „Vest-Resurs”

(Republica Moldova) cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării silite pe

teritoriul Republicii Moldova a hotărârii arbitrale străine și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva încheierii din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea DFT Deutsche Finetrading AG (Germania) cu privire la

recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine,

c o n s t a t ă:

La 3 aprilie 2018 a fost înregistrată cererea de recunoaștere și executare a

hotărârii arbitrale străine depusă de avocatul Corneliu Chisilița în interesele

creditorului DFT Deutsche Finetrading AG, prin care s-a solicitat recunoașterea și

încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii pronunțate

la 17 octombrie 2016 de Instituția de Arbitraj pe lângă Camerele de Comerț din

Elveția (dosar nr. 600439-2015) și compensarea cheltuielilor de judecată suportate în

prezenta cauză.

În motivarea cererii s-a indicat că la 8 noiembrie 2011 între DFT Deutsche

Finetrading AG și SRL „Vest-Resurs” a fost încheiat acordul-cadru de furnizare nr.

568322, cu privire la comercializarea de către DFT Deutsche Finetrading AG către

SRL „Vest-Resurs” a unor cantități de carne, bovine și purcei vii în condiții stabilite

suplimentar de părți, în sumă de 1 000 000 euro.

În aceiași zi, în temeiul acordului nominalizat, DFT Deutsche Finetrading AG a

propus SRL „Vest-Resurs” spre vânzare 1 500 purcei, iar la 13 noiembrie 2012

purceii au fost livrați și acceptați de SRL „Vest-Resurs”.

În acest sens, de către vânzător au fost emise facturi (invoice), data limită pentru

efectuarea plății fiind 13 martie 2013. Totodată, la 16 noiembrie 2012 SRL „Vest-

1

Resurs” a semnat o declarație de recunoaștere a datoriei în sumă de 110 110 euro,

fapt confirmat repetat de către cumpărător și la 19 martie 2013.

Începând cu 21 martie 2013 și până la 12 septembrie 2014, debitorul SRL „Vest-

Resurs” a efectuat careva plăți în contul stingerii datoriei, ulterior însă a încetat să

mai achite, acumulând o datorie față de DFT Deutsche Finetrading AG în sumă de 70

110 euro.

Conform paragrafului 23 din acordul-cadru de furnizare nr. 568322 părțile au

convenit că litigiile ce pot apărea între părți vor fi soluționate de instanțele de arbitraj

ale Elveției, astfel că, la 7 decembrie 2015 creditorul DFT Deutsche Finetrading AG

s-a adresat Instituție de Arbitraj de pe lângă Camerele de Comerț din Elveția cu o

cerere în arbitraj împotriva SRL „Vest-Resurs” cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de arbitraj.

În cadrul examinării litigiului în instanța arbitrală, SRL „Vest-Resurs”, în

referința depusă, nu a contestat existența datoriei de 70 110 euro, însă a invocat că din

aceasta urmează ai fi reținută suma de 42 495 de euro, deoarece ultima a încheiat în

luna noiembrie 2010 un alt contract de comercializare a purceilor, cu un alt

comerciant, Haller AG, care este afiliat DFT Deutsche Finetrading AG, fiind

prejudiciat cu suma de 42 495 de euro.

Contrar celor invocate de debitorul SRL „Vest-Resurs”, creditorul DFT

Deutsche Finetrading AG a declarat că relațiile contractuale dintre Haller AG și SRL

„Vest-Resurs” nu au nici o tangență cu litigiul care se examina, deoarece ele sunt

entități juridice diferite.

Referitor la cele invocate de DFT Deutsche Finetrading AG în instanța de

arbitraj, SRL „Vest-Resurs” nu s-a expus, precum și, nu s-a prezentat în ședință.

Prin hotărârea Instituției de Arbitraj pe lângă Camerele de Comerț din Elveția

din 17 octombrie 2016, arbitru unic Dr. Valerie Meye Bahar, devenită irevocabilă și

executorie prin neatacare, s-a dispus încasarea din contul SRL „Vest-Resurs” în

beneficiul DFT Deutsche Finetrading AG a sumei de 70 110 euro cu titlu de datorie,

precum și dobânda anuală în sumă de 8% peste rata de bază a dobânzii de aplicare de

Deutsche Bundesbank aferentă sumei de 110 110 euro începând cu 12 martie 2013

până la 20 martie 2013, dobânda în sumă de 8% peste rata de bază a dobânzii aplicate

de Deutsche Bundesbank aferentă sumei de 100 110 euro începând cu 21 martie 2013

până la 27 martie 2013, dobânda în sumă de 8% peste rata de bază a dobânzii aplicate

de Deutsche Bundesbank aferentă sumei de 90 110 euro începând din data de 28

martie 2013 până la 21 aprilie 2014, dobânda în sumă de 8% peste rata de bază a

dobânzii aplicate de Deutsche Bundesbank aferentă sumei de 80 110 euro începând

din data de 22 aprilie până la 11 august 2014, dobânda în sumă de 8% peste rata de

bază a dobânzii aplicate de Deutsche Bundesbank aferentă sumei de 75 110 euro,

începând cu data de 12 august 2014 până la 11 septembrie 2014, dobânda în sumă de

8% peste rata de bază a dobânzii aplicate de Deutsche Bundesbank aferentă sumei de

70 110 euro începând cu data de 12 septembrie 2014. S-a obligat SRL „Vest-Resurs”

să achite în beneficiul DFT Deutsche Finetrading AG suma de 4 500 franci elvețieni

pentru taxa de înregistrare, suma de 5 000 franci elvețieni achitați prealabil de DFT

Deutsche Finetrading AG în Depozitul Temporar, suma de 2 500 franci elvețieni în

beneficiul Arbitrului Unic, suma de 4 913,53 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată

suportate în procedura de arbitraj, celelalte pretenții fiind respinse.

2

Astfel, în cererea depusă de avocatul Corneliu Chisilița în interesele creditorului

DFT Deutsche Finetrading AG, s-a invocat că hotărârea Instituției de Arbitraj pe

lângă Camerele de Comerț din Elveția din 17 octombrie 2016 nu a fost executată

benevol de către debitorul SRL „Vest-Resurs”, solicitând recunoașterea și

încuviințarea executării silite a acesteia pe teritoriul Republicii Moldova.

Prin încheierea din 6 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat curs

cererii creditorului DFT Deutsche Finetrading AG și s-a comunicat avocatului

Corneliu Chisilița care a acționat în interesele de DFT Deutsche Finetrading AG

despre necesitatea înlăturării neajunsurilor, acordându-i pentru aceasta un termen de 7

zile din momentul primirii copiei de pe încheiere. Totodată, s-a explicat că în caz

dacă nu se vor lichida neajunsurile, cererea de chemare în judecată nu va fi

considerată depusă și împreună cu actele anexate va fi restituită. (vol. I, f.d. 35-37)

Prin încheierea din 3 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, cererea a fost

restituită. (vol. I, f.d. 39-40)

Prin decizia din 20 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de avocatul Corneliu Chisilița în interesele DFT Deutsche Finetrading AG, s-

a casat încheierea din 3 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza la

Curtea de Apel Chișinău, pentru examinarea cererii. (vol. I, f.d. 53-61)

Pin încheierea din 1 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost refuzată

cererea DFT Deutsche Finetrading AG cu privire la recunoașterea și încuviințarea

exercitării silite a hotărârii arbitrale a Instituției de Arbitraj pe lângă Camera de

Comerț din Elveția din 17 octombrie 2016. (vol. I, f.d. 202-211)

Prin decizia 17 aprilie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de avocatul Corneliu Chisilița în interesele DFT Deutsche Finetrading AG, s-

a casat încheierea din 1 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. (vol. I, f.d. 250-253)

Prin încheierea din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de DFT Deutsche Finetrading AG cu privire la recunoașterea și executarea

silită a hotărârii arbitrale a Instituției de Arbitraj pe lângă Camerele de Comerț din

Elveția din 17 octombrie 2016, cu privire la încasarea sumelor de la SRL „Vest-

Resurs” în beneficiul DFT Deutsche Finetrading AG, cu eliberarea titlului executoriu

și încasarea cheltuielilor de judecată.

S-a refuzat recunoașterea și executarea silită a hotărârii arbitrale a Instituției de

Arbitraj pe lângă Camerele de Comerț din Elveția din 17 octombrie 2016, cu privire

la încasarea sumelor de la SRL „Vest-Resurs” în beneficiul DFT Deutsche

Finetrading AG. (vol. II, f.d. 35-42)

La 8 noiembrie 2019, DFT Deutsche Finetrading AG, fiind reprezentată de

avocatul Corneliu Chisilița, a declarat recurs împotriva încheierii din 24 octombrie

2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, cu casarea încheierii

contestate și emiterea unei hotărâri noi de admitere a cererii creditorului DFT

Deutsche Finetrading AG cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării silite

pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii arbitrale străine și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că încheierea din 24 octombrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, este neîntemeiată și emisă ca urmare a interpretării eronate a legii

aplicabile la caz.

3

În acest context, s-a indicat că în încheierea contestată, Curtea de Apel Chișinău

nu a menționat și nu a argumentat care normă a fost încălcată la examinarea cauzei de

către instituția arbitrală, făcând referire la art. 476 alin. (1), lit. d) din Codul de

procedură civilă, conform cărui, recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale străine

pot fi refuzate numai la cererea părții împotriva căreia sunt invocate dacă această

parte prezintă instanței de judecată probe doveditoare că constituirea tribunalului

arbitral sau procedura arbitrală nu a corespuns convenției pârților or, în lipsa unei

asemenea convenții, nu a fost conform legii țării în care a avut loc arbitrajul.

Însă, partea SRL „Vest-Resurs” nu a probat faptul că tribunalul arbitral a fost

constituit cu încălcarea procedurii stabilite, anexând doar referința prin care s-a expus

în fond, fapt care urma a fi realizat doar la etapa judecării litigiului de către instituția

arbitrală, ci nu la etapa recunoașterii și executării hotărârii.

În esență, în recurs s-a menționat că prima instanță a omis faptul că debitorul

SRL „Vest-Resurs”, la momentul constituirii instituției de arbitraj, și-a manifestat

consimțământul în privința judecării litigiului de un singur arbitru.

Respectiv, SRL „Vest-Resurs” și-a dat acordul valabil exprimat la modificarea

clauzei de arbitraj în privința numirii arbitrilor.

Prin urmare, consideră că la examinarea cauzei, instanța de judecată trebuia să

țină cont de răspunsul SRL „Vest-Resurs” adresat Instituției de Arbitraj pe lângă

Camerele de Comerț din Elveția, prin care a dat acordul la judecarea cauzei de un

singur arbitru.

Acordul ulterior de modificare a clauzei de arbitraj manifestat în speță prin

scrisorile părților, la fel ca și contractul încheiat, îmbracă forma scrisă, este semnat de

părți și exprimă voința reală și neviciată a acestora la modificarea actului juridic,

convenției dintre creditor și debitor.

La fel, consideră că prima instanță a interpretat subiectiv și eronat art. IV alin. 1

lit. b) din Convenția Europeană de arbitraj comercial internațional din 21 aprilie

1961, în conformitate cu care, părțile au dreptul să-și stabilească modalitatea de

constituire a arbitrilor precum și regulile de procedură.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 24

octombrie 2019.

Copia încheierii a fost expediată participanților la proces, fiind recepționată de

reprezentantul recurentului, avocatul Corneliu Chisilița, la 31 octombrie 2019 (vol. II,

f.d. 44).

Astfel, Colegiul constată că recursul declarat la 8 noiembrie 2019, este în

termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

La 25 noiembrie 2019, SRL „Vest-Resurs” a depus referință la recursul declarat

de avocatul Corneliu Chisilița în interesele DFT Deutsche Finetrading AG, invocând

că este neîntemeiat și pasibil de a fi respins.

Intimatul consideră că concluzia primei instanțe referitor la încălcarea procedura

constituirii componenței de arbitraj este corectă, întemeiată și legală.

4

În conformitate cu art. 427 lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită

recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, soluționând prin decizie problema

în fond.

Examinând recursul declarat de avocatul Corneliu Chisilița în interesele

creditorului DFT Deutsche Finetrading AG, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care urmează a fi

admis, cu casarea încheierii din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, și

soluționarea prin decizie a problemei respective în sensul admiterii cererii DFT

Deutsche Finetrading AG cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării silite

pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii arbitrale străine și compensarea

cheltuielilor de judecată, din motivele ce urmează.

În art. I al Convenției pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale

străine, încheiată la New York la 10 iunie 1958, ratificată prin hotărârea

Parlamentului Republicii Moldova nr. 87 din 10 iulie 1998, în vigoare pentru

Republica Moldova de la 17 decembrie 1998, se arată că fiecare din statele

contractante recunoaște convenția scrisă prin care părțile se obligă să supună unui

arbitraj toate diferendele sau anumite diferende care s-au ivit sau ar putea să se

ivească între ele privind un raport de drept determinat, contractual sau necontractual,

referitor la o problemă susceptibilă a fi reglementată prin arbitraj.

Potrivit art. III din Convenția de la New York din 1958, fiecare din statele

contractante va recunoaște autoritatea unei sentințe arbitrale și va acorda executarea

acestei sentințe conform regulilor de procedură în vigoare pe teritoriul unde sentința

este invocată în condițiile stabilite de reglementarea uniformă.

Astfel, Colegiul reține că în conformitate cu prevederile art. 454 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, cetățenii străini și apatrizii, organizațiile străine și

organizațiile internaționale (denumite în continuare persoane străine) sunt în drept să

se adreseze în instanțele judecătorești ale Republicii Moldova pentru apărarea

drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime și beneficiază în fața instanțelor

judecătorești ale Republicii Moldova de aceleași drepturi și au aceleași obligații

procedurale ca și cetățenii și organizațiile Republicii Moldova, în condițiile legii.

Conform art. 467 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorești

străine, inclusiv tranzacțiile, sunt recunoscute și se execută în Republica Moldova fie

dacă astfel se prevede în tratatul internațional la care Republica Moldova este parte,

fie pe principiul reciprocității în ceea ce privește efectele hotărârilor judecătorești

străine.

Potrivit art. 38 din Legea cu privire la arbitrajul comercial internațional nr. 24-

XVI din 22 februarie 2008, recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale străine se

efectuează conform procedurii stabilite la art. 475-476 din Codul de procedură civilă.

Aliniatul (1) lit. a) al art. 475 din Codul de procedură civilă, prevede că o

hotărâre arbitrală este considerată ca fiind străină dacă este pronunțată pe teritoriul

unui stat străin.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, poate fi recunoscută și executată în

Republica Moldova o hotărâre arbitrală străină emisă, în conformitate cu o convenție

arbitrală, pe teritoriul unui stat străin care este parte la Convenția privind

recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10

iunie 1958, precum și o hotărâre arbitrală străină ale cărei recunoaștere și executare

5

sunt reglementate fie prin tratatul internațional la care Republica Moldova este parte,

fie în baza principiului reciprocității în ceea ce privește efectele hotărârii arbitrale

străine.

Iar, conform alin. (3) lit. a), partea care invocă o hotărâre arbitrală străină poate

solicita recunoașterea și executarea silită a hotărârii arbitrale străine.

Din sensul prevederilor enunțate se reține că, natură juridică, recunoașterea

hotărârilor arbitrale străine este o procedură contencioasă care are ca și scop

verificarea îndeplinirii condițiilor de regularitate ale acestor hotărâri.

Caracteristica esențială a hotărârilor străine o reprezintă intangibilitatea, ceea ce

înseamnă că acestea au ca efecte principale autoritatea de lucru judecat și forța

executorie.

Executarea hotărârilor arbitrale străine implică prealabila ei recunoaștere.

Pentru punerea în executare silită, hotărârile arbitrale străine trebuie să

întrunească condițiile de regularitate internațională și să fie susceptibile de realizare.

Refuzul recunoașterii și încuviințării executării hotărârea arbitrale străine este

prevăzut și la alin. (1) și (2) din art. 476 din Codul de procedură civilă, în

conformitate cu care, recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale străine pot fi

refuzate numai la cererea părții împotriva căreia sunt invocate dacă această parte

prezintă instanței de judecată probe doveditoare că: a) una dintre părțile convenției

arbitrale nu avea capacitate deplină de exercițiu sau convenția arbitrală nu este

valabilă potrivit legii căreia părțile au subordonat-o or, în lipsa stabilirii acesteia,

potrivit legii țării în care a fost pronunțată hotărârea; sau b) partea împotriva căreia

este emisă hotărârea nu a fost informată în modul corespunzător cu privire la

desemnarea arbitrului sau cu privire la procedura arbitrală or, din alte motive, nu a

putut să își prezinte mijloacele sale de apărare; sau c) hotărârea a fost pronunțată

asupra unui litigiu care nu este prevăzut de convenția arbitrală sau care nu cade sub

incidența condițiilor convenției arbitrale ori hotărârea conține dispoziții asupra unor

chestiuni ce depășesc limitele convenției arbitrale; sau d) constituirea tribunalului

arbitral sau procedura arbitrală nu a corespuns convenției părților or, în lipsa unei

asemenea convenții, nu a fost conform legii țării în care a avut loc arbitrajul; sau e)

hotărârea arbitrală nu a devenit obligatorie pentru părți sau a fost desființată or

executarea ei a fost suspendată de instanța judecătorească sau de o autoritate

competentă a țării în care sau conform legii căreia ea a fost pronunțată.

Recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine pot fi

refuzate, de asemenea, dacă instanța judecătorească constată că: a) obiectul litigiului

nu poate fi soluționat prin arbitraj conform legii Republicii Moldova; sau b)

recunoașterea sau încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale contravine ordinii

publice a Republicii Moldova.

Totodată, conform alin. (3), (4) și (5) a art. 476 din Codul de procedură civilă,

lipsa valabilității convenției arbitrale conform alin. (1) lit. a) nu poate servi drept

temei pentru refuzul de a recunoaște sau de a executa hotărârea arbitrală străină dacă

partea care invocă acest temei a participat la constituirea tribunalului arbitral sau, în

cazul în care nu a participat la constituirea tribunalului arbitral, a participat în

procedura arbitrală și, anterior depunerii apărării, nu a ridicat excepția de lipsă a

competenței tribunalului arbitral pe temei de lipsă a valabilității convenției arbitrale.

Lipsa informării cu privire la desemnarea arbitrului conform alin. (1) lit. b) nu

poate servi drept temei pentru refuzul de a recunoaște sau de a executa hotărârea

6

arbitrală străină dacă partea care invocă acest temei a participat în procedura arbitrală

și, anterior depunerii apărării, nu a ridicat excepția de lipsă a competenței tribunalului

arbitral pe temei că tribunalul arbitral a fost constituit cu încălcarea legii aplicabile.

Depășirea limitelor convenției arbitrale conform alin. (1) lit. c) nu poate servi

drept temei pentru refuzul de a recunoaște sau de a executa hotărârea arbitrală străină

dacă partea care invocă acest temei a participat în procedura arbitrală și, cunoscând

depășirea limitelor convenției arbitrale de către tribunalul arbitral, nu a ridicat

excepția de depășire a limitelor convenției arbitrale de către tribunalul arbitral.

La fel, în conformitate cu art. 39 din Legea cu privire la arbitrajul comercial

internațional nr. 24-XVI din 22 februarie 2008, recunoașterea sau executarea

hotărârii arbitrale, indiferent de țara în care a fost pronunțată, poate fi refuzată numai

în următoarele cazuri:

a) la cererea părții împotriva căreia este invocată hotărârea dacă aceasta prezintă

instanței de judecată probe că:

- în privința uneia din părțile convenției de arbitraj, menționate la art. 7, a fost

instituită o măsură de ocrotire judiciară, iar convenția de arbitraj a fost încheiată fără

asistența curatorului sau, după caz, nu a fost încheiată de tutore în numele persoanei

ocrotite sau convenția de arbitraj nu este valabilă conform legii căreia părțile au

subordonat-o ori, în lipsa unei indicații în acest sens, conform legii țării în care a fost

pronunțată hotărârea;

- nu a fost informată în modul corespunzător despre desemnarea arbitrilor ori

despre procedura arbitrală sau, din orice alt motiv justificat, nu a putut să prezinte

explicații;

- hotărârea a fost pronunțată asupra unui litigiu care nu este prevăzut de

convenția de arbitraj sau care nu se înscrie în prevederile convenției, sau care conține

decizii asupra unor chestiuni ce depășesc prevederile convenției de arbitraj. Dacă

dispozițiile hotărârii arbitrale referitoare la chestiunile cuprinse în convenția de

arbitraj pot fi delimitate de cele care nu sunt incluse în ea, partea hotărârii care

conține dispoziții referitoare la chestiunile cuprinse în convenția de arbitraj poate fi

recunoscută și executată;

- constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrală nu corespund

convenției părților or, în lipsa unei asemenea convenții, nu sunt conforme legislației

statului în care a avut loc arbitrajul;

- hotărârea nu a devenit obligatorie pentru părți sau a fost desființată ori

executarea ei a fost amânată de o instanță de judecată competentă a țării în care sau

conform legii căreia a fost pronunțată hotărârea;

b) dacă instanța de judecată constată că:

- în conformitate cu legea Republicii Moldova, obiectul litigiului nu este

susceptibil de soluționare prin arbitraj;

- recunoașterea sau executarea hotărârii arbitrale contravine ordinii publice a

Republicii Moldova.

Totodată, prin art. V din Convenția de la New York se prevede că recunoașterea

și executarea hotărârii nu vor fi refuzate, la cererea părții contra căreia este invocată,

decât dacă aceasta face dovada în fața autorității competente a țării solicitante că

există vreuna din cauzele de nevaliditatea enumerate în mod expres.

Din formularea textului rezultă că sentința arbitrală străină constituie prin ea

însăși un titlu care prezintă deplină încredere.

7

Sarcina probei fiind răsturnată, numai că partea adversă trebuie să probeze că

cerințele de regularitate ale sentinței arbitrale nu sunt îndeplinite.

Această măsură permite eficacitatea extrateritorială a efectelor sentinței arbitrale

străine.

Astfel, condițiile de regularitate ale sentințelor arbitrale străine se desprind,

implicit, din menționarea cazurilor în care recunoașterea și executarea pot fi refuzate.

În art. V din Convenția de la New York sunt enumerate atât condițiile care

trebuie îndeplinite pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, cât

și cazurile în care recunoașterea și executarea pot fi refuzate.

La art. V al Convenției de la New York, sunt enumerate cazurile de nevaliditate

a sentinței arbitrale străine după cum urmează: părțile la convenția de arbitraj erau în

virtutea legii aplicabile lor lovite de incapacitate sau că înțelegerea menționată nu

este valabilă în virtutea legii căreia părțile au subordonat-o ori, în lipsa unor indicații

în acest sens, în virtutea legii țării în care sentința a fost dată (par. 1, lit. a)); partea

împotriva căreia este invocată sentința nu a fost informată în mod cuvenit despre

desemnarea arbitrilor ori i-a fost imposibil, pentru un alt motiv, să-și pună în valoare

mijloacele sale de apărare (par.1, lit. b)); sentința se referă la un diferend nemenționat

în compromis sau care să intre în prevederile clauzei sau ele conțin hotărâri care

depășesc prevederile compromisului sau ale clauzei compromisorii (par. 1, lit. c));

constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformă cu

acordul părților sau, în lipsă de convenție, ea nu a fost conformă cu legea țării în care

a avut loc arbitrajul (par. 1, lit. d)); sentința nu a devenit obligatorie pentru părți sau a

fost anulată sau suspendată de o autoritate competentă țării în care sau după legea

căreia fost dată sentința (par. 1, lit. e)).

De asemenea, recunoașterea și executarea unei sentințe arbitrale străine vor

putea fi refuzate dacă autoritatea competentă a țării unde se cere exequaturul constată

următoarele: obiectul diferendului nu este susceptibil de a fi reglementat pe calea

arbitrajului în conformitate cu legea acestei țări (par. 2, lit. a)); sentința este contrară

ordinii publice a acestei țări (par. 2, lit. b)).

Prin prisma cazurilor de nevaliditate stabilite de Convenția de la New York,

rezultă că pentru recunoașterea și executarea unei sentințe arbitrale străine trebuie

întrunite următoarele condiții: competența organului arbitral care a pronunțat sentința

să fie conformă cu acordul părților exprimat în compromis sau clauza compromisorie,

în ceea ce privește valabila sa învestire și limitele acestei învestiri; constituirea

organului arbitral și procedura urmată să fi fost conformă cu acordul părților sau cu

legea țării unde a avut loc arbitrajul; sentința arbitrală să fi devenit obligatorie pentru

părți, adică susceptibilă de executare de îndată ce a fost pronunțată și să nu fie anulată

sau suspendată; respectarea dreptului de apărare al părții împotriva căreia este

invocată sentința arbitrală; între părți să existe reciprocitate; sentința arbitrală să nu

fie contrară ordinii publice din statul unde se cere recunoașterea și executarea.

În cazul în care condițiile de regularitate nu sunt îndeplinite, sancțiunea constă

în refuzul recunoașterii și executării sentinței arbitrale străine în întregul ei.

Recunoașterea unei hotărâri arbitrale străine poate fi cerută în condițiile art. 4751

alin. (1), 4752 alin. (1), 4753 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Codul de procedură civilă,

în corespundere cu care, cererea de recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale

străine se prezintă curții de apel în a cărei circumscripție se află domiciliul/reședința

sau sediul părții împotriva căreia este invocată hotărârea arbitrală străină.

8

Cererea se examinează în ședință publică cu înștiințarea părților privind locul,

data și ora examinării.

După ascultarea explicațiilor părților și examinarea probelor prezentate de

acestea, instanța judecătorească emite o încheiere integrală cu privire la recunoașterea

și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine sau cu privire la refuzul de

a încuviința executarea silită a hotărârii arbitrale străine.

În temeiul hotărârii arbitrale străine și a încheierii irevocabile emise în

conformitate cu alin. (1) lit. a) din prezentul articol, instanța judecătorească

menționată la art. 4751 alin. (1) eliberează titlul executoriu care servește drept temei

pentru inițierea procedurii de executare în condițiile Codului de executare.

Conform art. 156 alin. (1) din Codul de executare, hotărârile judecătorești și

hotărârile arbitrale străine se primesc spre executare și se execută numai în cazul în

care executarea lor a fost recunoscută și încuviințată conform procedurii stabilite în

capitolul XLII din Codul de procedură civilă.

În speță, prin cererea din 3 aprilie 2018 avocatul Chisilița Corneliu în interesele

creditorului DFT Deutsche Finetrading AG, a solicitat recunoașterea și încuviințarea

executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii arbitrale străine

pronunțate la 17 octombrie 2016 de Instituția de Arbitraj pe lângă Camerele de

Comerț din Elveția în dosarul nr. 600439-2015, prin care debitorul SRL „Vest-

Resurs” (persoană juridică din Republica Moldova) a fost obligată să achite

creditorului DFT Deutsche Finetrading AG (societate comercială din Germania)

suma datoriei de 70 110 euro, penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.

Verificând actele depuse la dosarul cauzei, Colegiul constată că hotărârea

Instituției de Arbitraj pe lângă Camerele de Comerț din Elveția din 17 octombrie

2016 a cărei recunoaștere se solicită este definitivă, irevocabilă și nu a fost executată

de către debitorul SRL „Vest-Resurs”.

Astfel, prin încheierea din 24 octombrie 2019, prim instanță a respins cererea

motivând, în baza prevederilor art. 476 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă,

că instanța arbitrală a fost formată dintr-un singur arbitru, deși cauza urma a fi

judecată într-un complet de trei arbitri.

În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că Instituția de Arbitraj a

Camerei de Comerț a Elveției a încălcat ordinea de constituire a arbitrajului ales de

părți prin convenție arbitrală, deoarece a aplicat regulile sale interne față de procedura

constituirii tribunalului arbitrai ad-hoc, ce contravine convenției arbitrale (§ 23 al

Contractului nr. 568322 din 08 noiembrie 2012.

La capitolul dat, Colegiul reiterează că potrivit Convenției de la New York (art.

V par. 1, lit. d)) și Codului de procedură civilă, (art. 476 alin. (1), lit. d)),

recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale străine va putea fi refuzată la cererea

părții contra căreia ea este invocată dacă aceasta face dovada că constituirea

tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformă cu convenția părților

sau, în lipsa convenției cu legea țării unde a avut loc arbitrajul.

Competența instanței de arbitraj se determină în raport cu cele convenite de părți

prin compromis sau clauza compromisorie, instanța de arbitraj fiind valabil investită

în măsura în care între părți a intervenit o convenție de arbitraj neviciată de vreo

cauză de nulitate, sau inoperantă, caducă, nesusceptibilă de a fi aplicată, precum și în

măsura în care instanța de arbitraj nu și-a depășit limitele investirii pe care părțile le-

au stabilit prin convenția de arbitraj.

9

Din perspectiva normelor privitoare la arbitraj, a cărei încălcare prima instanță a

invocat-o, excepția de necompetență a instanței arbitrale trebuie invocată, de regulă

generală, într-o anumită limită de timp înaintea organului de arbitraj, în cursul

procedurii arbitrale cu consecința inadmisibilității invocării ei pentru prima oară în

fața instanței de exequatur.

În cauză, potrivit clauzei compromisorii convenită de părți în Acordul-cadru de

furnizare nr. 568322 încheiat, s-a convenit ca litigiile și pretențiile rezultate din

contract să se soluționeze excluzând instanța ordinară, de către o comisie de arbitraj

formată din trei arbitri, sediul comisiei fiind la Zurich, Elveția.

Potrivit acestei clauze, DFT Deutsche Finetrading AG a sesizat Camera de

Arbitraj a Camerelor Elvețiene, iar pârâtul a fost notificat despre inițierea acțiunii de

arbitraj, procedura nr. 600439-2015, fiindu-i solicitată părere cu referire la

constituirea tribunalului.

La 25 ianuarie 2016 pârâtul SRL „Vest-Resurs” a formulat răspunsul nr. 12

adresat aceleiași instanțe de arbitraj, prin care a dat acordul pentru desemnarea unui

singur arbitru desemnat de instanța de arbitraj, cu limba de procedură - engleză (vol.

II, f.d. 138-139, 140-141)

Prin scrisoarea 29 martie 2019 (vol. II, f.d. 152-153, 154-155), Camera de

Arbitraj a Camerelor Elvețiene a menționat despre faptul că părțile au convenit să

prezinte cauza unui singur arbitru, numit direct de către curte - Dr. Valerie Meyer

Bahar de la Niederer Kraft&Frey LTD, Zurich, ca arbitru unic.

Totodată, Camera de Arbitraj a Camerelor Elvețiene a menționat că a

recepționat scrisoarea pârâtului din 11 martie 2016, prin care acesta nu a făcut

obiecții referitor la constituirea/componența tribunalului.

Astfel, părțile au fost informate despre numirea unui singur arbitru desemnat de

Camera de Arbitraj, care, astfel fiind investit, a pronunțat hotărârea arbitrală în

componența unui singur arbitru.

Rezultă așadar, cu forța evidenței, că, în cauză, constituirea tribunalului arbitral,

cu desemnarea unui singur arbitru, a fost conformă cu voința exprimată părților, ceea

ce înlătură orice îndoială asupra competenței acestui organ de a soluționa litigiul.

Cuprinsul hotărârii arbitrale dovedește de asemenea faptul că ordinul de

instituire a instanței de arbitraj a fost expediat părților prin poștă electronică și prin

curier.

Colegiul consideră că circumstanțele supra relatate au fost ignorate de Curtea de

Apel Chișinău, acestora nefiindu-le dată o apreciere cuvenită.

Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de recunoaștere, nu a apreciat aspectele

reținute, iar această omisiune aduce atingere esenței dreptului reclamantului de-a avea

acces liber la instanța civilă și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, rezumând, Colegiul constată că nu există niciun motiv de

nevalabilitate care să poată fi invocat în fața instanței de exequatur sub aspectul

constituirii tribunalului arbitral și al depășirii limitelor investirii sale, atât din

perspectiva convenției cât și având în vedere dispozițiile legale interne în materia

recunoașterii hotărârilor arbitrale străine reglementate de art. 475-476 din Codul de

procedură civilă.

Pornind de la aceste împrejurări, instanța de recurs consideră eronată concluzia

instanței de recunoaștere (Curtea de Apel Chișinău) că cererea DFT Deutsche

10

Finetrading AG urma să fie examinată de tribunalul de arbitraj constituit din trei

arbitri.

Prin urmare cerințele privind recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii

arbitrale străine își găsesc suportul, careva restricții prevăzute la art. 471, în partea

neexceptată, și art. 476 din Codul de procedură civilă, nefiind stabilite.

Nu au fost constatate circumstanțe ce ar duce la concluzia că hotărârea arbitrală

străină, prin executarea sa, ar putea prejudicia suveranitatea sau amenința securitatea

Republicii Moldova.

Conform datelor stabilite, hotărârea arbitrală străină nu este rezultatul unei

fraude comise în procedura din străinătate și prin dispozitivul hotărârii nu se dispune

transmiterea acțiunilor vreunei bănci licențiate în Republica Moldova, iar prin aceasta

nu cade sub incidența restricțiilor impuse de legislația procesuală civilă a Republicii

Moldova.

De asemenea nu s-a constatat incapacitatea vreuneia din părțile convenției

arbitrale sau ilegalitatea convenției arbitrale ca atare, hotărârea a devenit obligatorie

pentru părți, nu a fost anulată și nici executarea ei suspendată.

Totodată s-a stabilit că recunoașterea și încuviințarea hotărârii arbitrale nu este

în contradicție cu ordinea publică din Republica Moldova.

Astfel, în cauza, raportând dispozițiile legale anterior menționate la situația de

fapt dedusă judecății și față de dispozițiile care reglementează motivele de refuz al

recunoașterii sau executării și probele administrate la dosar, Colegiul reține ca fiind

îndeplinite condițiile pentru recunoașterea pe teritoriul Republicii Moldova a

efectelor hotărârii arbitrale nr. 600439-2015 pronunțată la 17 octombrie 2016 de

Instituția de Arbitraj pe lângă Camerele de Comerț din Elveția.

Totodată, se va încuviința executarea silita pe teritoriul Republicii Moldova a

hotărârii arbitrale nr. 600439-2015 pronunțată la 17 octombrie 2016 de Instituția de

Arbitraj pe lângă Camerele de Comerț din Elveția, prezenta încuviințare nefiind, însă,

de natura să înlocuiască cererea de încuviințare a executării silite ce se va formula în

eventualitatea în care se va apela la procedura de executare silita.

Încuviințarea dispusa prin prezenta hotărâre are exclusiv scopul de a conferi

reclamanților un titlu executoriu pe teritoriul Republicii Moldova.

În subsidiar, cu referire la pretenția privind compensarea cheltuielilor de

judecată, Colegiul reține următoarele.

În conformitate cu art. 82 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată

se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părții care a avut

câștig de cauză toate cheltuielile de judecată, iar potrivit alin. (3), prevederile alin. (1)

și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor de judecată în instanță de

apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii.

Depunând cererea de recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale străine

Avocatul Chisilița Corneliu acționând în interesele DFT Deutsche Finetrading AG, a

anexat ordinul de încasare a numerarului din 2 aprilie 2018 (vol. I, f.d. 7), care atestă

achitarea taxei de stat în sumă de 400 lei.

Astfel, instanța de recurs va încasa de la SRL „Vest-Resurs” în beneficiul DFT

Deutsche Finetrading AG suma de 400 lei.

11

Având în vedere considerentele menționate, Colegiul reține că încheierea

instanței de apel este neîntemeiată fiind adoptată cu încălcarea normele de drept

procesual, drept consecință urmează a fi casată.

În conformitate cu art. 427 lit. c), art. 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de recursul declarat de avocatul Corneliu Chisilița în

interesele DFT Deutsche Finetrading AG (Germania).

Se casează integral încheierea din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

cu pronunțarea unei decizii sub formă de încheiere prin care:

Se admite cererea depusă de avocatul Chisilița Corneliu în interesele creditorului

DFT Deutsche Finetrading AG (Germania) împotriva debitorului Societatea cu

Răspundere Limitată „Vest-Resurs” (Republica Moldova) cu privire la recunoașterea

și încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii

pronunțate la 17 octombrie 2016 de Instituția de Arbitraj pe lângă Camerele de

Comerț din Elveția (dosar nr. 600439-2015) și compensarea cheltuielilor de judecată.

Se recunoaște și se încuviințează executarea pe teritoriul Republicii Moldova a

hotărârii pronunțate la 17 octombrie 2016 de Instituția de Arbitraj pe lângă Camerele

de Comerț din Elveția (dosar nr. 600439-2015).

Se încasează de la Societatea cu Răspundere Limitată „Vest-Resurs” în

beneficul DFT Deutsche Finetrading AG (Germania) suma de 400 (patru sute lei) cu

titlu de cheltuieli de judecată, pentru achitarea taxei de stat.

Curtea de Apel Chișinău urmează să elibereaze titlul executoriu.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

12