2r-173/19 — recunoasterea si incuviintareaexecutarii silite a hotaririi arbitrale

Dosarul nr. 2r-173/19

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău ( jud. V. Buhnaci)

DECIZIE

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând recursul declarat de către DFT Deutsche Finetrading AG,

reprezentată de avocatul Corneliu Chisilița,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de creditorul DFT

Deutsche Finetrading AG împotriva Societății cu răspundere limitată „Vest-Resurs”

cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii

Moldova a hotărârii pronunțate la 17 octombrie 2016 de Instituția de Arbitraj pe

lângă Camerele de Comerț din Elveția și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 01 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a refuzat cererea depusă de către DFT Deutsche Finetrading AG cu privire la

recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale,

c o n s t a t ă:

La 03 aprilie 2018 avocatul Chisilița Corneliu în interesele creditorului DFT

Deutsche Finetrading AG a depus în instanța de judecată o cerere de chemare în

judecată împotriva debitorului SRL „Vest-Resurs” cu privire la recunoașterea și

încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii pronunțate

la 17 octombrie 2016 de Instituția de Arbitraj pe lângă Camerele de Comerț din

Elveția (dosar nr. 600439-2015) și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a invocat că, la data de 08 noiembrie 2011 între DFT

Deutsche Finetrading AG și SRL „Vest-Resurs” a fost încheiat acord-cadru de

furnizare nr. 568322, cu privire la comercializarea de către DFT Deutsche

Finetrading AG către SRL „Vest-Resurs” a unor cantități de carne, bovine și purcei

vii în condiții stabilite suplimentar de părți, în sumă de 1 000 000 euro.

A menționat că , la 08 noiembrie 2011 în temeiul acordului nominalizat,

creditorul a propus debitorului vânzarea către ultimul a 1500 purcei, iar la 13

noiembrie 2012 purceii au fost livrați și acceptați de SRL „Vest-Resurs”. Totodată cu

transportarea porcilor la destinație de către vânzător au fost emise facturi (invoice),

data limită pentru efectuarea plății fiind 13 martie 2013.

A afirmat că la data de 16 noiembrie 2012, SRL „Vest-Resurs” a semnat o

declarație de recunoaștere a datoriei aferente porcilor primiți în sumă de 110110 euro.

A susținut că începând cu 21 martie 2013 până la 12 septembrie 2014 SRL

„Vest-Resurs” a efectuat careva plăți în contul stingerii datoriei, ulterior a încetat să

1

mai achite careva sume, acumulând o datorie față de DFT Deutsche Finetrading AG

în sumă de 70 110 euro.

A declarat că conform paragrafului 23 din acordul-cadru de furnizare nr. 568322

părțile au convenit că litigiile ce pot apărea între părți vor fi soluționate de instanțele

de arbitraj ale Elveției, astfel că, la data de 07 decembrie 2015 DFT Deutsche

Finetrading AG s-a adresat Instituție de Arbitraj de pe lângă Camerele de Comerț din

Elveția cu o cerere de chemare în judecată în arbitral împotriva SRL „Vest-Resurs”

cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de arbitraj.

A relatat că SRL „Vest-Resurs” nu a contestat existența datoriei în sumă de 70

110 euro, însă a invocate că din această sumă urmează ai fi reținută suma de 42 495

euro, deoarece ultima a încheiat în luna noiembrie 2010 a încheiat au alt contract de

comercializare a purceilor, cu un alt comerciant Haller AG care este afiliat DFT

Deutsche Finetrading AG, fiind prejudiciat cu suma de 42 495 euro.

A menționat că prin hotărârea Instituției de Arbitraj pe lângă Camerele de

Comerț din Elveția din 17 octombrie 2016, arbitru unic Dr. Valerie Meye Bahar,

devenită irevocabilă și executorie prin neatacare s-a dispus încasarea din contul SRL

„Vest-Resurs” în beneficiul DFT Deutsche Finetrading AG a sumei de 70 110 euro,

cu titlu de datorie, dobânda anuală în sumă de 8% peste rata de bază a dobânzii de

aplicare de Deutsche Bundesbank aferentă sumei de 110110 euro începând cu data de

12 martie 2013 până la data de 20 martie 2013, dobânda în sumă de 8% peste rata de

bază a dobânzii aplicate de Deutsche Bundesbank aferentă sumei de 100110 euro

începând cu data de 21 martie 2013 până la data de 27 martie 2013, dobânda în sumă

de 8% peste rata de bază a dobânzii aplicate de Deutsche Bundesbank aferentă sumei

de 90110 euro începând din data de 28 martie 2013 până la data de 21 aprilie 2014,

dobânda în sumă de 8% peste rata de bază a dobânzii aplicate de Deutsche

Bundesbank aferentă sumei de 80 110 euro începând din data de 22 aprilie până la

data de 11 august 2014, dobânda în sumă de 8% peste rata de bază a dobânzii aplicate

de Deutsche Bundesbank aferentă sumei de 75110 euro, începând cu data de 12

august 2014 până la 11 septembrie 2014, dobânda în sumă de 8% peste rata de bază

a dobânzii aplicate de Deutsche Bundesbank aferentă sumei de 70 110 euro începând

cu data de 12 septembrie 2014. S-a obligat SRL „Vest-Resurs” să achite în beneficiul

DFT Deutsche Finetrading AG suma de 4500 franci elvețieni pentru taxa de

înregistrare, a sumei de 5000 franci elvețieni achitați prealabil de DFT Deutsche

Finetrading AG în Depozitul Temporar, a sumei de 2500 franci elvețieni în beneficiul

Arbitrului Unic, a sumei de 4913,53 euro cu titlu de cheltuieli de judecată suportate

în procedura de arbitraj, în rest pretențiile au fost respinse.

De asemenea a menționat că hotărârea Instituției de Arbitraj pe lângă Camerele

de Comerț din Elveția din 17 octombrie 2016 nu a fost executată benevol de către

SRL „Vest-Resurs”, solicitând recunoașterea și executarea silită a acesteia.

Prin încheierea din 01 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost refuzată

cererea DFT Deutsche Finetrading AG cu privire la recunoașterea și încuviințarea

exercitării silite a hotărârii arbitrale a Instituției de Arbitraj pe lângă Camera de

Comerț din Elveția din 17 octombrie 2016.

La data de 15 februarie 2019, în termenul prevăzut de lege, DFT Deutsche

Finetrading AG, reprezentată de avocatul Corneliu Chisilița, a declarat recurs

împotriva încheierii din 01 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea cererii de recurs, casarea încheierii contestate și emiterea unei noi decizii

2

cu privire la recunoașterea și încuviințarea exercitării silite a hotărârii arbitrale a

Instituției de Arbitraj pe lângă Camera de Comerț din Elveția din 17 octombrie 2016.

În motivarea recursului s-a invocat că, încheierea contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de judecată a apreciat subiectiv legislația în

vigoare.

A menționat că instanța de apel respingând cererea reclamantului cu privire la

recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale a Instituției de

Arbitraj de pe lângă Camerele de Comerț din Elveția din 17 octombrie 2016 și-a

motivat soluția prin faptul că la examinarea litigiului între părți, instanța arbitrală a

fost formată dintr-un singur arbitru, deși cauza urma a fi judecată de trei arbitri,

întemeindu-și poziția pe prevederile art. 476 alin. (1) lit. d) Cod de procedură civilă.

A remarcat drept eronată poziția instanței, deoarece potrivit Regulamentului de

arbitraj internațional al Elveției, oferă posibilitatea Curții/secretariatului Curții de a

propune părților în litigiu ca judecata arbitrală să fie constituită dintr-un singur

arbitru. Mai mult, reieșind din art. 6 al Regulamentului chiar și în cazul în care

valoarea litigiului ar depăși 1 000 000 franci elvețieni, Curtea poate propune părților,

indiferent de conținutul clauzei de arbitraj, ca cauza să fie examinată dintr-un singur

arbitru, și nu în complet din 3 arbitri.

A indicat că în legătură cu existența normei juridice cu caracter dispozitiv

(opțional) statuată de Swiss Rules, SRL „Vest-Resurs” și-a dat acordul ferm la

examinarea litigiului de către un tribunal format dintr-un singur arbitru.

A considerat ca fiind subiectivă și eronată aprecierea primei instanțe asupra

normei stipulate la art. IV alin. 1 lit. b) al Convenției Europene de arbitraj comercial

internațional din 21 aprilie 1961, care prevede că procedura ad-hoc ar fi obligatorie

pentru care nu există derogări, regulile de arbitraj fiind operante doar procedurii de

examinare în fața tribunalului. Or, regulamentul indicat în clauza arbitrală, conține

reglementări exprese cu privire la stabilirea numărului de arbitri în dependență de

circumstanțele cazului.

A afirmat că în cazul în care instanța de judecată nu recunoaște aplicabilitatea

deplină a Regulamentului la soluționarea diferendului apărut, intervine voință părților

la modificarea clauzei arbitrale statuate la pct. 23 al Contractului în partea stabilirii

componenței tribunalului.

De asemenea a afirmat că nu pot fi considerate plauzibile argumentul instanței

precum că izvoarele juridice de drept internațional impun respectarea convenției

arbitrale de către părți nu urmează a fi interpretată în sens îngust și cu atribuire la o

parte a convenției inserate, or, clauza arbitrală inclusă în contract urmează să prevadă

un întreg mecanism de reglementare a litigiului, potrivit speței.

La data de 05 martie 2019, în adresa intimatei SRL „Vest-Resurs” a fost

expediată copia recursului declarat de către DFT Deutsche Finetrading AG, cu

înștiințarea depunerii referinței.

Intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în

termenul stabilit.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

3

consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea integrală a

încheierii contestate, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și

să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema

soluționată prin încheierea casată.

Colegiul menționează, că instanța de recurs la examinarea recursului împotriva

încheierii instanței de apel, verifica în exclusivitate respectarea normelor procesuale

la emiterea încheierii atacate.

În conformitate cu art. 4752 alin. (2) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească care examinează cererea de recunoaștere și executare a hotărârii

arbitrale străine informează în mod obligatoriu și neîntârziat despre acest fapt

Ministerul Justiției și Banca Națională a Moldovei, în cazul în care este vizată o

instituție financiară licențiată de aceasta, cu remiterea cererii și a documentelor

aferente în copie. Lipsa reprezentantului Ministerului Justiției și, după caz, al Băncii

Naționale a Moldovei, legal citați, nu împiedică examinarea cauzei.

Studiind materialele cauzei, Colegiul constată că instanța investită cu

examinarea cererii privind recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii

arbitrale străine, nu a respectat procedura prevăzută de lege pentru examinarea

acesteia. Or instanța de judecată, contrar prevederilor art. 4752 alin. (2) Cod de

procedură civilă, nu a respectat obligația de informare a Ministerului Justiției.

Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că procedura de examinare a cererii

privind recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine, a

fost una defectuoasă. Drept consecință, încheierea din 01 februarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău urmează a fi casată, iar cauza restituită spre rejudecare.

În conformitate cu art. 427 lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către DFT Deutsche Finetrading AG, reprezentată

de avocatul Corneliu Chisilița.

Se casează încheierea din 01 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de creditorul DFT Deutsche

Finetrading AG împotriva Societatea cu răspundere limitată „Vest-Resurs” cu privire

la recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a

hotărârii pronunțate la 17 octombrie 2016 de Instituția de Arbitraj pe lângă Camerele

de Comerț din Elveția și compensarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecător Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

4