2ra-2176/19 — anularea ordinului, incasarea compensatiei in locul restabilirii în functie, a salariului si a indemnizatiei pentru concediul nefolosit, a penalitatii pentru retinerea platilor salariale si repararea prejudiciului moral

2ra-2176/19 — anularea ordinului, incasarea compensatiei in locul restabilirii în functie, a salariului si a indemnizatiei pentru concediul nefolosit, a penalitatii pentru retinerea platilor salariale si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2176/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecător D. Chistol)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători A. Minciuna, V. Mihaila și V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Natalia Golban, reprezentată

de avocatul Valentin Caisîn,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Golban

împotriva „Most Trading” SRL cu privire la anularea ordinului, încasarea

compensației în locul restabilirii în funcție, a salariului și a indemnizației pentru

concediul nefolosit, precum și a penalității pentru reținerea plăților salariale,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Natalia Golban, reprezentată de avocatul Valentin

Caisîn, casată parțial hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, și emisă în această parte o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 29 februarie 2016, Natalia Golban a depus cerere de chemare în judecată

împotriva „Most Trading” SRL cu privire la anularea ordinului nr. 29/2e/10 din

19 octombrie 2015, emis de către directorul „Most Trading” SRL, încasarea

compensației în sumă de 10 260 lei, în locul restabilirii în funcție, a salariului și a

indemnizației pentru concediul nefolosit în sumă totală de 3 932, 16 lei și a

penalității pentru reținerea plăților salariale în sumă de 468 lei, repararea

prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.

3-6, vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamanta Natalia Golban a relatat că la

18 septembrie 2015, în baza contractului individual de muncă nr. 18 din aceeași dată,

a fost angajată în cadrul „Most Trading” SRL în funcția de inspector serviciul

personal cu salariul lunar de 3 420 lei.

Reclamanta a susținut că în perioada 18 septembrie – 19 octombrie 2015, și-a

1

executat obligațiile de serviciu fără obiecții din partea administrației „Most Trading”

SRL.

Reclamanta a indicat că prin ordinul nr. 29/2e/10 din 19 octombrie 2015, emis

de către directorul „Most Trading” SRL, contractul său individual de muncă a fost

desfăcut în temeiul art. 85 alin. (1) din Codul muncii, fără achitarea salariului și a

altor plăți salariale, precum și fără efectuarea înscrierii respective în carnetul de

muncă, cu toate că reclamanta nu a depus o cerere scrisă privind demisia din proprie

inițiativă.

Reclamanta a invocat că la 18 noiembrie 2015, s-a adresat către Inspectoratul

de Stat al Muncii, iar prin răspunsul acestuia din 30 decembrie 2015, au fost

confirmate ilegalitățile comise de „Most Trading” SRL, reclamantei fiindu-i propusă

adresarea în instanța de judecată.

Totodată, reclamanta a declarat că prin răspunsul Inspectoratului de Stat al

Muncii din 30 decembrie 2015, i s-a comunicat că în privința conducătorului „Most

Trading” SRL a fost întocmit un proces-verbal de control, cu prescripția de a remedia

deficiențele depistate în urma controlului în termen de 15 zile.

Reclamanta a specificat că „Most Trading” SRL nu a remediat deficiențele

respective.

Reclamanta a afirmat că „Most Trading” SRL a desfăcut contractul individual

de muncă al reclamantei cu încălcarea prevederilor art. 85 alin. (1) din Codul muncii,

or reclamanta nu a depus o cerere scrisă privind demisia din proprie inițiativă.

Mai mult, reclamanta a notat că despre emiterea și motivul emiterii ordinului

nr. 29/2e/10 din 19 octombrie 2015, emis de către directorul „Most Trading” SRL,

a aflat abia din răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii din 30 decembrie 2015.

Reclamanta a evidențiat că în conformitate cu art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul

muncii, dacă nu se contestă cuantumul tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la

unitate, efectuarea achitărilor se face în caz de încetare a contractului individual de

muncă cu un salariat care continuă să lucreze până în ziua eliberării din serviciu – în

ziua eliberării.

La fel, reclamanta a menționat că, conform art. 119 alin. (1) din Codul muncii,

în caz de suspendare (art. 76 lit. e) și m), art. 77 lit. d) și e) și art. 78 alin. (1) lit. a)

și d)) sau încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la

compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite.

Astfel, reclamanta a reliefat că prin contractul individual de muncă nr. 18 din

18 septembrie 2015, părțile de comun acord au convenit că salariul lunar al

reclamantei va fi de 3 420 lei, adică 20, 48 lei pentru o oră de muncă, pornind de la

numărul de 167 de ore lucrătoare pe lună.

Aici, reclamanta a precizat că a muncit efectiv 24 de zile, perioadă care

include și zilele concediului de odihnă nefolosit, adică 192 de ore.

Reclamanta a invocat că potrivit art. 330 alin. (2) din Codul muncii, în caz de

reținere, din vina angajatorului, a salariului (art. 142), a indemnizației de concediu

(art. 117), a plăților în caz de eliberare (art. 143) sau a altor plăți (art. 123, 124, 127,

139, 186, 227 lit. j), 228 alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc

suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0, 1 la sută din suma neplătită în termen.

2

În acest mod, reclamanta a considerat că „Most Trading” SRL urmează să-i

achite suma de 3 932, 16 lei cu titlu de penalitate pentru reținerea plăților salariale

pe o durată de 119 zile.

Cu referire la pretenția privind repararea prejudiciului moral, reclamanta a

făcut trimitere la prevederile art. 90 alin. (1) și (2) lit. c), 327 alin. (1) și 329 din

Codul muncii.

În ședința de judecată din 15 decembrie 2017, reprezentantul reclamantei

Natalia Golban, avocatul Valentin Caisîn, a depus cerere prin care a majorat până la

suma de 2 842, 98 lei cuantumul pretenției privind încasarea penalității pentru

reținerea plăților salariale (f.d. 132-138; 149, vol. I).

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă ca tardivă cererea de chemare în judecată înaintată de Natalia Golban

împotriva „Most Trading” SRL cu privire la anularea ordinului nr. 29/2e/10 din

19 octombrie 2015, emis de către „Most Trading” SRL, cu privire la desfacerea

contractului individual de muncă nr. 18 din 18 septembrie 2015, încasarea din contul

„Most Trading” SRL, în temeiul art. 90 alin. (4) din Codul muncii, a sumei de 10 260

lei, ce constituie compensație suplimentară (3 salarii medii lunare) pentru eliberarea

nelegitimă de la locul de muncă și ca urmare a dezacordului reclamantei Natalia

Golban cu privire la restabilirea la locul de muncă din „Most Trading” SRL,

încasarea din contul „Most Trading” SRL, în beneficiul reclamantei, a sumei de

10 260 lei cu titlu de compensație suplimentară pentru eliberarea nelegitimă de la

locul de muncă, a sumei de 3 932, 16 lei cu titlu de salariu și concediu nefolosit

pentru perioada de muncă prestată la „Most Trading” SRL, a sumei de 2 842, 98 lei

cu titlu de plată suplimentară pentru reținerea ilegală a sumelor salariale, a sumei de

5 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată (f.d.

155-163, vol. I).

La 05 februarie 2018, Natalia Golban, reprezentată de avocatul Valentin

Caisîn, a declarat apel împotriva hotărârii din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d. 165, vol. I).

Prin decizia din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Natalia Golban, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, și menținută

hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 188-192,

vol. I).

La 13 septembrie 2018, Natalia Golban, reprezentată de avocatul Valentin

Caisîn, a declarat recurs împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 195-203, vol. II).

Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Natalia Golban, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, casată

decizia din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău în partea încasării sumei de

3 932, 16 lei cu titlu de salariu și concediu nefolosit și a sumei de 2 842, 98 lei cu

titlu de plată suplimentară pentru reținerea ilegală a sumelor salariale, repararea

prejudiciului moral ce rezultă din neachitarea plăților salariale cuvenite și încasarea

cheltuielilor de judecată, precum și trimisă cauza în această parte spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, iar în rest, a fost menținută decizia din 21 iunie 2018 a

3

Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru (f.d. 225-239, vol. I).

Prin decizia din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Natalia Golban, casată hotărârea din 26 ianuarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii ca tardivă a cererii de

chemare în judecată depuse de Natalia Golban împotriva „Most Trading” SRL cu

privire la încasarea sumei de 3 932, 16 lei cu titlu de salariu și concediu nefolosit

pentru perioada de muncă prestată la „Most Trading” SRL, a sumei de 2 842, 98 lei

cu titlu de plată suplimentară pentru reținerea ilegală a sumelor salariale, repararea

prejudiciului moral ce rezultă din neachitarea plăților salariale cuvenite și încasarea

cheltuielilor de judecată, și în această parte a fost emisă o nouă hotărâre, prin care a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depuse de Natalia Golban

împotriva „Most Trading” SRL cu privire la încasarea sumei de 3 932, 16 lei cu titlu

de salariu și concediu nefolosit pentru perioada de muncă prestată la „Most Trading”

SRL, a sumei de 2 842, 98 lei cu titlu de plată suplimentară pentru reținerea ilegală

a sumelor salariale, repararea prejudiciului moral ce rezultă din neachitarea plăților

salariale cuvenite și încasarea cheltuielilor de judecată. S-a încasat în beneficiul

Nataliei Golban, din contul „Most Trading” SRL, suma de 972, 72 lei cu titlu de

salariu și concediu nefolosit pentru perioada de muncă prestată la „Most Trading”

SRL, suma de 128, 39 lei cu titlu de plată pentru reținerea ilegală a sumelor salariale

și suma de 500 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral. În rest, au fost respinse

ca neîntemeiate pretențiile. S-a încasat în beneficiul statului, din contul „Most

Trading” SRL, taxa de stat în sumă de 270 lei de a cărei plată reclamanta Natalia

Golban a fost scutită (f.d. 21-32, vol. II).

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a ajuns la concluzia că prima

instanță greșit a respins ca tardive pretențiile Nataliei Golban cu privire la încasarea

salariului și a indemnizației pentru concediul nefolosit, deoarece prima instanță nu a

aplicat prevederile art. 355 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, conform cărora, cererea

privind soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată

în termen de 3 ani de la data apariției dreptului respectiv al salariatului, în situația în

care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i

se cuvin salariatului.

Din materialele cauzei, și anume din tabelele de evidență a timpului de lucru

al Nataliei Golban în cadrul „Most Trading” SRL pentru perioada

septembrie-octombrie 2015, instanța de apel a constatat că în luna septembrie 2015,

Natalia Golban a muncit în cadrul „Most Trading” SRL 18 de ore, iar în luna

octombrie 2015 – 27 de ore.

Astfel, instanța de apel a indicat că în baza contractului individual de muncă

nr. 18 din 18 septembrie 2015, Natalia Golban a fost angajată în cadrul „Most

Trading” SRL în funcția de inspector serviciul personal cu salariul lunar de 3 420

lei, adică 20, 23 lei pentru fiecare oră efectiv muncită, ceea ce înseamnă că anume

suma de 972, 7 lei reprezintă suma salariului neachitat și a indemnizației pentru

concediul nefolosit.

În continuare, instanța de apel a conchis, în temeiul prevederilor art. 330 alin.

4

(2) din Codul muncii, că „Most Trading” SRL urmează să-i achite Nataliei Golban

suma de 128, 39 lei cu titlu de penalitate pentru reținerea plăților salariale, și anume

reținerea pe o durată de 132 de zile a plății salariului neachitat și a indemnizației

pentru concediul nefolosit în sumă totală de 972, 7 lei.

La 07 mai 2019, Natalia Golban, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, a

declarat recurs împotriva deciziei din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în partea casată prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme

de Justiție, precum și admiterea integrală a pretențiilor Nataliei Golban, inclusiv

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2 000 lei (f.d. 35-43, vol. II).

În motivarea recursului, recurenta Natalia Golban, reprezentată de avocatul

Valentin Caisîn, a susținut că instanța de apel greșit a ajuns la concluzia privind

existența unei înțelegeri între recurentă și „Most Trading” SRL ce ține de salariul de

20, 23 lei pentru fiecare oră muncită.

Recurenta a accentuat condițiile privind admisibilitatea probelor, prevăzute de

art. 130 alin. (3) și 139 alin. (2) din Codul de procedură civilă, indicând că, copia

contractului individual de muncă nr. 18 din 18 septembrie 2015, prezentată de către

„Most Trading” SRL, este copia unui contract care nu conține semnătura recurentei

și clauzele esențiale ale unui contract individual de muncă.

La fel în raport cu condițiile privind admisibilitatea probelor, recurenta a

punctat că, copiile tabelelor de evidență a timpului de lucru al Nataliei Golban în

cadrul „Most Trading” SRL pentru perioada septembrie-octombrie 2015, prezentate

de către „Most Trading” SRL, sunt niște tabele care nu au fost semnate de persoana

împuternicită din cadrul „Most Trading” SRL.

De altfel, recurenta a subliniat că informația conținută în aceste tabele de

pontaj se combate prin informația prezentată de Casa Națională de Asigurări Sociale,

din care rezultă că salariul recurentei în general nu a fost calculat și achitat.

Totodată, recurenta a menționat că în baza contractului individual de muncă

nr. 18 din 18 septembrie 2015, Natalia Golban a fost angajată în cadrul „Most

Trading” SRL cu salariul lunar fix de 3 420 lei, iar în cadrul acestei întreprinderi a

muncit efectiv 24 de zile.

În continuare, recurenta și-a reiterat argumentele, expuse în cadrul examinării

cauzei de către instanțele ierarhic inferioare, privind necesitatea încasării penalității

pentru reținerea plăților salariale, pornind de la suma de 3 932, 16 lei a plăților

salariale neachitate, precum și a tuturor cheltuielilor de judecată, cât și repararea

integrală a prejudiciului moral cauzat.

La 22 octombrie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatei „Most Trading” SRL copia cererii de recurs depuse de Natalia Golban,

reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, împotriva deciziei din 20 februarie 2019 a

Curții de Apel Chișinău (f.d. 51, vol. II).

Intimata „Most Trading” SRL nu și-a valorificat dreptul de a depune referință

la recursul declarat de Natalia Golban, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

5

dacă legea nu prevede altfel.

Completul observă că la materialele cauzei este anexată fișa de însoțire nr.

2745, în care este indicat că la data de 12 martie 2019, Curtea de Apel Chișinău a

expediat în adresa recurentei Natalia Golban, precum și în adresa reprezentantului

acesteia, avocatului Valentin Caisîn, copia deciziei integrale din 20 februarie 2019

a Curții de Apel Chișinău (f.d. 33, vol. II).

Însă, la materialele cauzei nu sunt anexate avizele de primire de către

recurenta Natalia Golban și de către reprezentantul acesteia, avocatul Valentin

Caisîn, a copiei deciziei integrale din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău

Drept urmare, completul ajunge la concluzia că recurenta Natalia Golban,

reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, care a declarat recurs împotriva deciziei

din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău la data de 07 mai 2019, s-a

conformat prevederilor legale, încadrându-se în termenul de declarare a recursului

prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului declarat de Natalia Golban, reprezentată de

avocatul Valentin Caisîn, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din

următoarele raționamente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă prevăd exhaustiv

cazurile în care se consideră că normele de drept material sau procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) al art. 432 din Codul de procedură civilă

statuează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Totodată, completul consideră necesar să menționeze că, conform art. 432

alin. (5) din Codul de procedură civilă, doar temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau

în considerare de către instanță din oficiu.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă stipulează că cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Respectiv, completul relevă că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea, în limitele argumentelor invocate în recurs, a conformității

acestora, după caz, cu temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de

procedură civilă, cât și verificarea din oficiu a incidenței temeiurilor prevăzute la art.

432 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Astfel, completul decelează că argumentele invocate în recursul declarat de

Natalia Golban, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, se referă la dezacordul

6

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, și respectiv, acest dezacord nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Subsidiar, se menționează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, completul accentuează că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a,

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, dacă se invocă aprecierea

arbitrară a probelor de către instanța judecătorească, ori în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Însă,

din recursul declarat de Natalia Golban, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn,

nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele sau că erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse pe calea recursului pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru

o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul legitim de aplicare și

interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Trevisanato v. Italia din

15 septembrie 2016, § 36-37).

Totodată, completul reține că în concepția Curții Europene a Drepturilor

Omului, obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de natura

actului în cauză (Garcia Ruiz v. Spania din 21 ianuarie 1999, § 26), nefiind necesară

motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(Nersesyan v. Armenia din 19 ianuarie 2010, § 23).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

În această ordine de idei, completul notează că argumentele invocate în recurs

nu au vocația de a duce la modificarea soluției în prezenta cauză.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

7

de Natalia Golban, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Natalia Golban, reprezentată de

avocatul Valentin Caisîn, împotriva deciziei din 20 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Golban

împotriva „Most Trading” SRL cu privire la anularea ordinului, încasarea

compensației în locul restabilirii în funcție, a salariului și a indemnizației pentru

concediul nefolosit, precum și a penalității pentru reținerea plăților salariale,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecătorul

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

8