2ra-2065/19 — incasarea datoriei

2ra-2065/19 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-2065/2019

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (C. Troianovschi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, N. Simciuc, I. Muruian)

Î N C H E I E R E

27 noiembrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Eugenia Munteanu,

reprezentată de avocatul Ion Modval,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maria Ghilan

împotriva Eugeniei Munteanu, intervenient accesoriu Munteanu Gheorghe

Gheorghe privind încasarea datoriei și,

cererea reconvențională depusă de Eugenia Munteanu împotriva Mariei Ghilan,

intervenienți accesorii Munteanu Gheorghe Dumitru, Ghilan Sundari Vasile privind

declararea nulității absolute a recipisei din 01 noiembrie 2014,

împotriva deciziei din 16 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 15 decembrie 2017 Maria Ghilan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Eugeniei Munteanu privind încasarea datoriei în mărime de 7200 euro și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 01 noiembrie 2014, a împrumutat pârâtei

Eugenia Munteanu suma de 7200 euro, fapt confirmat prin recipisa scrisă personal

de către aceasta, cu termenul de rambursare până la data de 01 ianuarie 2015.

A menționat că, până în prezent, pârâta Muntean Eugenia nu i-a restituit

împrumutul, iar nenumăratele sale solicitări de a-i fi restituită datoria au fost lăsate

fără răspuns, mai mult, pârâta declarativ afirmă că nici nu va întoarce datoria.

A invocat că la 14 decembrie 2017, a adresat pârâtei o notificare, prin care i-a

solicitat restituirea sumei de bani împrumutate în baza recipisei, însă pârâta nu și-a

onorat obligațiunile de plată a datoriei.

A susținut că, în prezent, se află în concediu de îngrijire a copilului, primind o

indemnizație modestă, crește și educă trei copii minori, iar veniturile date sunt

insuficiente pentru întreținerea familiei și are nevoie de mijloacele financiare pe care

le-a acordat cu împrumut.

Prin încheierea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, s-a atras

1

calitate de intervenient accesoriu Munteanu Gheorghe.

Prin cerere de concretizare reclamanta a solicitat încasarea de la Eugenia

Munteanu datoria în baza recipisei în sumă de 7200 euro și cheltuielile de judecată

constituite din taxa de stat achitată la înaintarea cerea de chemare în judecată în

mărime de 4 405 de lei, cheltuieli de executare a actelor judiciare în mărime de 2080

de lei, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3000 de lei, cît și a

cheltuielilor de deplasare în mărime de 1200 de lei.

La 01 august 2018 Eugenia Munteanu a depus cerere reconvențională împotriva

Mariei Ghilan, intervenient accesoriu Munteanu Gheorghe Dumitru, Ghilan Sundari

Vasile solicitând declararea nulității absolute a recipisei din 01 noiembrie 2014 prin

care Eugenia Munteanu ar fi primit cu împrumut suma de 7200 euro de la Maria

Ghilan și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale a indicat că feciorul său, Munteanu

Gheorghe a împrumutat la 01 decembrie 2013 de la Ghilan Sundari, care este soțul

pârâtei Maria Ghilan, suma de 6500 euro pentru a restitui datoria acumulată în urma

jocurilor de noroc.

A menționat că la aceeași dată a fost întocmită recipisa prin care fiul ei și-a

asumat obligațiunea de a restitui până la 01 martie 2014 suma de 8700 euro, din care

suma de 6500 euro constituie suma împrumutului, iar suma de 2200 euro constituie

dobânda la împrumut, însă în recipisa dată a fost inclusă ca împrumutător soția lui

Ghilan Sundari, pârâta Ghilan Maria.

A susținut că la 01 aprilie 2014, Munteanu Gheorghe a restituit lui Ghilan

Sundari suma de 2000 euro, iar ulterior, din motiv că fiul ei era plecat peste hotare,

dânsa personal, în tranșe, a restituit la 24 mai 2014 lui Ghilan Sundari suma de 1800

euro, la 12 august 2014 suma de 1800 euro și la 14 octombrie 2014 suma de 1200

euro.

A indicat că la solicitarea ei de a i se elibera o confirmare pentru sumele

restituite Ghilan Sundari i-a menționat că atunci când va fi restituită întreaga sumă îi

va restitui recipisa întocmită de Munteanu Gheorghe.

A relatat că la data de 14 octombrie 2014, când dânsa a restituit ultima sumă de

1200 euro, i-a cerut lui Ghilan Sundari restituirea recipisei întocmite de fecior, însă

Ghilan Sundari i-a zis că suma întoarsă reprezintă doar dobânda la suma

împrumutată deoarece ar fi restituit cu întârziere suma împrumutului și dacă dorește

să-i restituie recipisa semnată de fecior, urmează să-i elibereze o altă recipisă prin

care să confirme că a primit personal de la Maria Ghilan suma de 7200 euro pe care

se obligă să o restitui până la 01 ianuarie 2015.

A indicat că conștientizând că Ghilan Sundari încearcă să obțină nejustificat de

la ei o sumă mai mare decât cea împrumutată și nu dorește să restituie recipisa

întocmită de feciorul ei și nici nu dorește să-i elibereze o recipisă pentru sumele

primite, fiind derutată, a decis să-i elibereze, la insistența acestuia, o altă recipisă

prin care a confirmat că a primit de la Ghilan Maria suma de 7200 euro, pe care s-a

obligat să o restituie până la 01 ianuarie 2015 și tot la indicația lui a scris în recipisă

data întocmirii 01 noiembrie 2014.

A comunicat că după ce a revenit acasă, dânsa i-a povestit soțului Munteanu

Gheorghe despre cele întâmplate, care i-a zis să meargă la poliție și să declare acest

fapt.

La 20 octombrie 2014, a mers la Inspectoratul de Poliție Călărași unde a depus

o plângere, fiind ulterior audiată pe marginea cazului unde a declarat cele

2

întâmplate, iar după audiere inspectorul de poliție a anunțat-o că se vor clarifica și

va fi anunțată despre rezultatul examinării.

A menționat că după depunerea declarațiilor nu a mai fost invitată la poliție și

nici nu a primit nici o informație despre examinarea petiției, astfel considerând că

cauza a fost soluționată.

A relevat că abia la începutul anului 2018, când a primit cererea de chemare în

judecată depusă de Maria Ghilan privind încasarea sumei de 7200 euro, a mers la

Inspectoratul de Poliție Călărași unde a primit o copie de pe materialul acumulat

însoțit de concluzia că faptele expuse s-au confirmat parțial, iar cazul dat nu conține

elementele a careva infracțiuni sau contravenții, dar între părți există un litigiu de

ordin civil.

A remarcat că careva bani, nici la data de 01 noiembrie 2014 nici la o altă dată,

de la Ghilan Maria sau Ghilan Sundari nu a primit, fiind impusă să scrie și să

semneze recipisa respectivă ca o condiție pentru a primi recipisa întocmită de

feciorul ei. Mai mult, la data de 01 noiembrie 2014 când a fost indicată în recipisa

data împrumutului, dânsa nici nu se afla în Republica Moldova, fapt confirmat prin

informația eliberată de Inspectoratul General al Poliției de frontieră, anexat la

materialele cauzei.

A susținut că în raport cu contractul de împrumut, recipisa este un înscris ce

reflectă operațiunea de încasare, transmitere sau recepționare efectivă a sumelor

bănești sau a bunurilor, pe când Maria Ghilan nu a confirmat prin probe

incontestabile și pertinente faptul executării obligațiilor sale de transmitere a

banilor.

A indicat că împrumutul face parte din categoria contractelor reale, pentru

încheierea lui fiind necesară atât realizarea acordului de voință, dar și predarea

lucrului care formează obiectul contractului.

A afirmat că recipisa din 01 noiembrie 2014, este lovită de nulitate absolută, pe

motiv că contravine normelor imperative, care impun o conduită obligatorie, însă

care nu a fost respectată la întocmirea acesteia.

Consideră că recipisa este lovită de nulitate absolută în condițiile în care la

încheierea acesteia nu au fost respectate mai multe condiții de valabilitate a actului

juridic și anume: consimțământul, care reprezintă manifestarea de voință a

reconvenientei Munteanu Eugenia de a lua cu împrumut careva sume de bani de la

Ghilan Maria; obiectul actului juridic, care reprezintă obligația persoanei care a

încheiat actul juridic, în cazul dat banii care au fost împrumutați, ori careva bani de

la Ghilan Maria nu a primit nici la data de 01 noiembrie 2014 și nici la o altă dată;

cauza actului juridic, și anume că la încheierea actului juridic împrumutătorul

Ghilan Maria nu a transmis obiectul împrumutului - banii, iar împrumutatul nu a

primit careva sume și nici nu și-a dorit acest fapt.

A relevat că actul juridic întocmit de Eugenia Munteanu cade și sub incidența

nulității actului juridic fictiv, deoarece recipisa întocmită și datată cu 01 noiembrie

2014, a fost eliberată lui Ghilan Sundari fără intenția de a produce efecte juridice,

dar s-a urmărit doar scopul dobândirii de la Ghilan Sundari a recipisei întocmite la

01 martie 2014 de feciorul acesteia, Munteanu Gheorghe, deoarece împrumutul a

fost restituit, iar Ghilan Sundari a refuzat restituirea recipisei, invocând că suma

restituită constituie doar dobânda împrumutului.

Prin hotărârea din 04 decembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a

admis cererea de chemare în judecată și s-a dispus încasarea din contul Eugeniei

3

Munteanu în beneficiul Mariei Ghilan a datoriei în baza recipisei în mărime de 7200

euro, sau echivalentul sumei în lei moldovenești la momentul executării hotărîrii și

cheltuielile de judecată ce constau din suma de 4405 de lei cu titlu de taxă de stat,

3000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, 2080 de lei cu titlu de

cheltuieli de executare și suma de 1200 de lei cheltuieli de deplasare.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională depusă de Eugenia

Munteanu împotriva Mariei Ghilan, intervenienți accesorii Munteanu Gheorghe

Gheorghe, Ghilan Sundari privind declararea nulității absolute a recipisei din 01

noiembrie 2014 și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 16 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins din lipsă de

temei, apelul declarat de avocatul Ion Modval în interesele Eugeniei Munteanu și s-a

menținut hotărârea din 04 decembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că instanța de fond a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere

completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată,

adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Examinând contractul supus litigiului, instanța de apel a constatat că acest

înscris are toate calitățile valabile necesare actului juridic, inclusiv acesta

corespunde criteriilor legale cu privire la obiectul, cauza și forma actului juridic,

reglementate de art.206-art.211 Cod civil.

A reținut că în speță, pârâta-apelantă a invocat nulitatea absolută a contractului

de împrumut și în susținerea acțiunii reconvenționale a indicat cerințele art.216,

art.217, art.220, 221, combinate cu art.l99, art.206, art.207 Cod civil. În mod

deosebit instanța de apel a analizat argumentele apelantei cu privire la lipsa

consimțământului ei la încheierea contractului de împrumut, precum și afirmațiile cu

privire la caracterul fictiv al acestui contract.

Apreciind actele cauzei sub aspectul lipsei consimțământului și a naturii pretins

fictive a contractului de împrumut, Colegiul a stabilit că acestea nu au fost

confirmate cu probe pertinente și admisibile. Or, textul contractului de împrumut

(recipisei) a fost redactat și întocmit personal de împrumutata Eugenia Munteanu și

acest aspect nu a fost contestat de părți.

Din acest punct de vedere, în accepțiunea instanței de apel, pare a fi

neverosimilă afirmația apelantei că dânsa nu ar fi manifestat acordul la încheierea și

primirea împrumutului or, recipisa scrisă de mâna ei combate declarația despre lipsa

de consimțământ. În acest sens Eugenia Munteanu, nu a prezentat și nu a administrat

probe care să indice la faptul că dânsa a întocmit recipisa sub amenințare sau sub

acte de violența. Astfel, apelanta nu a demonstrat împrejurările care să conducă la

concluzia cu privire la esența fictivă a contractului.

La fel, actele (înscrisurile) dobândite la organul de urmărire penală (f.d.40-54)

nu sunt de natură să înfrângă forța probantă a contractului (recipisei) de împrumut.

În primul rând, declarațiile respective în calitate de martor sunt contrare prevederilor

art. 121-124 CPC și nu pot fi acceptate or, nu există o sentință irevocabilă bazată pe

aceste probe dobândite de un polițist, dimpotrivă în pornirea urmăririi penale a fost

refuzat.

Instanța de apel a relevat că, prin natura sa, raportul juridic obligațional este

menit să producă efecte juridice, iar efectul general al oricărei obligații este de a da

creditorului dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea exactă, cu bună-credință, la

4

locul și la momentul stabilit, a prestației la care acesta s-a obligat.

Colegiul a punctat că, ținând cont de faptul că Eugenia Munteanu nu și-a onorat

obligația de restituire a împrumutului față de Maria Ghilan, împrumutătoarea este

îndreptățită legal, în baza normelor de drept material, să solicite împrumutatei,

inclusiv pe cale judiciară, executarea prestației de restituire a împrumutului.

Prin urmare, odată fiind stabilit faptul existenței raportului juridic obligațional

între părți și neonorării obligației împrumutatei de restituire a împrumutului în

mărime de 7200 euro, Colegiul a apreciat ca fiind întemeiată și legală concluzia

primei instanțe cu privire la necesitatea încasării din contul Eugeniei Munteanu în

beneficiul Mariei Ghilan a sumei împrumutului în mărime de 7200 euro.

Colegiul a considerat necesar să enunțe că chiar dacă în recipisa scrisă și

semnată de către Eugenia Munteanu, este indicată eronat o altă dată decât data reală

la care înscrisul a fost întocmit, acest fapt nu denaturează și nu schimbă voința

părților, nu influențează asupra raportului obligațional stabilit între împrumutător și

împrumutat.

Subsecvent la acțiunea reconvențională înaintată de Eugenia Munteanu, instanța

de apel a reținut că Eugenia Munteanu își întemeiază pretenția cu privire la

declararea nulității contractului de împrumut - materializat prin recipisa semnată la

01 noiembrie 2014 de către Eugenia Munteanu, pe prevederile art.216 alin. (1) Cod

civil.

La caz, Colegiul a rețiunut că apelanta, a invocat nulitatea absolută a recipisei

din 01 noiembrie 2014, pe motiv că la încheierea acesteia nu au fost respectate mai

multe condiții de valabilitate a actului juridic și anume: lipsa unui element esențial

pentru formarea actului juridic, precum consimțământul (art. 199), obiectul (art.

206), cauza (art. 207); prin obiectul sau cauza sa actul juridic contravine normelor

imperative (art. 220), totodată consideră ca actul juridic întocmit de apelanta este si

unul fictiv (art. 221).

Instanța de apel a reliefat că apelanta explică lipsa consimțământului doar prin

faptul că nu a existat o manifestare de voință or, la materialele dosarului este

anexată recipisa cu termenul de prescripție 01 ianuarie 2015 care formează voința

exteriorizată, înscris semnat și scris personal de Eugenia Munteanu.

Colegiul a relatat că apelanta nu a indicat și nici nu a probat de care anume vicii

ar fi fost alterat consimțământul ei fie de eroare, de dol, de violență, or argumentul

că ar fi fost impusă de către soțul intimatei Maria Ghilan este unul declarativ, lipsit

de oricare valoare juridică.

Cu referire la lipsa obiectului actului juridic, instanța de apel a conchis că

apelanta a argumentat prin faptul că nu ar fi luat careva bani or, obiectul trebuie să

existe la momentul încheierii actului, să fie licit, să se afle în circuitul civil, să fie

determinat sau determinabil (art. 206 CC ai RM). Astfel, apelanta nu prezentat nici

un argument probat că banii care i-au fost împrumutați nu au existat or, mai mult nu

ar fi fost în circuitul civil.

Cât privește lipsa cauzei actului juridic, invocat de către apelanta ca temei de

nulitate absolută a recipisei, Colegiul a constatat că apelanta invocă faptul că la

scrierea actului juridic împrumutătorul nu a transmis obiectul, iar împrumutatul nu a

primit careva sume de bani și nici nu și-a dorit acest fapt or, recipisa scrisă și

semnată personal de dânsa confirmă anume faptul primirii sumei de bani de 7200

euro.

Colegiul a atestat că de către apelantă a mai fost invocat drept temei al nulității

5

absolute a actului juridic și prevederile art.220 Cod Civil, însă, aceste afirmații nu

pot fi reținute or, contractul de împrumut este expres reglementat de legislația civilă

și o asemenea activitate a părților circuitului civil nu contravine legii, ordinii publice

sau bunelor moravuri.

A remarcat că actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte juridice, în

temeiul alin.(2) din art.221 Cod civil, poate fi invocat doar în privința unor terți,

când există intenția din partea ambelor părți contractante a pretinsului contract

simulat de a crea o aparentă juridică pentru aceste terțe persoane, or anume atunci

manifestarea de voință în cazul actului juridic este falsă și are drept scop inducerea

în eroare a altor persoane si nici într-un caz nu este atribuită părților actului juridic.

În mod distinct, cu titlu de principiu instanța de apel a subliniat că prevederile

legale cu privire la actul juridic urmează a fi respectate cu strictețe si în situatia

raporturilor de împrumut în sumă care depășește 1000 de lei, acestea, în mod

obligatoriu, urmează a fi perfectate în formă scrisă, iar din acest punct de vedere nu

pot fi reținute afirmațiile că împrumutata a restituit careva sume de bani către

familia Ghilan Sundari și Maria Ghilan, atunci când lipsește dovada scrisă.

Astfel, Colegiul a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe cu

privire la necesitatea respingerii acțiunii reconvenționale înaintate de Eugenia

Munteanu având în vedere că actul juridic a fost întocmit cu respectarea

prevederilor legale, iar apelanta nu a făcut dovada faptului că recipisa în sensul

dispozițiilor indicate, a fost încheiată în contradicție cu normele imperative, sau că

aceasta este un act juridic fictiv, în sensul art.221 Cod civil.

La 15 august 2019 Eugenia Munteanu, reprezentată de avocatul Ion Modval a

declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii

instanței de fond cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care să fie respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Maria Ghilan privind

încasarea sumei și să fie admisă acțiunea reconvențională depusă de Eugenia

Munteanu privind declararea nulității recipisei din 01 noiembrie 2014, anularea

sechestrului aplicat prin încheierea din 27 februarie 2018 și încasarea cheltuielilor

judiciare în sumă totală de 14 437,73 de lei.

În motivarea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare au adoptat

decizii neîntemeiate care sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, cu probele

prezentate, nefiind pe deplin elucidate toate circumstanțele pricinii, instanța

interpretând eronat legea.

A menționat că instanțele de judecată au dat o apreciere arbitrară probelor

prezentate de recurentă or, aceasta a anexat la materialele cauzei originalul recipisei

întocmite de Gheorghe Munteanu la 01 decembrie 2013 prin care se confirmă că a

primit de la Maria Ghilan suma de 8700 euro, fapt ce confirmă că de fapt

împrumutul a fost efectuat de către fiul ei și nu de ea. Instanțele de judecată nu au

încercat să stabilească dacă Maria Ghilan a împrumutat bani atât lui Gheorghe

Munteanu la 01 decembrie 2013, cît și Eugeniei Munteanu la 01 noiembrie 2014,

sau în cazul dat este vorba despre unul și același împrumut.

A susținut că din actele prezentate și din explicațiile părților rezultă că aceste

două recipise se referă la unul și același împrumut acordat lui Ghoerghe Munteanu

la 01 decembrie 2013 și nu este un împrumut separat acordat recurentei or, ea careva

bani niciodată nu a primit de la soții Ghilan, fapt ignorat de instanțele de judecată.

6

A indicat că de către instanțele de judecată au fost apreciate arbitrar și

materialele acumulate de IP Călărași la plângerea depusă de Eugenia Munteanu la

20 octombrie 2014.

A remarcat că Eugenia Munteanu careva mijloace financiare nici la data de 02

noiembrie 2014 nici la o altă dată de la Maria Ghilan sau Ghilan Sundari nu a

primit, fiind impusă să scrie și să semneze recipisa ca o condiție pentru a primi

recipisa întocmită de feciorul acesteia.

A susținut că la 01 noiembrie 2014, data care a fost indicată în recipisă ca fiind

ziua împrumutului, recurenta nici nu se afla în Republica Moldova, fapt confirmat

prin informația eliberată de Inspectoratul general al Poliției de Frontieră.

A menționat că recipisa din 01 noiembrie 2014 este lovită de nulitate absolută,

pe motiv că contravine normelor imperative, care impun o conduită obligatorie, însă

care nu a fost respectată la întocmirea acesteia și anume lipsa acordului recurentei

de a lua cu împrumut, cât și lipsa transmiterii sumei indicate în recipisă. Recipisa

din 01 noiembrie 2014 a fost eliberată lui Ghilan Sundari, anume fără intenția de a

produce efecte juridice, neexistând manifestarea de voință în acest sens. Prin

eliberarea recipisei date recurenta a urmărit doar scopul dobândirii de la Ghilan

Sundari a recipisei întocmite la 01 martie 2014 de feciorul acesteia, Munteanu

Gheorghe, dat fiind faptul că împrumutul a fost restituit, iar Ghilan Sundari refuza

restituirea recipisei invocînd că suma restituită constituie doar dobânda

împrumutului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 16 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 05 iulie 2019

(f.d.218, vol.I). Astfel, recursul declarat la 15 august 2019 de către Eugenia

Munteanu, reprezentată de avocatul Ion Modval, se consideră a fi depus în termenul

prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Eugenia Munteanu,

reprezentată de avocatul Ion Modval, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

7

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eugenia Munteanu,

reprezentată de avocatul Ion Modval, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

8

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună

de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocate în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Eugenia Munteanu, reprezentată de

avocatul Ion Modval.

În conformitate cu art.art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Eugenia Munteanu,

reprezentată de avocatul Ion Modval.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

9