2ra-1787/19 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil

2ra-1787/19 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1787/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător: I. Chirtoaca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: L. Pruteanu, V. Buhnaci, M. Guzun

DECIZIE

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Svetlana Filincova

examinând recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Leonid

Matiupatenco, reprezentat de avocatul Roman Aronov,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Matiupatenco

către Ministerul Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor și executorul

judecătoresc Ciobanu Ruslan, cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

cauzat prin această încălcare,

împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Leonid Matiupatenco, de Ministerul Justiției și

de executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu, și menținută hotărârea din 22 august

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă

parțial,

c o n s t a t ă:

La 17 aprilie 2018, Leonid Matiupatenco a depus cerere de chemare în

judecată către Ministerul Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor și

executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan, prin care a solicitat:

- constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești,

- repararea prejudiciului moral în mărime de 900 de euro,

- compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, prin hotărârea

definitivă și irevocabilă a Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 23 octombrie

2013 a fost dispusă obligarea debitorului SA „Sigma” SC să radieze din Registrul

de Stat al persoanelor juridice, la rubrica „Administrator”, pe Matiupatenco

Leonid, în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

1

La 07.10.2016, creditorul Matiupatenco Leonid a prezentat spre executare

documentul executoriu nr. 2-38/13 din 23 octombrie 2013, emis de Judecătoria

Chișinău, sediul Central (f.d.16-17).

Prin încheierea nr. 060-1626/16 din 07.10.2016, a fost primit spre executare

documentul executoriu nominalizat, s-a intentat procedura de executare, s-a

acordat debitorului un termen de 15 zile pentru executarea benevolă a acestuia.

În pofida faptului că documentul executoriu sus indicat a fost recepționat de

către debitor la 10 octombrie 2016, acesta nu a executat cerințele în termenul de

executare propus, motiv pentru care s-a adresat executorului judecătoresc cu o

interpelare, potrivit căreia a solicitat executarea silită a acestuia.

La 05.03.2018, executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan, i-a comunicat

reclamantului că documentul executoriu nu a fost executat, fără a realiza oricare

acțiuni concrete în acest sens.

Astfel, consideră că, prin neexecutarea documentul executoriu, i s-a cauzat și

un prejudiciu moral pe care îl evaluează la suma de 900 de euro și, în așa fel,

solicită:

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

-

judecătorești;

repararea prejudiciului moral în mărime de 900 de euro;

-

compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3000 de lei.

-

Prin hotărârea din 22 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatat faptul încălcării dreptului la executare

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și s-a încasat de la Ministerul

Finanțelor în beneficiul lui Leonid Matiupatenco suma de 1000 de lei, cu titlu de

cheltuieli pentru asistența juridică. În rest acțiunea a fost respinsă.

Împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 august 2018,

au declarat apeluri Matiupatenco Leonid, Ministerul Justiției și executorul

judecătoresc Ciobanu Ruslan.

Prin decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, apelurile declarate

au fost respinse și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

La 28 iunie 2019, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii primei instanțe eronat a interpretat dreptul material prevăzut de

Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, nu a luat în considerație circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii pe care le consideră constatate și nu au fost

dovedite cu probe veridice și suficiente.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

respinsă ca neîntemeiată.

La 09.07.2019, Leonid Matiupatenco, reprezentat de avocatul Roman Aronov,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 19 martie 2019.

În motivarea recursului a indicat că, prima instanță nu a supus unei analize

minuțioase și nu a verificat toate circumstanțele care, însă necesitau a fi examinate

prin prisma cadrului legal aplicabil litigiului, întru clarificarea tuturor aspectelor

2

importante pentru soluționarea tuturor cerințelor înaintate de Leonid Matiupatenco

privitor la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Astfel, a solicitat să fie casată parțial hotărârea primei instanțe, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să

fie încasate prejudiciul moral în mărime de 900 de euro și suma de 3000 de lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică.

La 16.08.2019, executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu a depus referință,

prin care a solicitat admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției al RM.

La 22.10.2019, Leonid Matiupatenco a depus recurs suplimentar în limba

rusă, invocând că la judecarea cauzei i s-au încălcat drepturile constituționale cu

privire la limbă, drepturi garantate și de prevederile CEDO, solicitând luarea

măsurilor corespunzătoare față de judecătorii corupți.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 19

martie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 29 mai

2019 (f. d. 201), date despre recepționarea deciziei contestate la materialele

dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursurile împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, în termen.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție,

recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Leonid Matiupatenco, reprezentat

de avocatul Roman Aronov, au fost declarate admisibile.

Examinând materialele dosarului, argumentele recursurilor și ale referinței,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, consideră necesar de a admite recursul declarat de Leonid

Matiupatenco, reprezentat de avocatul Roman Aronov, și de a respinge recursul

declarat de Ministerul Justiției, de a casa parțial decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe cu privire la respingerea pretenției prin care s-a solicitat

repararea prejudiciului cauzat, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi

privind admiterea parțială a acțiunii, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Inițial Colegiul consideră necesar de a accentua că, în sensul, art. 1 alin. (1)

din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, scopul

respectivei legi constă în crearea în Republica Moldova a unui remediu intern

eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Prevederile alin. 2 al acestui articol statuează că aplicarea și interpretarea

termenilor din prezenta lege se fac prin prisma legislației naționale, a prevederilor

Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

3

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană

fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată

privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin

această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală

civilă.

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 17 aprilie 2018 împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Leonid Matiupatenco a solicitat

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

definitive și irevocabile din 23 octombrie 2013 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central privind obligarea debitorului SA „Sigma” SC, pe parcursul a 15 zile

calendaristice de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, să-l radieze

pe Leonid Matiupatenco din Registrul de Stat al persoanelor juridice, rubrica

„Administrator”, încasarea de la bugetul de stat a sumei de 900 de euro cu titlu de

prejudiciu moral, încasarea cheltuielilor de judecată suportate pentru achitarea

asistenței juridice în mărime de 3000 de lei.

Prin hotărârea din 22 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatat faptul încălcării dreptului la executare

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și s-a încasat de la Ministerul

Finanțelor în beneficiul lui Leonid Matiupatenco suma de 1000 de lei, cu titlu de

cheltuieli pentru asistența juridică. În rest acțiunea a fost respinsă.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 19 martie 2019, a respins apelurile

declarate de Leonid Matiupatenco, de Ministerul Justiției și executorul

judecătoresc Ruslan Ciobanu, și a menținut hotărârea primei instanțe indicând că,

evaluând soluția primei instanțe, prin prisma pretențiilor înaintate în raport cu

circumstanțele de fapt și de drept invocate, consideră concluzia instanței de fond de

admitere parțială a acțiunii ca fiind una întemeiată, or, în prezenta speță a fost

constatată tergiversarea executării hotărârii judecătorești din 23.10.2013 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, dar contrar exigențelor legale, instituite de

dispoziția art. 118 Cod de procedură civilă, nu a fost probat pe deplin cuantumul

prejudiciului moral solicitat.

În condițiile în care s-a constatat existența dreptului încălcat este justificată

legal soluția instanței de fond de admitere a acțiunii în această parte.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată pretenția

reclamantului-apelant privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 900 de

euro, în condițiile în care neexecutarea s-a datorat și comportamentului acestuia,

care în pofida obligațiilor pozitive de a se implica în procedura de executare, nu a

realizat pe deplin această sarcină. Or, în sensul Legii nr.87 din 21.04.2011, nu orice

acțiune a organului de drept atrage răspunderea statului, fiind important și necesar

ca să se constate ilegalitatea acțiunilor acestuia, situație care în speță nu se atestă.

Din cele enunțate, Colegiul Civil a reținut că, prima instanță a stabilit toate

circumstanțele și raporturile juridice, care au importanță pentru soluționarea

pricinii, a apreciat corect probele din dosar prezentate de către participanții la

proces, aplicând corect legea materială și legea procedurală, astfel încât Colegiul

civil a constatat legalitatea hotărârii primei instanțe.

4

Verificând și analizând constatările instanțelor de judecată ierarhic inferioare,

prin prisma prevederilor legale aplicabile litigiului, Colegiul reține ca concluzia

acestora, precum că nu a fost probat pe deplin cuantumul prejudiciului moral

solicitat, este neîntemeiată și lipsită de suport legal din considerentele ce urmează.

După cum a fost menționat mai sus, reieșind din prevederile art. 1 alin. (1) din

Legea nr.87 din 21.04.2011, scopul acestei legi constă în crearea în Republica

Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești.

Conform art. 4 alin. (1) din legea menționată, sarcina probațiunii lipsei de

încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei suportării unui

prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea

prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și

cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Astfel, după cum atestă materialele dosarului, de către instanțele de judecată

ierarhic inferioare a fost admisă pretenția reclamantului cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii rămasă definitivă

și irevocabilă din 23 octombrie 2013 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în

temeiul căreia, Leonid Matiupatenco, urma să fie radiat din Registrul de Stat al

persoanelor juridice, la rubrica „Administrator”.

Totodată, la caz, se constată că procedura de executare a hotărârii enunțate a

fost intentată la 07.10.2016, nefiind executată la momentul depunerii cererii de

chemare în judecată – 17.04.2018, și numai la 07.05.2018, Leonid Matiupatenco, a

fost radiat din Registrul de Stat al persoanelor juridice, la rubrica „Administrator”

(f. d. 58). Deci, hotărârea judecătorească invocată rămânând neexecutată mai mult

de un 1 an și 6 luni.

Subsidiar, Colegiul menționează că, chiar și prin executarea cu întârziere, mai

mare de un an, creditorul suferă deja un prejudiciu moral, care nu poate fi

compensat prin simpla constatare a încălcării, fiind necesară acordarea unor sume

cu titlu de daune morale. Prin urmare, Colegiul apreciază ca eronată concluzia

instanțelor de judecată ierarhic inferioare, potrivit cărei acestea au reținut că

Leonid Matiupatenco s-a adresat executorului judecătoresc în vederea executării

hotărârii judecătorești din 23 octombrie 2013, după mai bine de trei ani de zile, și

astfel este neîntemeiată pretenția reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului

moral în mărime de 900 de euro, or, neexecutarea hotărârii judecătorești s-a datorat

și comportamentului acestuia, care în pofida obligațiilor pozitive de a se implica în

procedura de executare, nu a realizat pe deplin această sarcină.

Față de această concluzie a instanțelor de judecată, instanța de recurs reține că

încasarea prejudiciului moral în mărime de 900 de euro a fost solicitată de către

reclamant anume pentru perioada 07.10.2016 – 07.05.2018 și nu pentru întreaga

perioadă din momentul în care hotărârea judecătorească din 23.10.2013 a rămas

definitivă și irevocabilă, și ca urmare devenind executorie. Deci, în circumstanțele

date, este vădit faptul că, la caz, neexecutarea documentului executoriu în perioada

menționată nu ține de conduita cu rea-credință a debitorului, ci se datorează

comportamentului din partea autorității responsabile de executare.

5

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului .....la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze

ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a

prejudiciului (denumită în continuare reclamant), iar în ceea ce privește perioada

07.10.2016 – 07.05.2018 privind neexecutarea hotărârii judecătorești pentru care se

solicită repararea prejudiciului cauzat, la caz, nu se atestă probe care ar demonstra

că în această perioadă neexecutarea actului judecătoresc se datorează conduitei cu

rea-credință a debitorului.

Mai mult, prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011

citate mai sus, statuează expres că sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei suportării unui

prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, respectiv, la caz, anume Ministerul

Justiției urma să demonstreze lipsa unui prejudiciu moral, dar nu reclamantul

trebuia să demonstreze cuantumul prejudiciului moral solicitat, or, după cum

rezultă din textul dispoziției enunțate reclamantului îi revine doar sarcina de a

dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea

costurilor și cheltuielilor de judecată.

În condițiile în care, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești a

reclamantului-recurent Leonid Matiupatenco, acestea urmau să decidă și asupra

acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în contul reparării

prejudiciului moral, având în vedere faptul că însăși prevederile legale impun la

constatarea încălcării drepturilor prevăzute de Legea 87 din 21.04.2011 și

repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea acestor drepturi.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

material. Astfel, cu referire la cuantumul prejudiciului moral, Colegiul relevă că,

unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că, indemnizația trebuie să prezinte o justă și

integrală despăgubire. Conform jurisprudenței CtEDO, acest criteriu se traduce

prin necesitatea ca, partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii

daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Iar, potrivit jurisprudenței CEDO, în cazurile de neexecutare se constată că

mărimea compensației pentru prejudiciul moral este de aproximativ 600 de euro

pentru 12 luni de întârziere și câte 300 de euro pentru fiecare perioadă următoare

de 6 luni de întârziere.

În această ordine de idei, la caz, nu poate fi invocată rea-credința

reclamantului care ar fi afectat în substanță procedura de executare și ar fi făcut

imposibilă executarea, în situația în care punerea în executare a documentului

executoriu urma a fi efectuată din oficiu, iar creditorul urma a fi înștiințat despre

acest fapt. Așa fiind, în speță, este cert că autoritatea responsabilă de executarea

hotărârii judecătorești, care este statul Republica Moldova, nu a întreprins toate

măsurile corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătorești din

6

23.10.2013, procedura de executare fiind intentată la 07.10.2016, iar hotărârea a

fost executată abia la 07.05.2018.

În speță, Colegiul consideră că prejudiciul moral în mărime de 900 de euro

solicitat de către Leonid Matiupatenco este exagerat, având în vedere

circumstanțele cauzei, însă suma de 6000 de lei cu titlu de prejudiciu moral atinge

scopul și finalitatea prevăzută de lege. Or, la stabilirea cuantumului prejudiciului

moral, se ia în considerare și interesul sporit, pe care l-a avut sau îl are reclamantul

în executarea hotărârii judecătorești, al cărui beneficiar este.

În corolar, se impune admiterea parțială a pretenției reclamantului cu privire

la încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 6000 de lei, având în vedere

frustrarea inevitabilă cauzată din neexecutarea hotărârii, precum și faptul că

reclamantul a trecut deja prin procedurile judiciare și a obținut câștig de cauză. De

asemenea, la acordarea prejudiciului moral se ia în considerare durata termenului

de neexecutare, importanța pentru reclamant a obiectului executării, altfel spus

miza pentru reclamant și alte aspecte individuale.

Aici este de remarcat că, CtEDO consideră că omisiunea autorităților de a se

conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive, poate determina

încălcarea art. 6 § 1 din Convenție, în special atunci când obligația de a solicita

executarea deciziei în cauză aparține unei autorități administrative. Or, nu a fost

prezentat niciun argument de natură să justifice întârzierea observată în cauză în

executarea hotărârii definitive favorabile reclamantei. Curtea consideră că această

întârziere este imputabilă exclusiv autorităților administrative (cauza Acatrinei

împotriva României, nr. 7114/02, § 40).

Totodată, Curtea Constituțională în decizia de inadmisibilitate a sesizării

nr.21g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a art. 5 alin. (3) din Legea

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești (încasarea creanței ca urmare a constatării

încălcării dreptului la executare într-un termen rezonabil a hotărârii judecătorești)

nr. 26 din 29 martie 2018, a punctat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

reținut, cu titlu de principiu, că dreptul la un proces echitabil ar fi iluzoriu dacă

ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și

obligatorie să rămână inoperabilă, în detrimentul unei părți a procesului

(Immobiliare Saffi v. Italia, 28 iulie 1999, § 63; Șandor v. România, 24 martie

2005, § 23). În același timp, Curtea Europeană a menționat că dreptul de acces la

justiție nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri cu caracter

civil, indiferent de circumstanțe. Atunci când autoritățile sunt obligate să execute o

hotărâre judecătorească și omit acest fapt, poate fi angajată răspunderea statului

prin prisma articolului 6 § 1 din Convenție (Fociac v. România, 3 februarie 2005, §

68).

Articolul 6 § 1 include astfel „dreptul la instanță”, iar dreptul de a avea acces

în justiție, respectiv dreptul de a declanșa proceduri în fața unei instanțe civile, este

o componentă a acestuia (hotărârea din 27 august 1991 în cauza Philis c. Greciei).

Acest drept ar rămâne însă iluzoriu dacă sistemul legal intern al statului respectiv

ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână inoperantă, în

detrimentul uneia dintre părți. Este de neconceput ca articolul 6 să descrie în

7

detaliu garanțiile procedurale oferite părților, proceduri care sunt echitabile,

publice și se desfășoară într-un termen cât mai scurt cu putință, fără a proteja

executarea hotărârilor judecătorești; a interpreta articolul 6 ca referindu-se exclusiv

la accesul în justiție și la desfășurarea procedurilor ar duce la situații incompatibile

cu principiile statului de drept pe care statele contractante s-au obligat să le

respecte atunci când au ratificat Convenția (hotărârea din 7 mai 1974, în cauza

Golder c. Marea Britaniei).

În sensul articolului 6, executarea unei hotărâri judecătorești trebuie privită ca

parte integrantă a unui „proces” ; mai mult, Curtea a acceptat deja acest principiu

în unele cazuri referitoare la durata procedurilor (hotărârile din 26 septembrie 1996

în cauzele Di P&de c. Italiei, Zappia c. Italiei). În formula utilizată de instanța

europeană, „punctul final al termenului dintr-o procedură examinată în lumina art.

6 § 1 este momentul în care dreptul revendicat este realizat efectiv”. Or, în toate

situațiile, atunci când exercită controlul asupra duratei procedurii, CtEDO în

jurisprudența sa procedează mai întâi la determinarea punctului de plecare (dies a

quo) și a punctului final (dies ad quem) al termenului luat în calcul. Astfel, prin

neîntreprinderea măsurilor efective și necesare pentru executarea hotărârii

judecătorești, autoritățile au împiedicat reclamantul de a beneficia și/sau a se folosi

de creanța obținută prin hotărâre judecătorească.

Pe cale de consecință, Colegiul reține recursul declarat de Ministerul Justiției

ca fiind declarativ și neîntemeiat și care necesită a fi respins, ori în cererea de

recurs s-au indicat doar argumente similare celor invocate în cererea de apel.

În contextul dat, Colegiul menționează că, motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Totodată, instanța de recurs notează că pronunțarea asupra altor obiecții

invocate în cererea de recurs a lui Leonid Matiupatenco, este inoportună în situația

în care instanța de apel, la examinarea cauzei în ordine de apel, a constatat și a

elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă

a pricinii, a determinat cadrul legal aplicabil litigiului, a analizat și a apreciat

materialul probatoriu la justa lui valoare, în așa fel nefiind necesară verificarea

suplimentară de dovezi.

Din considerentele menționate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat de

Ministerul Justiției și va admite recursul declarat de Leonid Matiupatenco,

reprezentat de avocatul Roman Aronov, și va casa decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe în partea ce ține de respingerea acțiunii cu privire la

încasarea prejudiciului moral, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere parțială

în această parte a cererii de chemare în judecată.

8

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. b), alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de Ministerul Justiției al RM.

Se admite recursul declarat de Leonid Matiupatenco, reprezentat de avocatul

Roman Aronov.

Se casează decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 22 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii

cerinței cu privire la încasarea prejudiciului moral și se pronunță în această parte o

nouă hotărâre, prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată a lui Leonid Matiupatenco cu

privire la încasarea prejudiciului moral, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată a lui Leonid Matiupatenco către Ministerul Justiției, intervenienți

accesorii Ministerul Finanțelor și executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan, cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare.

Se încasează de la bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul lui Leonid Matiupatenco suma de 6000 de lei (șase mii de lei) cu titlu

de prejudiciu moral.

În rest, decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

22 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul - Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Startulat

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Svetlana Filincova

9