3ra-1380/19 — contestarea actului administrativ, rambursarea sumei achitate in plus

3ra-1380/19 — contestarea actului administrativ, rambursarea sumei achitate in plus (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1380/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. A. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Toderaș, A. Gheorghieș, E. Bejenaru)

ÎNCHEIERE

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Sveatoslav Moldovan

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Vefasistem-Companie”,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Vefasistem-Companie” împotriva Biroului Vamal Nord cu

privire la contestarea actului administrativ și rambursarea sumei achitate în plus,

împotriva deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Vefasistem-Companie”,

c o n s t a t ă:

La 21 ianuarie 2019 SRL „Vefasistem-Companie” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroul Vamal Nord cu privire la contestarea actului administrativ

și rambursarea sumei achitate în plus.

În motivarea cererii de chemare în judecată a relatat că în temeiul actului de

inspecție contestat, inspectorul din cadrul Biroului Vamal Nord a constatat o

încălcare din partea SRL „Vefasistem-Companie” în partea ce ține de valoarea mărfii

declarate în declarația vamală și anume a rub. 32 art. 2 (din declaratia

complementară JR10931317 din 04 decembrie 2018).

Astfel, pentru 7 poziții (mâner pentru fereastră RAL9016; mecanism pentru ușă

1800/85/28; mecanism pentru ușă 1800/92/35; mecanism pentru ușă 1800/92/35 c 3

зaщелками; placă pentru ușă; mecanism pentru ușă 1800/83/35-14; mecanism pentru

ușă 85/35) din marfa importată a constatat imposibilitatea aplicării metodei nr. 1

solicitate de declarant în baza valorii tranzacției, în baza prețului efectiv plătit sau de

plătit, conform art. 11 Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, și a aplicat metoda nr. 6

de rezervă conform art. 17 a Legii respective.

Biroul Vamal a majorat semnificativ unilateral valorile mărfii pentru cele 7

poziții, iar în rezultat diferența între valoarea declarată de

SRL „Vefasistem-Companie” și cea aplicată de vamă a constituit 9 381,71 lei, ceea

ce constituie prejudiciul care i-a fost cauzat.

1

Consideră acțiunile Biroului Vamal Nord privind majorarea valorii mărfii

neîntemeiate, abuzive și lipsite de justificare, și solicită anularea Actului de inspecție

nr. 1170 I 20657 din 05 decembrie 2018.

Prin cererea nr. VS11/12 din 11 decembrie 2018 SRL „Vefasistem-Companie”

a solicitat anularea Actului de inspecție contestat și rambursarea sumei de

9381,71 lei achitate în plus. Totodată, în cazul constatării aplicării corecte de către

Biroului Vamal a metodei de rezervă la determinarea valorii în vamă a mărfii, a

solicitat a revedea (în caz dacă astfel nu se va majora obligația

SRL „Vefasistem-Companie”) corectitudinea aplicării valorilor majorate

corespunzătoare, anularea parțială a Actului și rambursarea în acest sens a

surplusului achitat.

Prin răspunsul Serviciului Vamal nr. 28/11-21828 din 19 decembrie 2018

cererea prealabilă a fost respinsă.

SRL „Vefasistem-Companie” a pus la dispoziția Biroului Vamal Nord toate

actele necesare confirmative care adeveresc valoarea mărfii expuse ca fiind una

reală, astfel încât să fie aplicată Regula 1, conform art. 11 al Legii nr. 1380 din

20 noiembrie 1997.

La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în baza declarației

vamale primare HP10830493 și complementare JR10931317 din 04 decembrie 2018,

a prezentat Biroului Vamal Nord toate documentele necesare în vederea confirmării

veridicității datelor privind valoarea în vamă a mărfurilor importate.

Biroul Vamal a solicitat documente suplimentare întru confirmarea

corectitudinii stabilirii valorii în vamă, însă nu și-a argumentat decizia în solicitarea

acestor acte, cît și insuficiența celor prezentate de declarant. Mai mult, actele

solicitate nu sunt determinante întru stabilirea corectitudinii valorii mărfii importate.

SRL „Vefasistem-Companie” a prezentat tot setul de acte necesar la declaratia

vamală, inclusiv invoice-ul de la furnizor, packing list-ul, contractul cu furnizorul,

etc.

Conform pct. 1 lit. v) din Metodologia de prelucrare a declarației vamale în

detaliu prin procedee informatice, aprobată prin Ordinul Serviciului Vamal nr.480-0

din 18 decembrie 2006, actul de inspecție este definit ca documentul electronic

ASYCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de

declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declarației vamale

cu date eronate, nereale sau lipsa unor acte referitoare la încadrarea tarifară, valoarea

în vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligației modul de aplicare a

facilităților vamale.

În cazul în care valoarea în vama a mărfii nu poate fi determinată prin aplicarea

metodelor specificate la art.11, 12, 13, 15 16, aceasta se determină pe baza datelor

disponibile pe teritoriul vamal, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile

dispozițiile generale ale art. VII din Acordul General pentru Tarife și Comert

(GATT) și ale acordului de punere in aplicare a art. VII din acordul menționat.

La adoptarea actului contestat, Biroul Vamal nu a argumentat modificarea

metodei de determinare a valorii în vamă aleasă de declarant.

Consideră că actele solicitate de către Biroul Vamal nu confirmă în esență

valoarea în vamă. Actul principal ce atestă costul mărfurilor este invoice-ul, ce

reprezintă o operațiune esențială în tranzacțiile internaționale, iar invoice-ul

reprezintă documentul cel mai important în operațiunea de comerț exterior.

2

Invoice-ul este un înscris întocmit de exportator, prin care se arată condițiile în

care are loc vânzarea de bunuri, servicii. El cuprinde mărfurile comercializate, prețul

condițiile de comercializare aferente acestora. Invoice-ul prezumă toate condițiile

esențiale ale unei afaceri încheiate și anume: clauze privind partenerii, obiectul,

prețul, astfel încît din conținutul ei rezultă în mod clar drepturile și obligațiile

părților.

Astfel, comenzile de livrare pot fi modificate, deoarece acestea nu obligă

achitarea și pot fi renegociate în procesul încărcării mărfurilor. Cataloagele,

scrisorile, ofertele de preț în esență stabilesc doar denumirea de marfă și în mare

parte nu prescriu prețul de achiziționare.

Mai mult, la aplicarea metodei 6, Biroul Vamal Nord nu a probat din care

motive a aplicat anume valorile pe care le-a indicat în actul contestat.

Aplicarea unor reguli și valori aleatorii și arbitrare de către o autoritate publică

nu corespunde exigențelor normative, fiind un abuz evident din partea Biroului

Vamal Nord.

În actul contestat Biroul Vamal Nord a indicat că „s-a stabilit o divergență prin

compararea prețului mărfii declarat cu prețul mărfii celei mai apropiate tranzacții

identificate după cantitate și condiții comerciale”, însă nu a motivat în niciun fel

această poziție.

Nici în răspunsul Serviciului Vamal nu a fost expusă această poziție.

Dreptul autorității vamale de a stabili o altă valoare vamală este recunoscut doar

în cazul imposibilității de determinare a valorii reale și în situația unor dubii

rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator.

Regulile privind stabilirea valorii reale a mărfurilor, prin verificarea valorii

declarate de importator sunt instituite în Regulamentul privind modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, dispozițiile căruia au fost respectate

de către SRL „Vefasistem-Companie”, fapt ce denotă temeinicia cererii și ilegalitatea

actului de inspecție, care au constituit temei de modificare și majorare a obligațiilor

de import.

SRL „Vefasistem-Companie” a solicitat anularea actului de inspecție contestat

și rambursarea sumei de 9 381,71 lei achitate în plus.

Totodată, în cazul constatării aplicării corecte de către Biroul Vamal a metodei

de rezervă la determinarea valorii în vamă a mărfii, a solicitat a revedea (în caz dacă

astfel nu se va majora obligația SRL „Vefasistem-Companie”) corectitudinea

aplicării valorilor majorate corespunzătoar, anularea parțială a actului și rambursarea

în acest sens a surplusului achitat.

Prin hotărârea din 28 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central s-a

respins ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de

SRL „Vefasistem-Companie” împotriva Biroului Vamal Nord privind anularea

actului de inspecție și rambursarea sumei achitate în plus. (f.d.88)

Prin încheierea din 22 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central s-a

corectat greșeala evidentă din cuprinsul părții motivate a hotărârii judecătorești din

28 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. 3-17/2019, și anume, în loc de sintagma

”28 ianuarie 2019” s-a adăugat sintagma ”28 martie 2019”. (f.d.99)

La 09 aprilie 2019 SRL „Vefasistem-Companie” a declarat apel împotriva

hotărârii din 28 martie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând admiterea

3

apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii. (f.d.91)

Prin decizia din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a respins cererea

de apel declarată de SRL „Vefasistem-Companie”.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că cererea de chemare în

judecată este neîntemeiată, prima instanță just a concluzionat asupra netemeiniciei

acesteia pronunțând o hotărâre legală și întemeiată, motiv din care cererea de apel

urmează a fi respinsă.

Or, la aplicarea metodei 6, Biroul Vamal Nord nu a aplicat reguli, valori

aleatorii și arbitrare, dar reguli ce corespund exigențelor normative.

La 17 octombrie 2019, SRL „Vefasistem-Companie” a declarat recurs

împotriva deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a indicat că Biroul Vamal Nord pentru 7 poziții

(mâner pentru fereastră RAL9016; mecanism pentru ușă 1800/85/28; mecanism

pentru ușă 1800/92/35; mecanism pentru ușă 1800/92/35 c 3 зaщелками; placă

pentru ușă; mecanism pentru ușă 1800/83/35-14; mecanism pentru ușă 85/35) din

marfa importată a constatat imposibilitatea aplicării metodei nr. 1 solicitate de

declarant în baza valorii tranzacției, în baza prețului efectiv plătit sau de plătit,

conform art. 11 Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, și a aplicat metoda nr. 6 de

rezervă conform art. 17 a Legii respective.

Biroul Vamal Nord a majorat semnificativ unilateral valorile mărfii pentru cele

7 poziții, iar în rezultat diferența între valoarea declarată de

SRL „Vefasistem-Companie” și cea aplicată de vamă a constituit 9 381,71 lei, ceea

ce reprezintă prejudiciul care i-a fost cauzat.

Prima instanță și instanța de apel corect au constatat că Acordul de la Marrakesh

stabilește că metoda directă de devamare se aplică cu prioritate față de altele, iar

neaplicarea acesteia trebuie să fie una motivată și argumentată, dar nicidecum

aleatorie.

Prima instanță a concluzionat că organul vamal are dreptul de a stabili o altă

valoare doar în cazul imposibilității de determinare a valorii reale și în situația unor

dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator.

Instanța de apel a stabilit că în procesul verificării de către Biroul Vamal Nord

asupra mărfii importate s-a depistat că valoarea mărfii este mai mică decât la alte

mărfuri similare declarate prin alte declarații vamale.

În susținerea acestei constatări nu au fost prezentate și anexate la dosar probe

concludente, care să nu poarte un caracter declaratoriu.

Or, o decizie judecătorească trebuie să se bazeze pe probe pertinente pe care

părțile trebuie să le probeze, în special în procedura contenciosului administrativ, iar

sarcina probațiunii în acest caz este pusă în obligațiunea autorității publice.

SRL „Vefasistem-Companie” după prezentarea inițială a setului de documente

la devamare și constatarea de către inspectorul vamal a faptului că valoarea unei părți

a mării ar fi fost declarată eronat, a prezentat documente suplimentare pentru

confirmarea valorii declarate.

Astfel, a susținut poziția privind devamarea mărfii prin metoda directă.

Inspectorul vamal fără a-și întemeia poziția a respins solicitarea de a aplica

metoda directă.

4

În cadrul ședinței de judecată, reprezentantul Biroului Vamal Nord nu a putut

explica care anume documente suplimentare au fost necesare pentru aplicarea

metodei 1.

După prezentarea documentelor inițiale, cât și a celor suplimentare nu i-a fost

explicat refuzul de a fi aplicată metoda directă de devamare și care ar fi documentele

necesare de prezentat, fiind nevoită să accepte aplicarea metodei de rezervă, ori altă

opțiune era inutilă.

La aplicarea metodei 6 pârâtul nu a motivat și probat din care motive a aplicat

anume valorile pe care le-a indicat în actul contestat.

În actul de inspecție, pârâtul a indicat greșit o poziție: mecanism pentru ușă

1800/83/35-14, corect fiind 1800/85/35-14 și nu a elucidat prin care anume

suspiciuni se confirmă neveridicitatea documentelor prezentate.

La acumularea informației referitoare la valoarea în vamă, organul vamal

antrenat în vămuirea mărfurilor, trebuie să prezinte informațiile pe care nu le are

declarantul, inclusiv prețurile de referință la mărfurile din circuitul comerțului intern,

precum și date privind mărfurile identice sau similare, fapt ce nu a avut loc.

La 27 noiembrie 2019 Biroul Vamal Nord a depus referință asupra cererii de

recurs, prin care a solicitat declararea inadmisibilă a recursului cu menținerea în

vigoare a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova.

Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat va examina admisibilitatea cererii de

recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că

prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

5

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Din materialele cauzei rezultă că SRL „Vefasistem-Companie” a recepționat

copia deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți la 10 octombrie 2019

(f.d.137).

În aceste circumstanțe, recursul declarat de SRL „Vefasistem-Companie” la

17 octombrie 2019 se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de SRL „Vefasistem-Companie” în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de SRL „Vefasistem-Companie”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțata de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențiala sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

6

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă, din recursurile depuse nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu 6 a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de SRL „Vefasistem-Companie”.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ,

art. 270, 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Vefasistem-Companie”,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Sveatoslav Moldovan

7