2ra-1866/19 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-1866/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rășcani, judecător – I. Barbacaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL „Road MZ Trans” și

administratorul întreprinderii Marcel Zîmbreanu,

în cauza civilă la cererea înaintată de SRL „Road MZ Trans” și Marcel

Zîmbreanu către Nicolae Tomuz cu privire la repararea prejudiciului material în

mărime de 210430 lei și încasarea cheltuielilor de judecată, și cererea

reconvențională a lui Nicolae Tomuz către SRL „Road MZ Trans” și administratorul

întreprinderii Marcel Zîmbreanu, intervenient accesoriue SRL „Lexasigur” cu

privire la declararea nulității raportului de constatare,

împotriva deciziei din 16 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de SRL „Road MZ Trans” și administratorul

întreprinderii Marcel Zîmbreanu, fiind menținută hotărârea din 26 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 12 februarie 2016, avocatul Verginia Baltag, în interesele lui Marcel

Zîmbreanu - administratorul SRL „Road MZ Trans”, s-a adresat în instanță cu o

cerere de chemare în judecată către Nicolae Tomuz cu privire la repararea

prejudiciului material în mărime de 210430 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 12 septembrie 2014, pârâtul

Nicolae Tomuz, aflându-se la volanul autocamionului de model „MAN TGA

18.440/4X2”, anul producerii 2006, ce-i aparține cu drept de proprietate lui Marcel

Zîmbreanu, a comis un accident rutier pe teritoriul Ucrainei, faptul producerii

accidentului rutier și vinovăția pârâtului fiind constatate prin certificatul eliberat de

Inspecția de Stat Auto a Ministerului Afacerilor Interne al Ucrainei, în care sunt

enumerate toate deteriorările aduse automobilului. La 12 decembrie 2014,

proprietarului camionului i-a fost eliberată confirmarea, potrivit căreia camionul

„MAN TGA 18.440”, de culoare albă, cu numărul de înmatriculare XXXX, anul

producerii 2006, nu poate fi restabilit și ulterior utilizat, bunul poate fi predat doar

la metal uzat.

1

Astfel, potrivit reclamantului, în mod evident și incontestabil prin acțiunile lui

Nicolae Tomuz, firma de transport „Road MZ Trans” SRL, în persoana directorului

și administratorului Marcel Zîmbreanu, a fost prejudiciată.

La solicitarea avocatului, de către Agenția de expertiză și Consulting

„Lexasigur”, a fost întocmit raportul de constatare seria EI nr.251- 15/E, în

conformitate cu care valoarea de piață a autocamionului „MAN TGA 18.440/4X2”,

anul producerii 2006, constituie 222500 lei.

La 19 noiembrie 2015, reclamantul a expediat în adresa pârâtului o somație

privind repararea prejudiciului, însă somația expediată nu a fost recepționată și, la

16 decembrie 2015, a fost expediată o somație repetată, ce a fost recepționată de

către Nicolae Tomuz la 21 decembrie 2015, și prin care aceasta a fost somat la

îndeplinirea obligațiilor imputate de restituire a sumei prejudiciului în decursul a 7

zile calendaristice de la recepționarea somației, însă pârâtul nu a întreprins în sensul

reparării prejudiciului nici o acțiune.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat încasarea din contul lui Nicolae

Tomuz în beneficiul lui Marcel Zîmbreanu a sumei în mărime de 222500 lei cu titlu

de prejudiciu material și a sumei de 3000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

La 24 noiembrie 2016, reprezentantul reclamanților a înaintat o cerere de

concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea din contul lui Nicolae

Tomuz în beneficiul SRL „Road MZ Trans” a sumei de 222500 lei cu titlu de

prejudiciu material și a sumei de 6675 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 22 februarie 2017, reprezentantul lui Nicolae Tomuz - avocatul Dumitru

Mîrzac a înaintat în instanță o cerere de chemare în judecată reconvențională către

SRL „Road MZ Trans” și Zîmbreanu Marcel, intervenient accesoriu SRL

„Lexasigur”, cu privire la declararea nulității raportului de constatare.

În argumentarea poziției sale reclamantul acțiunii reconvenționale a invocat că

suma de 222500 lei, solicitată prin acțiunea inițială, este întemeiată pe raportul de

constatare seria EI nr. 251- 15/E, întocmit la solicitarea avocatului de către Agenția

de Expertiză și consalting „Lexasigur”, în persoana evaluatorilor Grosu Ghenadie și

Cebanu Aliona, la care este anexată licența emisă de către Camera de Licențiere

pentru SRL „Lexasigur”, seria A MMII nr. 035912, în care este indicat expres că

genul de activitate desfășurat de către titularul licenței respective este activitatea de

evaluare a bunurilor imobile.

De asemena, în certificatul de calificare al evaluatorului bunurilor imobile,

Grosu Ghenadie, seria EI-IX nr. 0019, care este valabil până în data de 22 decembrie

2008, de asemenea este prevăzut expres domeniul de calificare ca fiind evaluarea

bunurilor imobile. În această ordine de idei, sunt evidente încălcările comise la

evaluarea Autocamionului MAN TGA 18.440/4x2, care prin natura sa nicidecum nu

poate fi bun imobil.

Potrivit reclamantului reconvențional, este foarte dubios faptul efectuării

evaluării bunului de o persoană necalificată, afirmație întemeiată pe certificatul de

calificare al evaluatorului bunurilor imobile seria EI-IX nr.0019, și seria EI-IX nr.

0295 în care expres este indicat domeniul de calificare – evaluarea bunurilor imobile.

Astfel, reclamantul acțiunii reconvenționale a solicitat recunoașterea ilegalității

și nulității raportului de constatare seria EI nr. 251-15.E, efectuat de către Agenția

de expertiză și Consulting „Lexasigur” la 19 august 2015.

Prin încheierea din 16 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

dispus atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a SRL „Lexasigur”.

2

La 21 septembrie 2018, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul

reclamanților Marcel Zîmbreanu și SRL „Road MZ Trans” a înaintat o cerere de

concretizare a cerințelor, solicitând încasarea din contul lui Nicolae Tomuz în

beneficiul SRL „Road MZ Trans” a sumei în mărime de 210430 lei cu titlu de

prejudiciu material, a sumei în mărime de 6675 lei cu titlu de cheltuieli de plată a

taxei de stat, a sumei de 10000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și a sumei

de 210 lei cu titlu de cheltuieli de traducere, iar în total a sumei de 227315 lei.

Prin hotărârea din 26 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată inițială înaintată de SRL „Road MZ Trans” și Marcel

Zîmbreanu și cererea reconvențională înaintată de Nicolae Tomuz, au fost respinse

ca neîntemeiate.

Prin decizia din 16 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de SRL „Road MZ Trans” și administratorul întreprinderii Marcel

Zîmbreanu, fiind menținută hotărârea din 26 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, este eronat argumentul

apelanților precum că din actele prezentate instanței este demonstrată incontestabil

fapta ilicită comisă de Nicolae Tomuz, întrucât el a fost recunoscut vinovat de

accidentul rutier, a lezat drepturile apelanților și urmează să compenseze prejudiciul

cauzat potrivit art. 1398 alin. (1) din Codul civil. Or, deși din ordonanța privind

clasarea procesului penal din 28 noiembrie 2014, eliberată de anchetatorul superior

al SA Gluhov a DO DMAI al Ucrainei în regiunea Sumî, maior de miliție -

Leontenko C.V., rezultă că Nicolae Tomuz, aflându-se la volanul automobilului, a

încălcat Regulile circulației ale Ucrainei, în urma cărora acestuia i-au fost cauzate

leziuni corporale, cauza penală fiind clasată din motivul lipsei în acțiunile

conducătorului Macarenco V.V. a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 286 din Codul penal al Ucrainei, totuși, din ordonanța respectivă rezultă că în

cadrul procesului penal nominalizat, intimatul Nicolae Tomuz a avut calitatea

procesuală de parte vătămată, și nu de inculpat sau contravenient, iar o sentință sau

hotărâre a agentului constatator irevocabilă privind constatarea vinei acestuia în

comiterea accidentului rutier, la dosar lipsește. Prin urmare, faptul că Nicolae Tomuz

a încălcat Regulile circulației ale Ucrainei nu denotă că bunul mobil ce a aparținut

cu drept de proprietate SRL „Road MZ Trans” a fost distrus în urma acțiunilor

intimatului.

Cu referire la consecințele prejudiciabile, instanța de apel a relevat că faptul

imposibilității reparării autovehiculului nominalizat a fost expus doar în actul

întocmit de SRL „Truck” (f.d. 121), în privința căreia la dosar lipsesc probe ce ar

dovedi autoritatea acesteia de a oferi astfel de concluzii, iar adeverința eliberată de

autoritatea polițienească a Ucrainei nu poate fi reținută în contextul în care, emitentul

acesteia nu dispune de dreptul de a determina dacă bunul mobil este sau nu pasibil

de reparație, iar în adeverință se indică doar faptul deformării serioase, nu și

iremediabile a bunului mobil respectiv.

La fel, instanța de apel a conchis că apelanții nu au demonstrat valoarea reală a

prejudiciului ce se solicită a fi încasat în ipoteza deteriorării iremediabile a

autocamionului sus-indicat, deoarece potrivit raportului de constatare seria EI nr.

251-15/E din 29.07.2015, întocmit de SRL „Lexasigur”, instanța constatând că

valoarea de piață a autocamionului de model „MAN TGA 18.440 4x2 BLD” a fost

3

stabilită în sumă de 222500 lei în lipsa unității de transport supusă evaluării, fiind

aplicată metoda vânzărilor analogice de pe piața din Republica Moldova.

La 30 iulie 2019, SRL „Road MZ Trans” și administratorul întreprinderii Marcel

Zîmbreanu au contestat cu recurs decizia din 16 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului au invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată și cererea de apel.

Astfel, recurenții au solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 16

mai 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 26 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie

admise integral pretențiile formulate în cererea de chemare în judecată inițială, iar

acțiunea reconvențională să fie încetată în temeiul art. 265 lit a) din Codul de

procedură civilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL

„Road MZ Trans” și administratorul întreprinderii Marcel Zîmbreanu, este

neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 16 mai 2019 și expediată participanților la proces la 18 iunie 2019 (f.d. 218, vol

I), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 16 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 30 iulie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă,

acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

4

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de SRL „Road MZ Trans” și administratorul

întreprinderii Marcel Zîmbreanu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL „Road MZ Trans” și

administratorul întreprinderii Marcel Zîmbreanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Maria Ghervas

5