2ra-2158/19 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-2158/19 Prima instanță: Judecătoria Ungheni (jud. M. Stratan) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov) ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2019 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Svetlana Filincova Galina Stratulat examinând admisibilitatea recursului declarat de ÎS “Calea Ferată din Moldova”, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de ÎS “Calea Ferată din Moldova” împotriva Galinei Martîniuc cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 24 aprilie 2018 ÎS “Calea Ferată din Moldova” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Galinei Martîniuc cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 12 mai 2015 a fost emis ordinul ÎS „Calea Ferată din Moldova” nr. 80/L cu privire la concediere în legătură cu reducerea numărului de personal, prin care s-a dispus concedierea doamnei Galina Martîniuc, telefonistă de clasa 1, din data de 26 mai 2015, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii. Astfel, conform ordinului menționat a fost dispusă efectuarea tuturor achitărilor în cazul încetării contractului individual de muncă, inclusiv indemnizația de eliberare din serviciu. Conform fișelor de calcul, secția de semnalizare și telecomunicații filiala ÎS „Calea Ferată din Moldova” a achitat doamnei Martîniuc Galina suma de 14 065,99 de lei cu titlu de indemnizație de eliberare din serviciu.

Din suma enunțată nu a fost reținut impozitul pe venit. Reclamantul a menționat că la data de 12 aprilie 2015, a fost adoptată Legea nr. 71 pentru modificarea și completarea unor acte legislative care la art. VI pct. 7, prevede că „Codul fiscal se modifică și se completează după cum urmează „Articolul 20, litera g) se abrogă”. Conform art. XXXVI al legii enunțate supra „Prezenta lege intră în vigoare la 1 mai 2015”. Din prevederile menționate, rezultă că din momentul intrării în vigoare a legii, este necesară calcularea impozitului pe venit din indemnizația de eliberare din serviciu.

Partea reclamantă a relatat că luând în considerație că Martîniuc Galina a fost concediată la 26 mai 2016, iar Legea nr. 71 prin care s-a abrogat litera g) al Codului Fiscal a intrat în vigoare la 01 mai 2015, Secția de semnalizare și telecomunicații, Filiala ÎS „Calea Ferată din Moldova” consideră necesar încasarea sumei de 2 296,64 1 de lei din contul Galinei Martîniuc cu titlu de impozit pe venit, care nu a fost încasat la eliberarea acesteia din serviciu. Reclamantul a specificat că în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă Galinei Martîniuc i-a fost expediată reclamația nr. 476 din 16 august 2016 prin care i-a fost solicitată restituirea sumei de 2 296, 64 de lei. ÎS “Calea Ferată din Moldova” a solicitat încasarea din contul Galinei Martîniuc a sumei de 2 296,64 de lei cu titlu de datorie, a sumei de 270 de lei cu titlu de taxă de stat și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 15 februarie 2019 a Judecătoriei Ungheni, cererea de chemare în judecată depusă de ÎS “Calea Ferată din Moldova” împotriva Galinei Martîniuc cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă. Prin decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de apel depusă de ÎS “Calea Ferată din Moldova”, și a fost menținută hotărârea din 15 februarie 2019 a Judecătoriei Ungheni. Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că în conformitate cu art. 148 alin. (5) din Codul muncii, salariul plătit în plus salariatului de către angajator (inclusiv în cazul aplicării greșite a legislației în vigoare) nu poate fi urmărit, cu excepția cazurilor unei greșeli de calcul.

De asemenea instanța de apel a conchis că prima instanță just a stabilit că Galinei Martîniuc, i-au fost calculate plățile pentru concediere fără a i se reține impozitul pe venit, conform modificărilor operate prin legea nr. 71 din 12 aprilie 2015. Deci, aplicarea greșită, fără a ține cont de modificările legislației în vigoare nu poate fi interpretată ca greșeală de calcul și respectiv situației date nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin (2) lit. b) din Codul Muncii. La 23 august 2019, ÎS “Calea Ferată din Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat și apreciat în mod eronat legea, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată. În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 11 iunie 2019. Materialele cauzei atestă că decizia în copie a fost expediată participanților la proces la 25 iunie 2019, conform scrisorii de însoțire (f.d.115), însă lipsesc date despre recepționarea acesteia. Astfel, recursul declarat este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de ÎS “Calea Ferată din Moldova”, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau 2 aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎS “Calea Ferată din Moldova” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎS “Calea Ferată din Moldova” ca fiind inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de ÎS “Calea Ferată din Moldova” împotriva deciziei din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Svetlana Filincova Galina Stratulat 4