2rc-146/19 — cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare
- Temei legal
- Restituirea recursului împotriva încheierii
2rc-146/19 — cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2rc-146/19
Prima instanță: Judecătoria Bălți sediul central (jud. N. Costaș)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)
ÎNCHEIERE
20 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Svetlana Filincova
Galina Stratulat
examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Legilux”
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni
„Asito Direct” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Legilux” cu privire la
încasarea despăgubirii de asigurare
împotriva încheierii din 4 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a
fost restituită cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
„Legilux” și remisă cu toate anexele
constată:
La 29 martie 2019, SA „Asito Direct” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SRL „Legilux”, intervenient accesoriu Boris Poculeac cu privire la
încasarea despăgubirii de asigurare.
Întemeindu-și pretențiile în baza dispozițiilor art. 1398, 1415 Cod civil,
art. 39, 84, 118, 116, 167 CPC, art. 17 alin. (2) din Legea cu privire la asigurări,
art. 2, 15, 29 lit. f) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere
civilă auto pentru pagube produse de autovehicule, a solicitat admiterea acțiunii,
încasarea din contul SRL „Legilux” în beneficiul SA „Asito Direct” a despăgubirii
de asigurare în sumă de 3 700,73 de lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 564 de
lei, a cheltuielilor de judecată legate de plata taxei de stat în sumă de 270 de lei și a
altor cheltuieli de judecată.
Prin hotărârea din 4 iunie 2019 a Judecătoriei Bălți sediul central, a fost
admisă acțiunea.
A fost încasată de la SRL „Legilux” în beneficiul SA „Asito Direct”
despăgubirea de asigurare în sumă de 3 700,73 de lei, dobânda de întârziere în
sumă de 564 de lei și cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în sumă de
270 de lei.
1
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, SRL „Legilux” a contestat-o
cu apel.
Prin încheierea din 13 august 2019 a Curții de Apel Bălți, nu s-a dat curs
cererii de apel depusă de SRL „Legilux”, comunicat apelantei despre necesitatea
prezentării la Curtea de Apel Bălți a cererii de apel în care să fie indicate esența și
temeiurile apelului, argumentul ilegalității sau netemeiniciei hotărârii contestate,
motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și probele invocate în
susținerea apelului și a bonului de plată a taxei de sat în mărime de 202,50 de lei,
fiindu-i stabilit termen până la 3 septembrie 2019 ora 16:00.
Prin încheierea din 4 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost restituită
cererea de apel depusă de SRL „Legilux” și remisă cu toate anexele.
La 4 octombrie 2019, SRL „Legilux” a declarat recurs împotriva încheierii
din 4 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea
încheierii instanței de apel și remiterea cauzei în Curtea de Apel Bălți la etapa
primirii cererii de apel.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată,
considerând-o neîntemeiată.
A remarcat că sediul întreprinderii este în or. Bălți str. Bulgară Centură, iar
pe avizul de recepție nu există ștampila întreprinderii și numele persoanei care a
recepționat-o, ceea ce pune la îndoială veridicitatea avizului.
A considerat că instanța de apel incorect a apreciat avizele de recepție
anexate la materialele cauzei, deoarece acestea sunt semnate de către o persoană
neidentificată, fără indicarea funcției deținute în cadrul SRL „Legilux”, nefiind
aplicată ștampila întreprinderii.
Astfel, aceste erori și carențe vădite contravin prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016 pentru aprobarea Regulilor privind
prestarea serviciilor poștale.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se
examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei
certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs,
fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi
restituit din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 4261 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de recurs este în
drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă cererea de recurs a fost depusă
în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanța
de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen.
Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii
este de 15 zile de la comunicarea încheierii.
După cum denotă actele cauzei, prin încheierea din 4 septembrie 2019 a
Curții de Apel Bălți, a fost restituită cererea de apel depusă de SRL „Legilux” și
remisă cu toate anexele (f. d. 56-57).
2
Tot materialul probator atestă că copia încheierii nominalizate a fost
expediată la 9 septembrie 2019 în adresa SRL „Legilux” - mun. Bălți str. Conev
34 A, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f. d. 58), fiind recepționată de
SRL „Legilux” la 12 septembrie 2019, ceea ce se atestă prin avizul de recepție
anexat la materialele dosarului (f. d. 59).
Drept urmare, termenul de 15 zile, prevăzut de art. 425 CPC pentru
declararea recursului și-a început curgerea la data de 13 septembrie 2019 și a
expirat la data de 27 septembrie 2019.
Cu toate acestea, recursul împotriva încheierii din 4 septembrie 2019 a Curții
de Apel Bălți a fost declarat de SRL „Legilux” doar la 4 octombrie 2019, prin
urmare, în afara termenului legal.
În circumstanțele descrise important este de notat că o solicitare cu privire la
repunerea recursului în termen, în ordinea stabilită la art. 116 CPC, SRL „Legilux”
nu a înaintat și nu a prezentat probe care ar justifica omiterea acestui termen.
Instanța de recurs relevă ca lipsit de suport argumentul recurentei precum că
SRL „Legilux” nu a cunoscut despre examinarea prezentei cauze, iar avizele de
recepție a actelor expediate de prima instanță nu au fost semnate de un angajat al
societății dat fiind faptul că SRL „Legilux” și-a schimbat adresa juridică.
Or, din actele cauzei rezultă că adresa juridică a SRL „Legilux” este
mun. Bălți str. Conev 34 A, fapt ce reiese din polița de asigurare obligatorie de
răspundere civilă auto internă (RCA) nr. RCA-001204603 din 19 noiembrie 2014,
cât și din antetul procurii eliberate pe numele lui Boris Poculeac pentru a
reprezenta interesele întreprinderii la companiile de asigurări din RM (f. d. 18, 19).
Probe care ar confirma că adresa juridică a întreprinderii a fost modificat
instanței de recurs nu au fost prezentate.
Mai mult că corespondența expediată la adresa nominalizată a fost
recepționată, nefiind restituită cu mențiunea că persoana juridică nu activează pe
adresa dată.
Astfel fiind, este indubitabil că admiterea spre examinare a unui recurs
tardiv, ar avea un efect incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice,
garantat de articolul 6 din Convenție și ar încălca dreptul intimatului la un proces
echitabil.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
ține în primul rând marja de apreciere a instanțelor naționale de a decide cu privire
la prelungirea termenului de recurs, însă această marjă de apreciere nu este
nelimitată, din moment ce părțile ar trebui să ia măsuri la intervale rezonabile
pentru a solicita informații cu privire la evoluția procedurilor judiciare în care sunt
implicate. Or, motivele pentru extinderea unui termen pentru recurs ar putea
justifica ingerința în principiul autorității de lucru judecat, în special, în cazul în
care legislația internă nu limitează marja discreționară a instanțelor în privința
timpului sau a motivelor prelungirii termenului de prescripție (cauza Bodiu contra
Republicii Moldova, 18 iunie 2019, nr. 7516/10).
3
În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a restitui recursul
declarat de SRL „Legilux”, ca fiind depus în afara termenului legal.
În conformitate cu art. 4261 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Se restituie ca fiind depus în afara termenului legal recursul declarat de
Societatea cu Răspundere Limitată „Legilux” împotriva încheierii din 4 septembrie
2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a
Societății pe Acțiuni „Asito Direct” împotriva Societății cu Răspundere Limitată
„Legilux” cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Svetlana Filincova
Galina Stratulat
4