2ra-1994/19 — cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului obținut prin uzucapiune
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului obţinut prin uzucapiune
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1994/19 — cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului obținut prin uzucapiune (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-1994/19
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – V. Sandu
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai
Î N C H E I E R E
20 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Victor Burduh
Maria Ghervas
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Victor Boian, Eugenia
Boian și Olivia Boian, reprezentați de avocatul Natalia Culeac-Reul,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Victor Boian,
Eugenia Boian și Olivia Boian împotriva Primarului mun. Chișinău și Consiliului
mun. Chișinău, intervenient accesoriu Direcția generală locativ-comunală și
amenajare a Consiliului mun. Chișinău cu privire la recunoașterea dreptului de
proprietate asupra imobilului obținut prin uzucapiune,
împotriva deciziei din 16 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a
respins apelul declarat de către avocatul Natalia Culeac-Reul în interesele lui Victor
Boian, Eugeniei Boian și Oliviei Boian și s-a menținut hotărârea din 20 decembrie
2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
constată:
La 13 octombrie 2016 Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian au depus
cerere de chemare în judecată împotriva Primarului mun. Chișinău și Consiliului
mun. Chișinău, intervenient accesoriu Direcția generală locativ-comunală și
amenajare a Consiliului mun. Chișinău, prin care au solicitat recunoașterea dreptului
de proprietate asupra apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx, mun. Chișinău, obținut
prin uzucapiune.
În motivarea cererii de chemare în judecată Victor Boian, Eugenia Boian și
Olivia Boian au indicat că potrivit hotărârii Preturii sec. Râșcani mun. Chișinău nr.
18/2-1 din 31 decembrie 1991 „cu privire la luarea la evidență a cetățenilor pentru
îmbunătățirea condițiilor de trai și repartizarea spațiului locativ din fondul de stat”,
s-a hotărât împărțirea apartamentului nr. xxxxx din str.xxxxx, mun. Chișinău și
deschiderea contului personal lui Victor Boian și soției sale.
Reclamanții au menționat că potrivit extrasului din fișa locuinței și tabelul
nominal al apartamentului nr. xxxxx din str. xxxxx, mun. Chișinău locatara
apartamentului este Galina Feodorova din 22 noiembrie 1965, care a decedat la 20
ianuarie 1995, iar contul acesteia a fost închis ca urmare a decesului. Începând cu
1
02 septembrie 1986 și până la deces Galina Feodorova nu a locuit în apartamentul
sus- menționat, ori a fost internată în spital pentru efectuarea tratamentului.
După decesul Galinei Feodorova și până la momentul depunerii prezentei
acțiuni, mai mult de 20 de ani, reclamanții au în posesiune, folosință și dispoziție
apartamentul nr. xxxxx, din str. xxxxx, mun. Chișinău. Locuiesc în apartament, prin
posesie de bună-credință, continuă și utilă cu achitarea chiriei și serviciilor
comunale.
Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian au mai indicat că, în prezent,
bunul imobil este înregistrat în proprietatea autorității publice locale.
Prin hotărârea din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-
a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Victor Boian,
Eugenia Boian și Olivia Boian împotriva Primarului mun. Chișinău și Consiliului
mun. Chișinău, intervenient accesoriu Direcția generală locativ-comunală și
amenajare a Consiliului mun. Chișinău cu privire la recunoașterea dreptului de
proprietate asupra imobilului obținut prin uzucapiune. ( f.d. 138,142-147)
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 16 mai 2019 a respins apelul declarat
de avocatul Natalia Culeac-Reul, în interesele lui Victor Boian, Eugenia Boian și
Olivia Boian, a menținut hotărârea din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru. ( f.d. 213,214 - 219)
În motivarea soluțiilor sale, instanțele judecătorești ierarhic inferioare au
constata că bunul imobil litigios a fost ocupat de către Victor Boian, Eugenia Boian
și Olivia Boian în mod abuziv, deoarece bonul de repartiție a fost eliberat în
exclusivitate locatarului anterior, Galina Feodorova. După decesul acesteia, Victor
Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian s-au instalat și locuiesc în apartament în lipsa
unui temei legal.
Instanțele au mai reținut că după constatarea acestui fapt, Direcția generală
locativ-comunală și amenajare a Consiliului mun. Chișinău, în scopul curmării
acțiunilor ilicite ale lui Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian privind
utilizarea și posesia în afara cadrului legal a bunului, a înaintat în instanța de judecată
acțiune civilă împotriva acestora, prin care a solicitat evacuarea lor din acest
apartament fără acordarea altui spațiu locativ.
Cu referire la aspectul conduitei de bună-credință a lui Victor Boian, Eugenia
Boian și Olivia Boian și pretinsa posesie și utilizare a apartamentului litigios, sub
nume de proprietar, instanțele judecătorești au concluzionat că nu pot fi reținute
argumentele reclamanților/apelanților deoarece contravin stării reale de fapt
existente. Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian dețin în proprietate
apartamentele vecine cu cel în litigiu, nr.xxxxx și xxxxx din str. xxxxx, mun.
Chișinău, ambele apartamente fiind privatizate. Totodată, ei s-au instalat cu traiul,
în lipsa unui temei legal sau normativ și în apartamentul nr. xxxxx din str.xxxxx,
mun. Chișinău, deși cunoșteau că este proprietatea autorității publice locale.
Instanțele judecătorești au conchis că Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia
Boian în calitate de posesori ai imobilului vizat nu satisfac cerința și criteriul bunei-
credințe impus de lege, pentru a fi posibilă apariția situației de uzucapiune, deoarece
nu au fost îndreptățiți să posede bunul. Ei au cunoscut cert regulile impuse de lege
pentru instalarea cu traiul în acest bun și despre faptul că aparține administrației
publice locale.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 20 iunie 2019 a depus recurs
2
Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian, reprezentați de avocatul Natalia
Culeac-Reul, prin care au solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei
instanței de apel și hotărârea primei instanței cu emiterea unei noi hotărâri prin care
să fie admisă acțiunea lui Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian (f.d. 223-
232)
În motivarea recursului Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian,
reprezentați de avocatul Natalia Culeac-Reul, au indicat că hotărârile instanțelor
judecătorești sunt neîntemeiate, emise cu neaplicarea unei legi care trebuia să fie
aplicată, cu interpretarea eronată a legii.
Recurenții au susținut că dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile
legii, prin ocupațiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum și prin
hotărâre judecătorească, atunci când aceasta este translativ de proprietate, adică altă
cale decât cea juridică, nu există.
Astfel, prin prisma art. 332 alin. (l) din Codul civil dacă o persoană, fără a fi
dobândit dreptul de proprietate, a posedat cu bună-credință sub nume de proprietar
un bun imobil pe parcursul a 15 ani, acesta devine proprietarul bunului respectiv.
Instanțele judecătorești nu au ținut cont de faptul că familia Boian a posedat cu
bună-credință imobilul dat mai mult de 20 ani, a achitat serviciile comunale pe toată
această perioadă.
Recurenții au mai invocat că Victor Boian a depus cerere de audiere a
martorilor, însă instanțele de judecată nu au audiat martorii solicitați, prin ce li s-a
îngrădit dreptul la apărare.
La 09 octombrie 2019 Primarul General interimar al mun. Chișinău, reprezentat
de către Cristina Hristoforov, a depus referință la recursul declarat de Victor Boian,
Eugenia Boian și Olivia Boian, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată
la 16 mai 2019, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 27 iunie 2019,
expediată părților prin intermediul poștei electronice la data de 26 iunie 2019, fapt
ce se atestă prin scrisoarea de însoțire nr. 6476 (f.d. 220), însă la materialele
dosarului nu se regăsesc probe care ar indica la recepționarea copiei deciziei instanței
de apel de către recurenți sau reprezentantului acestora.
În aceste circumstanțe recursul depus de către Victor Boian, Eugenia Boian și
Olivia Boian, reprezentați de avocatul Natalia Culeac-Reul, la 20 iunie 2019 se
consideră declarat în termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate a recursului în raport cu materialele
cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Victor
Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian, reprezentați de avocatul Natalia Culeac-Reul,
este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,
că Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian, reprezentați de avocatul Natalia
Culeac-Reul, au indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de
judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu
pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
3
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă
părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau
a normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie
să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul
declarat de către Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian, reprezentați de
avocatul Natalia Culeac-Reul, asemenea aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține
obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele
de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui
temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa
cum formal invocă Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian, reprezentați de
avocatul Natalia Culeac-Reul, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
4
recursul declarat de către Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian, reprezentați
de avocatul Natalia Culeac-Reul, inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,
alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul, declarat de către Victor Boian, Eugenia Boian și Olivia Boian,
reprezentați de avocatul Natalia Culeac-Reul, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Victor Burduh
Maria Ghervas
5