2ra-1975/19 — repararea prejudiciului material

2ra-1975/19 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1975/2019

Prima instanță: Judecătoria Dochia, sediul Central (V. Craveț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A. Corcescu, D. Corolevschi, D. Stănilă)

Î N C H E I E R E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu Capital

Străin „Tehgaz Grup” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul

Adrian Manolache și Valeriu Ceban,

în cauza civilă la cererea depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Tehgaz

Grup” Societate cu Răspundere Limitată și Valeriu Ceban împotriva lui Ivan

Luchianciuc cu privire la repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 12 martie 2018 ÎCS „Tehgaz Grup” SRL și Valeriu Ceban au adresat cerere

de chemare în judecată împotriva lui Ivan Luchianciuc cu privire la repararea

prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că Ivan Luchianciuc le-a oferit

servicii de prelucrare și conservare a cărnii de vită în cantitate de 500 de kg.

Reclamantul Ceban Valeriu l-a contactat pe pârât, cunoscându-l ca un bun

profesionist în domeniu și care avea utilaj de prelucrare a cărnii în cantitate necesară

(autoclav). Urmare a înțelegerii cu pârâtul, a procurat de la SRL „Carnprodlux”

carne de bovină în valoare de 40 255 de lei, carnea fiind însoțită de certificatul de

calitate nr.5051, certificatul sanitar-veterinar din 29 noiembrie 2016, fapt ce se

confirmă prin factura fiscală seria nr. xxxxxx din 29 noiembrie 2016.

Carnea procurată a fost transportată la destinație de către SRL „Carnprodlux”,

în condițiile în care ultimul este prestator de servicii de transportare a produselor

alimentare cu regim termic de păstrare, costul transportului a constituit 1000 de lei,

fapt confirmat prin factura fiscală seria nr. xxxxxx din 29 noiembrie 2016.

În ziua de 29 noiembrie 2016 carnea în cantitate de 485 de kg a fost livrată la

domiciliul pârâtului. Peste câteva zile, Valeriu Ceban și-a luat carnea în borcane de

0.5/0.7/1.0 litri, în total 682 borcane, fiind transportate în subsolul societăți co-

1

reclamantului în xxxxxx, fiind păstrate în condiții de reglare automată a temperaturii

și umidității.

Au menționat că, peste o lună de zile, borcanele de carne aveau capacele

umflate, unele sărite, carnea fiind alterată cu un miros insuportabil. A comunicat

îndată pârâtului situația creată, astfel încât ultimul a bănuit probleme de conservare

a cărnii, promițând recuperarea prejudiciului până în toamna 2017.

În luna august 2017 pârâtul s-a prezentat la fața locului, unde s-a adeverit

nemijlocit de faptul că producția preparată de el, era necomestibilă. Pârâtul a promis

recuperarea prejudiciului, însă nu și-a respectat promisiunea.

Ulterior, la începutul lunii noiembrie 2017, în contextul negocierii unui nou

termen de recuperare a prejudiciului, pârâtul a refuzat recuperarea atât a costului

cărnii (40 255 de lei), cât și a transportării acesteia (1000 de lei), la fel și a banilor

care i-a încasat pentru serviciile sale (4000 de lei) și a banilor cheltuiți pentru

procurarea ingredientelor necesare (5200 de lei).

Au relatat că s-a decis reclamarea acțiunilor culpabile în ce privește activitatea

ilegală a pârâtului la IP Drochia prin plîngerea din 13 noiembrie 2017, însă prin

ordonanța Procuraturii Drochia din 09 ianuarie 2018 i s-a refuzat în pornirea

urmăririi penale din lipsa în acțiunile pârâtului a elementelor constitutive ale

infracțiunii. Cu toate astea însă în ordonanță s-a constatat că pârâtul a prestat lui

Valeriu Ceban servicii de conservare a cărnii, iar conform raportului de încercări

nr.6003-A din 24 noiembrie 2017 elaborat de Î.S. „Centrului de Metrologie

Aplicativă și Cercetare” (pentru care s-a plătit 983,04 de lei) s-a indicat că în carnea

respectivă s-au depistat microorganisme mezofilaerobe și facultativ-anaerobe în 1.0

g și sterilitatea industrială - nesteril. Astfel, în cadrul procesului de conservare au

fost admise încălcări tehnologice care au condus la alterarea prematură a cărnii de

vită. Procuratura a recomandat soluționarea conflictului civil în instanță conform

normelor în vigoare.

Au solicitat încasarea de la Ivan Luchianciuc în beneficiul ÎCS „Tehgaz Grup”

SRL a sumei prejudiciului material în mărime de 41 255 de lei și a cheltuielilor de

judecată, precum și încasarea de la Ivan Luchianciuc în beneficul lui Valeriu Ceban

a sumei prejudiciului material în mărime de 9200 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, s-

a admis acțiunea integral (f.d.91-92, 94-99, vol.I).

S-a încasat de la Ivan Luchianciuc în beneficiul ÎCS „Tehgaz Grup” SRL

prejudiciul material în sumă de 41 255 de lei.

S-a încasat de Ivan Luchianciuc în beneficiul lui Valeriu Ceban prejudiciul

material în sumă de 9200 de lei.

S-a încasat de la Ivan Luchianciuc în beneficiul ÎCS „Tehgaz Grup” SRL

cheltuielile de judecată în sumă de 5237,65 de lei.

S-a încasat de Ivan Luchianciuc în beneficiul lui Valeriu Ceban cheltuielile de

judecată în sumă de 1176 de lei.

Prin decizia din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul depus

de Ivan Luchianciuc, s-a casat hotărârea primei instanțe, și s-a emis o nouă hotărâre

prin care s-a respins acțiunea înaintată de ÎCS „Tehgaz Grup” SRL și Valeriu Ceban

împotriva lui Ivan Luchianciuc cu privire la repararea prejudiciului material (f.d.

165-178, vol.I).

2

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că prima instanță la soluționarea

cauzei nu a stabilit pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea

cauzei în fond, greșit determinând obiectul examinării dedus judecății, iar

concluziile instanței de judecată în ce privește acordarea despăgubirilor pentru

executarea defectuoasă a obligațiilor de către pârât sunt în contradicție cu

probatoriului din dosar, concluzii, care sunt rezultate din aplicarea și interpretarea

greșită de către instanță a normelor de drept material în ce privește survenirea pe caz

a răspunderii delictuale, în condițiile în care de față, este prezentă răspunderea

contractuală pentru neexecutarea conformă a obligațiilor de către pârât.

Colegiul a notat că dat fiind faptul că o declarație de recepționare a produsului

finit (a conservelor din carne) este lipsă la dosar, de altfel, și un act de predare-

primire a produsului, în temeiul art. 958 alin. (3) Cod civil, dat fiind că se pretinde

în speță asupra unor vicii ascunse, Colegiul a considerat că reclamanții (ca pretinși

clienți) odată ce au recepționat lucrarea fără rezerve, și-au conservat dreptul la

despăgubire împotriva lui Ivan Luchianciuc (ca antreprenor) pentru aceste vicii

ascunse. Or, pretinsa alterare a cărnii, respectiv pretinsa nesterilizare a lucrărilor de

producere a cărnii, s-a evidențiat în timp; producerea cărnii s-a efectuat în toamna

anului 2016, iar pretinsa alterare a cărnii s-ar fi constatat în august 2017.

A specificat că din explicațiile părților rezultă că carnea (materia primă) pentru

producerea conservelor a fost pusă la dispoziția antreprenorului-producător de către

reclamantul Ceban Valeriu, iar un oarecare act de predare primire a cărnii care să

indice calitatea și cantitatea cărnii primite între Valeriu Ceban și Ivan Luchianciuc

nu există. Astfel Colegiul nu a reținut în sensul predării-primirii cărnii către pârât,

respectiv a verificării calității acesteia, factura fiscală seria nr. xxxxxx din

29.11.2016, certificatul de calitate nr. 5051, certificatul sanitar-veterinar seria SP nr.

0417728 din 29.11.2016, autorizația sanitar-veterinară de funcționare nr. 1289 din

02.10.2015, întrucât din ele nu s-ar identifica că anume această partidă de carne a

fost pusă la dispoziția lui Ivan Luchianciuc în scopul producerii conservelor, odată

ce aceste facturi au fost eliberate de SRL „Carnprodlux” către SRL „Tehgaz Grup”,

iar atare împrejurări, că aceiași carne, de aceeași calitate și cantitate i s-a transmis

lui Valeriu Ceban de către SRL „Tehgaz Grup”, la rîndul său, că Valeriu Ceban ar fi

recepționat-o și i-ar fi transmis-o în aceiași cantitate și calitate lui Ivan Luchianciuc,

nu s-a constatat din dosar. Prin urmare, nu se exclude că la producerea conservelor

din carne s-a folosit o materie primă de proastă calitate cel puțin, contradictoriul

acestei situații nu s-a constatat din dosar.

Instanța de apel a indicat că nu se constată nici existența prejudiciului, de altfel,

nici a cuantumului acestui prejudiciu, în condițiile în care în luna august 2017

pârâtul Ivan Luchianciuc s-a deplasat la locul păstrării conservelor spre a constata

existența pagubei, părțile nu au confirmat printr-un act semnat de ambii, constarea

unor asemenea pagube, la fel nu există nici chiar un act unilateral care să stabilească

faptul alterării cărnii din borcane, a numărului acestor borcane, eventual a întinderii

prejudiciului.

Mai mult, Colegiul a relevat că datorită incertitudinii legate de testarea în

laborator anume a cărnii produse de pârât, odată ce nu există o dovadă a ridicării

acestor borcane cu carne de locul ei de păstrare, la fel și împrejurările îndreptării

spre laborator a acestui produs, în condițiile în care această testare s-a realizat în

perioada lunii noiembrie 2017, adică peste un an de la producerea conservelor și

3

peste 3 luni de la pretinsa identificare a pagubei de către reclamanți, Colegiul nu a

reținut că pateul și carnea înăbușită de vită testate de Î.S. „Centrul de Metrologie

Aplicativă și Cercetare” constituie produsul efectuat de pârâtul Ivan Luchianciuc. La

fel, Colegiul nu a reținut din acest raport de încercări nici faptul că carnea s-a alterat

anume ca rezultat al nerespectării tehnologiei de prelucrare și conservare a cărnii,

întrucât din acest raport nu rezultă o atare constatare or, condițiile de păstrare a

cărnii sau calitatea materiei prime puse la dispoziția producătorului nu au fost

elucidate pe caz, spre a exclude riscuri și din partea acestor situații.

A conchis că nu s-a constatat faptul existenței defectului produsului preparat de

pârât, respectiv, a viciilor de calitate, la fel a existenței unui anumit prejudiciu adus

reclamanților, după cum nici a legăturii de cauzalitate dintre defect și prejudiciu,

Prin urmare s-a constatat netemeinicia acțiunii formulate de reclamanți.

La 22 august 2019 ÎCS „Tehgaz Grup” SRL, reprezentat de avocatul Adrian

Manolache și Valeriu Ceban au declarat recurs împotriva deciziei din 16 aprilie

2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea deciziei din 16 aprilie 2019 a Curții

de Apel Bălți, cu menținerea hotărârii din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei

Drochia, sediul Central și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.4-9, vol.II)

În motivarea recursului și-au exprimat dezacordul cu decizia Curții de Apel

Dochia, reiterând circumstanțele stabilite în ședința de judecată și indicate în cererea

de chemare în judecată.

Au menționat că instanța de apel la adoptarea deciziei a încălcat și aplicat

eronat normele de drept material și procedural, iar concluziile acesteia fiind

contradictorii cu circumstanțele cauzei.

Au notat că carnea de vită procurată de ÎCS „Tehgaz Grup” SRL de la SC

„Carnprodlux” SRL și transmisă lui Ivan Luchianciuc era calitativă fiind confirmată

prin certificatul de calitate nr.5051 și certificatul sanitar-veterinar din 29 noiembrie

2016, iar defectul produsului preparat de Ivan Luchianciuc s-a confirmat prin

raportul de încercări nr.6003-A din 24 noiembrie 2017 efectuat de ÎS „Centrul de

Metrologie Aplicată și Certificare”.

Au specificat că legătura de cauzalitate dintre defect și prejudiciu este evidentă

or, defectul produsului preparat de Ivan Luchianciuc a survenit din cauza acestuia

deoarece nu a respectat cerințele și condițiile procesului de conservare și a generat

cauzarea prejudiciului material sub formă de carne alterată.

Au conchis că instanța de apel eronat a aplicat normele de drept cu referire la

răspunderea contractuală (contractul de antrepriză), dar nu la răspunderea delictuală,

deoarece între părți nu a fost încheiat nici un contract. La fel, au considerat că

instanța de apel s-a expus asupra unor circumstanțe care nu au fost invocate în

cererea de apel, nici în referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 16 aprilie 2019 a Curții de

Apel Bălți a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 24 iunie

2019 (f.d. 179, vol.I), însă la dosar lipsește confirmarea recepționării deciziei de

către părți. Astfel, recursul declarat la 22 august 2019 de către ÎCS „Tehgaz Grup”

SRL și Valeriu Ceban, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

4

La 12 septembrie 2019 în adresa intimatului a fost expediat copia recursului

declarat, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

Iar, la 09 octombrie 2019 Ivan Luchianciuc a depus referință pe marginea

recursului declarat de ÎCS „Tehgaz Grup” SRL, reprezentat de avocatul Adrian

Manolache și Valeriu Ceban, solicitând respingerea recursului, cu menținerea

deciziei din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎCS „Tehgaz Grup” SRL,

reprezentată de avocatul Adrian Manolache și Valeriu Ceban, este inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

5

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎCS „Tehgaz Grup” SRL,

reprezentat de avocatul Adrian Manolache și Valeriu Ceban, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

6

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de ÎCS „Tehgaz Grup”

SRL, reprezentat de avocatul Adrian Manolache și Valeriu Ceban nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și

respectiv este inadmisibil.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin

„Tehgaz Grup” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Adrian

Manolache și Valeriu Ceban.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

7