2ra-1490/19 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

2ra-1490/19 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra–1490/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Râșcani), (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, V. Cotorobai, M. Anton)

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

Victor Burduh

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de Bordeianu Evghenia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Bordeianu

Evghenia împotriva Inspectoratului Național de Patrulare cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 07 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul incident declarat de către Bordeianu Evghenia, admis apelul

declarat de către Inspectoratul Național de Patrulare, casată hotărârea din 12

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) și emisă o nouă hotărâre

prin care acțiunea a fost respinsă,

con st ată:

La 19 iunie 2018, Bordeianu Evghenia s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului National de Patrulare prin care a solicitat

încasarea prejudiciului material cauzat în rezultatul atragerii ilegale la răspundere

contravențională.

În susținerea revendicărilor sale Bordeianu Evghenia a indicat că, la 16

septembrie 2017, în jurul orei 22:36, în timp ce conducea automobilul de model

Hyundai i30 cu n/î XXX XXX, în s. Zahareuca, r. Telenești, a fost stopată de către

angajații plutonului Orhei-Telenești al Batalionului 3 al INP, Daniev Veaceslav și

Danilă Vasile pe motiv că ar fi depășit limita de viteză. În același timp, polițistul

Daniev Veaceslav a întocmit în privința reclamantei procesul - verbal cu privire la

contravenție MAI 03847522 din 16 septembrie 2017 pentru comiterea

contravenției prevăzute de art. 236 alin. (2) al Codului contravențional, fiind

1

sancționată cu amendă în mărime de 18 unități convenționale și 4 puncte de

penalizare.

Nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție și cu decizia de

sancționare contravențională, Bordeianu Evghenia a depus contestație în ordinea

prevăzută de art. 448 al Codului contravențional, prin care a solicitat declararea

nulității acestuia și încetarea procesului contravențional, pe motivul lipsei faptei

contravenționale incriminate.

Bordeianu Evghenia a mai relevat că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Râșcani) din 14 decembrie 2017, procesul-verbal cu privire la contravenție

menționat a fost anulat din motivul lipsei faptei contravenționale, iar procesul

contravențional a fost încetat, reclamanta fiind repusă în drepturi.

În urma atragerii nelegitime la răspundere contravențională și sancționării

contravenționale cu amendă și puncte de penalizare, i-a fost cauzat un prejudiciu

material și moral.

Astfel, referitor la prejudiciul material reclamanta a menționat că în legătură

cu întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție din 16 septembrie 2017

și emiterii deciziei de sancționare, a încheiat cu avocatul Ciumac Nicolae

contractul de asistență juridică pentru apărarea drepturilor și intereselor sale

legitime în instanța judecătorească la examinarea contestației, achitând avocatului

onorariu în mărime de 2500 lei, fapt confirmat prin bonul de plată din 24

septembrie 2017 nr. EP751174

În viziunea reclamantei cheltuielile pentru asistența juridică au fost reale,

necesare și rezonabile ca cuantum, având în vedere volumul de lucru efectuat de

către avocat.

Cu referire la prejudiciul moral, a specificat că prin acțiunile nelegitime ale

agenților constatatori, i-au fost cauzate suferințe psihice, manifestate prin retrăiri

sufletești, stări de neliniște, de frustrare și anxietate, fiind trasă la răspundere

contravențională și sancționată contravențional neîntemeiat și ilegal, în situația în

care nu a existat faptul contravenției incriminate, ceia ce s-a constatat prin

hotărârile judecătorești irevocabile.

Reclamanta a menționat că acțiunile ilegale ale organelor de resort au jucat un

rol negativ în viața și activitatea acesteia, suferind moral și fizic, astfel fiindu-i

cauzat un prejudiciu moral considerabil pe care î-1 estimează la suma de 5000 lei.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 14 iunie 2018, reclamanta

s-a adresat cu o cerere către Inspectoratul Național de Patrulare, solicitând

compensarea prejudiciului cauzat, compus din cheltuielile suportate de către

reclamantă în procesul de judecată în mărime de 2500 de lei și prejudiciul moral în

mărime de 5000 lei, însă cererea a rămas nesatisfăcută.

În instanța de judecată, Bordeianu Evghenia a solicitat încasarea din contul

Inspectoratului Național de Patrulare a prejudiciului material și moral cauzat în

rezultatul atragerii ilegale la răspundere contravențională.

2

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Râșcani), acțiunea reclamantei a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din

contul Inspectoratului Național de Patrulare a cheltuielilor de judecată în mărime

de 2500 de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin prisma recomandărilor

Curții Europene din practica cu privire la caracterul ”penal” al contravenției, speța

dedusă justiției cade sub incidența Legii cu privire la modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Astfel, cadrul legal menționat prevede expres cazurile în care persoanei i se

compensează sumele plătite pentru asistența juridică, iar reținând probele

prezentate, Bordeianu Evghenia a suportat cheltuieli în această privință care

urmează a fi încasate de la Inspectoratul Național de Patrulare.

În privința prejudiciului moral, prima instanță a relevat că pentru repararea

acestuia reclamanta urma să demonstreze în instanță prin ce s-a manifestat acest

prejudiciu și să justifice cuantumul acestei pretenții, ceea ce nu a avut loc de fapt.

Prin decizia din 07 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul incident declarat de către Bordeianu Evghenia, admis apelul declarat de

către Inspectoratul Național de Patrulare, casată hotărârea din 12 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a

fost respinsă.

Pentru a respinge acțiunea, instanța de apel a reținut că, reclamanta a pretins

de la Inspectoratul Național de Patrulare prejudiciul material și moral cauzat în

rezultatul atragerii ilegale la răspundere contravențională, în condițiile în care

acesta nu este pârâtul corespunzător, or potrivit Legii cu privire la modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, cauzele cu privire la

repararea prejudiciului material și moral se examinează în conformitate cu normele

de procedură civilă în vigoare, iar organul care reprezintă statul în instanța de

judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției.

La 21 mai 2019, Bordeianu Evghenia a declarat recurs împotriva deciziei din

07 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat legea care nu trebuia să fie

aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

La 22 iulie 2019, Inspectoratul Național de Patrulare a depus o referință la

recursul declarat de către Bordeianu Evghenia solicitând considerarea acestuia ca

fiind inadmisibil.

Prin încheierea din 09 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Bordeianu Evghenia a fost considerat admisibil.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 07 martie

2019, expediată părților la 09 aprilie 2019, astfel recursul declarat la 21 mai 2019 a

fost depus cu respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1) al Codului de

procedură civilă.

În corespundere cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererile de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această

cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la

dosar. În plus, recurenta și intimații au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și

să răspundă la concluziile părții adverse. (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho

Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 al

Codului de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca

obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și

nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă

instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în

fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de Bordeianu Evghenia întemeiat și care urmează a fi admis cu

casarea integrală a deciziei recurate, casarea parțială a hotărârii primei instanțe cu

emiterea în partea casată a unei noi hotărâri.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) al Codului de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

Pe parcursul examinării cauzei în fazele procesuale anterioare s-a constatat cu

certitudine că, în privința reclamantei a fost întocmit un proces-verbal cu privire la

contravenție pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 236 alin. (2) al

Codului contravențional, fiind sancționată cu amendă în mărime de 18 unități

convenționale și 4 puncte de penalizare care ulterior prin hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Râșcani) din 14 decembrie 2017, a fost anulat din motivul lipsei

faptei contravenționale, iar procesul contravențional a fost încetat, reclamanta fiind

repusă în drepturi. Aceste circumstanțe au servit temei de adresa în instanța de

4

judecată cu solicitarea de încasare a prejudiciului material cauzat în rezultatul

atragerii ilegale la răspundere contravențională.

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Râșcani), acțiunea reclamantei a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din

contul Inspectoratului Național de Patrulare a cheltuielilor de judecată în mărime

de 2500 de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă. Iar, fiind contestată inclusiv de

către Inspectoratul Național de Patrulare, instanța de apel a decis casarea hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea Evgheniei

Bordeianu a fost respinsă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că, deși la examinarea cauzei au fost stabilite pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond, soluția

instanței de apel în sensul adoptat nu poate fi menținută, fiind rezultată din

interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios și

circumstanțele probatorii ale dosarului.

În corespundere cu art. 10 alin. (1) al Codului civil (în redacția în vigoare la

momentul examinării cauzei), apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale

judiciară, iar conform art. 53 alin. (2) din Constituție, statul răspunde patrimonial,

potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale

de către organele de anchetă și instanțele judecătorești.

Totodată, prevederile art. 1405 alin. (1) ale Codului civil (în redacția în

vigoare la momentul examinării cauzei), statuează că prejudiciul cauzat persoanei

fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare

ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației

scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancțiune

administrativă a arestului sau a muncii corecționale se repară de către stat integral,

indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

Așadar, în scopul protejării justițiabilului față de asemenea situații

inechitabile, există mai multe garanții legale, iar cele mai relevante acte normative

care conțin aceste garanții sunt Codul civil și Legea privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizând situația de fapt din prezenta speță, în raport cu

probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 3 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care statuează expres că în conformitate

cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice sau juridice în urma tragerii ilegale la răspundere penală.

5

Conform art. 6 lit. b) din legea citată, dreptul la repararea prejudiciului, în

mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul încetării urmăririi

penale pe temeiuri de reabilitare.

Coroborând articolul 3 alin. (1) lit. a) cu art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, instanța de recurs menționează că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, în cauza Öztürk vs. Germania (hotărârea din 21 februarie 1984), a analizat

caracterul „penal” al contravenției și a statuat că o eventuală distincție între

contravenții și infracțiuni în legislația internă a statalelor semnatare ale Convenției,

nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6

din CEDO care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.

Din materialele cauzei reiese cu certitudine că, Bordeianu Evghenia este în

drept de a pretinde la repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilegale ale

organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești. În speță de

fapt nu s-a constatat dubii în această privință, principala întrebare supusă

controlului judiciar fiind statutul Ministerului Justiției și organului răspunzător

pentru repararea prejudiciului.

Or, instanța de apel în decizia sa de respingere a acțiunii în special a

menționat că, organul care reprezintă statul în instanța de judecată pe această

categorie de cauze este Ministerul Justiției și nicidecum Inspectoratul Național de

Patrulare.

Astfel, pentru a oferi răspuns la acest mijloc hotărâtor în prezenta speță,

Colegiul lărgit consideră necesar de a face o diferență între cazurile de răspundere

patrimonială a statului.

În primul rând, sub imperiul Legii privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, Statul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile

ilicite comise în procesele penale și contravenționale de către autoritățile-

exponente ale Statului.

Așadar, art. 3 al Legii menționate enumeră cazurile în care Statul repară

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Or,

acțiunile enumerate în această normă pot fi comise doar de către organele

menționate supra.

Spre deosebire de cazurile prevăzute de art. 3 al Legii menționate, în

procesele contravenționale, sancțiunile, în special amenda, pot fi aplicate de alte

organe decât instanța de judecată, la caz de agentul constatator – Inspectoratul

Național de Patrulare. Or, art. 3 alin. (1) lit. d) al Legii prevede sintagma ”aplicarea

ilegală a amenzii contravenționale de către instanța de judecată” și respectiv se

referă la acțiunile ilicite comise în cadrul proceselor contravenționale soluționate în

6

fond de către instanțele de judecată.

În speța dedusă justiției, însă, actul de învinuire și decizia de sancționare au

fost emise de către agentul constatator, instanțelor revenind doar rolul de

soluționare a contestației și de verificare a legalității deciziei agentului constatator

fără ca să aplice sancțiuni contravenționale recurentei.

În coerența celor expuse, prevederile art. 5 alin. (1) al Legii cu privire la

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în ceea ce ține

reprezentarea de către Ministerul Justiției a Statului în fața instanțelor de judecată

se referă în mod special la cauzele în care se solicită repararea prejudiciului cauzat

în urma acțiunilor enumerate la art. 3 al Legii menționate.

Rezumând concluziile de rigoare, Colegiul lărgit evidențiază că, ținând cont

de interpretările CtEDO a caracterului ”penal” al contravențiilor urmează a fi

delimitate contravențiile examinate de către instanțele de judecată de cele

examinate de către agenții constatatori din cadrul diferitor autorități publice, în

special, din punctul de vedere a subiectului răspunzător pentru prejudiciul cauzat

prin acțiunile ilicite comise în cadrul acestor procese contravenționale.

Legea cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, în art. 13, prevede expres această diferențiere, prejudiciul material și

moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe

decât instanța de judecată urmând a fi reparat de către aceste organe.

Prevederi similare se conțin și în art. art. 384 alin.(2) lit. u) al Codului

contravențional, potrivit căruia, persoana în a cărei privință a fost pornit proces

contravențional are dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul

cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate

contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

În acest sens, Colegiul lărgit consideră principial să aprecieze ca fiind

pertinente și prevederile art. 5 alin. (1), (2) al Codului de procedură civilă, conform

cărora orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță

judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau

contestate, libertățile și interesele legitime. Nici unei persoane nu i se va refuza

apărarea judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune

sau obscuritate a legislației în vigoare.

În consecință, Colegiul relevă că intentarea procesului contravențional în

privința Evgheniei Bordeianu și sancționarea acesteia de către agentul constatator

al Inspectoratului Național de Patrulare, sunt acțiuni care în interpretarea CtEDO în

materie penală, îi oferă reclamantei dreptul de a pretinde compensarea

prejudiciului cauzat în rezultatul acestora.

Pentru angajarea răspunderii pentru prejudiciul cauzat prin erori ale organului

responsabil cu examinarea cauzelor de contravenții, una din condiții este actul de

7

reabilitare care și atestă admiterea erorii și în consecință prejudicierea neîntemeiată

a persoanei, or, în speță, actele întocmite în privința reclamantei au fost anulate

prin hotărâre judecătorească.

Din raționamentele expuse, Colegiul lărgit trage concluzia că decizia instanței

de apel rezultă din interpretarea eronată a legii, în special al art. 5 alin. (1) al Legii

cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și,

respectiv, nu poate fi menținută.

Deși, Colegiul lărgit apreciază ca fiind corecte referințele primei instanțe la

prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, deoarece reclamanta pretinde încălcarea drepturilor sale prin tragerea

sa la răspundere contravențională cu aplicarea sancțiunii contravenționale în

rezultatul acțiunilor pârâtului Inspectoratului Național de Patrulare - organ

împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, considerațiunile

acesteia cu privire la despăgubirile morale sunt eronate.

În acest sens, Colegiul precizează că argumentele expuse anterior totuși

justifică recuperarea parțială a prejudiciului moral, or, unul din criteriile de

aprecierea prejudiciului moral este cel al echității, conform căruia cuantumul

despăgubirii trebuie să fie stabilit astfel încât efectul acestuia să fie compensatoriu.

Astfel, Colegiul relevă că, la caz, nu doar constatarea încălcării dreptului

reclamantei, ar constitui o satisfacție morală, fiind necesară și încasarea unei

compensații morale în echivalent bănesc.

Or, conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul

de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii,

și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei

vătămate.

În circumstanțele de fapt și de drept menționate și având în vedere faptul că

instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material în raport cu

circumstanțele cauzei, iar hotărârea primei instanțe în partea respingerii

prejudiciului moral fiind neîntemeiată, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul cu casarea

deciziei contestate și a hotărârii primei instanțe în partea respingerii cerinței de

încasare a prejudiciului moral cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de

admitere parțială a cerinței cu privire la încasarea prejudiciului moral. În rest

hotărârea primei instanțe se va menține.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

8

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Bordeianu Evghenia.

Se casează integral decizia din 07 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău

emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Bordeianu

Evghenia împotriva Inspectoratului Național de Patrulare cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral și parțial hotărârea din 12 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) în partea respingerii pretenției cu privire la

încasarea prejudiciului moral și în această parte se pronunță o hotărâre nouă prin

care:

Se admite parțial pretenția Evgheniei Bordeianu cu privire la încasarea

prejudiciului moral.

Se încasează de la Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului

General al Poliției în beneficiul Evgheniei Bordeianu suma de 1000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral. În rest pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral se

respinge.

În rest, hotărârea din 12 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Râșcani), se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

Victor Burduh

Svetlana Filincova

9