2ra-1767/19 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

Dosarul nr. 2ra-1767/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – D. Sîrbu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov

Î N C H E I E R E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Valerian Odobescu, prin

intermediul avocatului Stela Sandu,

în cauza civilă la cererea înaintată de Valerian Odobescu către Inspectoratul

Național de Patrulare Nord al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material,

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Valerian Odobescu, prin intermediul avocatului

Stela Sandu, fiind menținută hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 19 aprilie 2018, Valerian Odobescu a depus cerere de chemare în judecată către

Inspectoratul Național de Patrulare Nord și Ministerul Justiției al Republicii Moldova

cu privire la încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei, încasarea

cheltuielilor de asistență juridică, suportate la examinarea cauzei contravenționale în

mărime de 3 000 lei, precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică, suportate

în legătură cu intentarea prezentului proces.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la 25 noiembrie 2017, de

către agentul constatator din cadrul Regimentului de Patrulare Nord al Inspectoratului

de Patrulare Bălți, Oleg Popa, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție,

potrivit căruia Valerian Odobescu a fost sancționat pentru comiterea contravenției

prevăzute de art. 233 alin. (1) din Codul contravențional cu amendă în mărime de 350

unități convenționale și cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de

2 ani.

Nefiind de acord cu procesul-verbal din 25 noiembrie 2017 și demersul agentului

constatator privind pornirea procesului contravențional din 24 noiembrie 2017,

reclamantul a depus o contestație împotriva acestora, iar la 26 ianuarie 2018, de către

Judecătoria Edineț, sediul Central, a fost emisă hotărârea, potrivit căreia procesul-

1

verbal cu privire la contravenție seria și nr. MAI03 829367 din 24 noiembrie 2017,

întocmit în privința lui Valerian Odobescu, a fost declarat nul cu încetarea procesului

contravențional.

Agentul constatator din cadrul Regimentului de Patrulare Nord al Inspectoratului

de Patrulare Bălți, Oleg Popa, nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul

Central, a contestat-o cu recurs. Prin decizia din 28 martie 2018 a Curții de Apel Bălți,

a fost respins recursul declarat de către agentul constatator din cadrul Regimentului de

Patrulare Nord al Inspectoratului de Patrulare Bălți, Oleg Popa, ca fiind depus tardiv.

Astfel, din hotărârile judecătorești enunțate, rezultă că Valerian Odobescu a fost

sancționat de către agentul constatator fără careva temei legal, iar prin acțiunile

agentului constatator, a fost încălcat principiul dreptății, care este unul de bază în

procesul contravențional.

Potrivit reclamantului, prin acțiunile ilegale și neîntemeiate ale agentului

constatator, i-au fost cauzate stări de nervozitate, care în consecință au dus la suferințe

psihice, deprimări, fapt ce impune și solicitarea prejudiciului moral. Dat fiind faptul că

în privința lui Valerian Odobescu a fost încetat procesul contravențional pe motivul

inexistenței faptului contravenției, reclamantul a considerat că este îndreptățit de a

solicita repararea prejudiciului moral, deoarece prin tragerea la răspundere

contravențională i s-a adus atingere dreptului prevăzut de art. 53 din CEDO, iar

suferințele psihice provocate trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat acordarea unei compensații morale

în mărime de 20 000 lei, care reprezintă o satisfacție echitabilă, cum indică și art. 41 al

Convenției, precum și suma de 3 000 lei pentru asistență juridică.

Prin hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Valerian Odobescu către Inspectoratul

Național de Patrulare Nord al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Prin decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de

apel depusă de Valerian Odobescu, prin intermediul avocatului Stela Sandu, fiind

menținută hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut dispozițiile pct. 3 din Regulamentul

privind organizarea și funcționarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 283 din 24 aprilie 2013,

coroborat cu pct. 3 al Regulamentului privind organizarea și funcționarea Ministerului

Afacerilor Interne, structurii și efectivului-limită ale aparatului central al acestuia,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.778 din 27 noiembrie 2009, cât și art. 7 lit. l), art.

13 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr.

320 din 27 decembrie 2012 din care rezultă, că Ministerul Afacerilor Interne și

Inspectoratul General al Poliției reprezintă două persoane juridice distincte, care dispun

de autonomie financiară și managerială pentru care Legea delimitează strict care sunt

subdiviziunile și competențele și sursele de finanțare a Ministerului Afacerilor Interne

și a Inspectoratului General al Poliției.

Iar Legea nr. 1545 din 25.02.1998, prevede mecanismul de reparare a prejudiciilor

cauzate prin acțiunile ilicite de alte organe de drept decât instanța de judecată,

procuratură și organul de urmărire penală, or amenzile contravenționale pot fi aplicate

și de autoritățile competente să soluționeze cauzele contravenționale stabilite prin lege.

2

În conformitate cu prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, disponibilitatea

în drepturi îi aparține reclamantului, și anume Valerian Odobescu, de a înainta acțiune

față de pârâții corespunzători, astfel alegerea pârâtului aparține reclamantului, iar

instanțele de judecată sunt obligate să se expună pe acțiunea depusă în limitele

cerințelor formulate față de pârâții atrași.

La 09 iulie 2019, Valerian Odobescu, prin intermediul avocatului Stela Sandu, a

contestat cu recurs decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la

proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare în judecată

și cererea de apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 06

iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 28 februarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei decizii noi prin care pretențiile lui

Valerian Odobescu să fie admise integral.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valerian

Odobescu, prin intermediul avocatului Stela Sandu, este neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

06 iunie 2019 și expediată participanților la proces la 24 iunie 2019 (f.d. 149), însă la

materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să certifice momentul recepționării

acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva

deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 09 iulie 2019,

în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat

în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de

3

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului

este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor

de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca

fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context

este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de Valerian Odobescu, prin intermediul avocatului Stela

Sandu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Valerian Odobescu, prin intermediul

avocatului Stela Sandu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Galina Stratulat,

Svetlana Filincova

4