3ra-763/19 — anularea deciziei de stabilire a încălcării clauzelor contractuale

Dosarul nr.3ra-763/19

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Central (judecătorul: R. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: B. Bîrcă, O. Cojocaru, E. Clim)

ÎNCHEIERE

6 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Mihail Colesnicenco,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Mihail Colesnicenco împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la

anularea deciziei de stabilire a încălcării clauzelor contractuale,

împotriva deciziei din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul depus de către Mihail Colesnicenco și a fost menținută hotărârea

din 23 mai 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central,

constată:

La 27 decembrie 2017, Mihail Colesnicenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare ÎCS „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL) cu privire la anularea deciziei de stabilire a

încălcării clauzelor contractuale.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 8 februarie 2016 a primit de

la ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL scrisoarea cu nr. 0505/05371-

20160126 prin care a fost învinuit evaziv, precum că ar fi încălcat clauzele

contractuale ce au dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a cantității de

energie electrică consumată.

A menționat că, din actele perfectate de întreprinderea, din scrisoarea

nominalizată\, dar nici din contractul de prestare a serviciilor nu este clar care este

vina lui, și care clauze contractuale au fost încălcate de el.

Reclamantul a susținut că, a refuzat să semneze actul nr. C 033539 din

21 ianuarie 2019, care a fost întocmit de către reprezentantul ÎCS „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL în lipsa lui și conținutul căruia nu îi era cunoscut.

La fel, actul de control a echipamentului de măsurare pentru consumătorul

casnic nu a fost prezentat pentru cunoștință și pentru a fi semnat de dânsul, or,

reprezentantul societății urma să le expedieze prin intermediul oficiului poștal.

1

A susținut că la 12 februarie 2016, a expediat în adresa ÎCS „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL cerere prealabilă, prin care a solicitat explicații

detaliate și motivate pe marginea învinuirii care i-a fost adusă însă, prin scrisoarea

din 29 februarie 2016, nu i-a fost dat careva răspuns clar.

Reclamantul Mihail Colesnicenco a precizat că, în luna februarie 2016, a

primit prin intermediul oficiului poștal decizia nr. 0505/08670-20160208 cu privire

la stabilirea încălcării clauzelor contractuale, factura de plată pentru energia

electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale și calculul prin care a fost obligat

să achite suma de 7 806, 92 de lei, în termen de până la 22 februarie 2016 și a fost

avertizat că, în caz de neachitare va fi deconectată instalația de utilizare a

consumatorului final.

Acțiunile întreprinderii, Mihail Colesnicenco a considerat ca abuzive, care nu

sunt stipulate în contractul de prestare a serviciilor privind furnizarea energiei

electrice și pe care ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL le

interpretează în modul său.

A declarat că, prin hotărârea din 8 iunie 2016 a Judecătoriei Criuleni, cererea

de chemare în judecată depusă împotriva ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” SRL privind contestarea actelor administrative și anularea sumei din

factura de plată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reclamantul Mihail Colesnicenco a solicitat, restabilirea termenului legal a

dreptului de contestație a deciziei, anularea deciziei nr. 0505/08670-20160208 cu

privire la stabilirea încălcării clauzelor contractuale.

Prin hotărârea din 23 mai 2018 Judecătoriei Criuleni, sediul Central, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea lui Mihail Colesnicenco privind restabilirea în

termen legal a dreptului de contestare a deciziei cu privire la stabilirea încălcării

clauzelor contractuale nr. 0505/08670-20160208. A fost respinsă ca fiind tardivă,

cererea de chemare în judecată înaintată de Mihail Colesnicenco împotriva ÎCS

„Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu privire la anularea deciziei de

stabilire a încălcării clauzelor contractuale.

Prin decizia din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Mihail Colesnicenco și a fost menținută hotărârea din

23 mai 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că la caz, sunt

aplicabile prevederile art. 123 alin. (2) Cod de procedura civila, deoarece, faptele

stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabila într-o cauză civilă soluționată

anterior în instanța de drept comun sau în instanța specializata sunt obligatorii

pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi

contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Astfel, atât instanța de fond cât și cea de apel (prin hotărârea din 8 iunie 2016 a

Judecătoriei Criuleni nr. 3-38/16 și decizia din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău nr. 3a-1506/17) au stabilit că, Mihail Colesnicenco a luat cunoștință cu decizia

nr. 0505/08670-20160208 din 8 februarie 2016 ca act administrativ, dar deoarece nu a

contestat legalitatea acestuia, cererea de chemare în judecată privind anularea actului nr.

C 033539 (act constatator), al actului de control a echipamentului de măsurare pentru

consumătorii casnici, ambele din 21 ianuarie 2016, dar și a facturii pentru energia

electrica în cazul încălcării clauzelor contractuale nr. 2231304178 din 8 februarie 2016, a

fost respinsă ca neîntemeiată.

2

Instanța de apel a menționat că prima instanță just a concluzionat că, Mihail

Colesnicenco a depus cererea de chemare în judecată de contencios administrativ privind

anularea deciziei și stabilirea încălcării clauzelor contractuale nr. 0505/08670-20160208

din 8 februarie 2016, cu încălcarea termenului de prescripție. Or, Mihail Colesnicenco a

depus cererea de chemare în judecată doar la 27 decembrie 2017, adică după un 1 an 10

luni și 19 zile de la data emiterii deciziei, și peste un 1 an 9 luni 5 zile de la data primirii

refuzului, la cererea sa prealabila.

În conformitate cu prevederilor art. 17 alin. (4) al Legii contenciosului

administrativ, termenul de 30 de zile specificat la alin. (1) este termen de

prescriptie.

La 23 aprilie 2019, Mihail Colesnicenco a depus recurs împotriva deciziei din

17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a reiterat argumentele de fapt și de drept

indicate în cererea de chemare în judecată, precum și în cererea de apel.

A menționat că, argumentele instanței de apel, precum că omiterea termenului

de prescripție prevăzut de legea contenciosului administrativ duce la stingerea

dreptului fundamental de a avea acces liber la justiție (temei de casare potrivit

art.432 al.(2) lit.c) Cod de procedură civilă), întră în contradicție cu art. 20 din

Constituția Republicii Moldova.

Or, nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție cu toate că, legea

contenciosului administrativ nici nu stabilește stingerea acestui drept, încălcare a

normelor de drept material, temei de casare potrivit art. 432 al.(4) Cod de

procedură civilă.

Recurentul Mihail Colesnicenco a considerat că în acest caz instanța de apel

urma să aplice analogia legii, odată ce termenul de 30 de zile indicat în lege pentru

înaintarea de către consumator a pretențiilor, este un termen de prescripție.

Mihail Colesnicenco a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești, cu restituirea cauzei la rejudecare.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, reține că prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Instanța de

3

recurs menționează că decizia instanței de apel a fost pronunțată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

Respectiv, termenul de declarare al recursului urmează fi calculat conform

dispozițiilor instituite de Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 17 ianuarie 2019,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 23 aprilie 2019, este în termen.

Prin referința din 24 iunie 2019, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie”

SRL a solicitat respingerea recursului, ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului depus de către Mihail Colesnicenco, în

raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de către Mihail Colesnicenco nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea

flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de către Mihail Colesnicenco.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Mihail Colesnicenco, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

5