2ra-2069/19 — cu privire la declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, repunerea părților în poziția inițială și revendicarea bunului imobil

2ra-2069/19 — cu privire la declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, repunerea părților în poziția inițială și revendicarea bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2069/19

Prima instanță: Judecătoria Ungheni (jud. M. Ulinici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

6 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anjel

Bodiu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Cătălinei Drumea,

reprezentată de avocatul Serghei Rusu împotriva lui Anjel Bodiu, Ion Drumea,

Grigore Haiu și Dinei Bodiu cu privire la declararea nulității contractelor de

vânzare-cumpărare, repunerea părților în poziția inițială și revendicarea bunului

imobil

împotriva deciziei din 21 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Cătălina Drumea, casată hotărârea din 23 noiembrie

2018 a Judecătoriei Ungheni și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost

admisă

constată:

La 5 septembrie 2017, Cătălina Drumea, reprezentată de avocatul Serghei

Rusu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anjel Bodiu, Ion Drumea

și Grigore Haiu cu privire la declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare,

repunerea părților în poziția inițială și revendicarea bunului imobil.

În motivarea acțiunii a invocat că la 18 martie 2016, soțul său, Ion Drumea,

având nevoie de bani pentru a-și ajuta tatăl să reîntoarcă creditele pe care le avea la

câteva bănci comerciale, folosindu-se de starea psihologică deplorabilă în care

dânsa se afla, fiind însărcinată la vârsta de 18 ani, ce a generat o stare profundă de

stres în acea perioadă, a indus-o în eroare și profitând de concursul de împrejurări

grele în care se afla, a determinat-o, să împrumute suma de aproximativ 10 000 de

dolari SUA.

A comunicat că în scopul realizării împrumutului de care avea nevoie, Ion

Drumea a găsit o persoană - Anjel Bodiu, care s-a identificat drept cămătar și care

1

s-a oferit să îi acorde un împrumut lui Ion Drumea în mărimea sumei de bani

necesară, care urma să fie rambursată de către acesta lunar, fiindu-i stabilite și

careva cote procentuale, iar în schimbul împrumutului acordat, Anjel Bodiu a

solicitat garanții.

Astfel, la 18 martie 2016, Ion Drumea, care-i era soț și Anjel Bodiu, prin

comportament dolosiv au indus-o în eroare și au determinat-o să semneze un

contract, care după cum considera dânsa era un contract de împrumut cu gaj, ca

urmare, fiind convinsă că ea a pus în gaj apartamentul nr. X situat în or. XXXXX

str. XXXXX, nr. cadastral XXXXX lui Anjel Bodiu până la întoarcerea de către

soțul ei Ion Drumea a presupusului împrumut contractat.

În realitate însă contractul din 18 martie 2016, autentificat de notarul Ana

Galaju și înregistrat cu nr. 1953, era de vânzare-cumpărare, prin care dânsa ar fi

vândut apartamentul menționat lui Anjel Bodiu contra sumei de 201 000 de lei,

bani de care dânsa nu a beneficiat, dar utilizați de către soțul său Ion Drumea.

A remarcat că din cauza stării emoționale și de sănătate precară pe care o

avea la momentul semnării contractului, cât și o perioadă ulterioară, nu a realizat

că a fost indusă în eroare de către Anjel Bodiu și Ion Drumea, considerând în

continuare că apartamentul se află în proprietatea ei, iar la rambursarea

împrumutului acesta se va întoarce în posesia ei.

A accentuat că Anjel Bodiu, realizând faptul că profită de starea în care se

află, admițând că dânsa va conștientiza ulterior că a fost indusă în eroare și va dori

să își întoarcă înapoi bunul imobil, a determinat-o în fața notarului să scrie o cerere

prin care dânsa renunță la dreptul de răscumpărare a bunului și solicită să fie

autentificat contractul de vânzare-cumpărare. Iar la momentul transmiterii banilor,

Anjel Bodiu a determinat-o să numere banii în timp ce acesta o înregistra video.

Toate aceste circumstanțe denotă faptul că Anjel Bodiu și Ion Drumea prin

comportament dolosiv și viclean au profitat de circumstanțele grele în care dânsa

se afla și s-au folosit de aceste circumstanțe în scopul însușirii ilicite a bunurilor ei,

Anjel Bodiu a obținut apartamentul nr. X situat în or. XXXXX str. XXXXX,

nr. cadastral XXXXX, iar Ion Drumea a obținut contravaloarea acestuia, suma de

201 000 de lei.

A comunicat că la 11 noiembrie 2016, Anjel Bodiu, conform exstrasului de

la OCT Nisporeni, a înstrăinat bunul imobil lui Grigore Haiu în baza contractului

nr. 12841 din 11 noiembrie 2016.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 40 alin. (1), 85 alin. (4),

166-167 CPC, art. 228 alin. (1), alin. (3), 375 alin. (1) Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, declararea nulității contractului de vânzare-

cumpărare a apartamentului nr. X situat în or. XXXXX str. XXXXX, nr. cadastral

XXXXX încheiat între dânsa și Anjel Bodiu, înregistrat cu nr. 1953 din 18 martie

2016 și a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. X situat în

or. XXXXX str. XXXXX, nr. cadastral XXXXX încheiat între Anjel Bodiu și

Grigore Haiu, înregistrat cu nr. 12841 din 11 noiembrie 2016, repunerea părților în

situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1953, din

18 martie 2016, obligarea lui Ion Drumea de a achita lui Anjel Bodiu suma de

2

201 000 de lei în scopul repunerii părților în situația anterioară încheierii

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1953 din 18 martie 2016, ca urmare a

declarării nulității contractului, revendicarea apartamentului nr. X situat în

or. XXXXX str. XXXXX, nr. cadastral XXXXX din proprietatea/posesia lui

Grigore Haiu și reîntoarcerea bunului imobil în proprietatea ei, precum și încasarea

din contul lui Anjel Bodiu și Ion Drumea a taxei de stat și a cheltuielilor de

asistență juridică.

Pe parcursul examinării cauzei, Cătălina Drumea, reprezentată de avocatul

Serghei Rusu a depus cerere de completare a temeiului acțiunii, menționând

suplimentar că la 23 august 2017, s-a adresat cu o plângere la sectorul de Poliție

Rîșcani al DP Chișinău, prin care a solicitat atragerea la răspundere penală a lui

Anjel Bodiu, Ion Drumea, Serghei Drumea și Nataliei Drumea.

Așadar, în explicațiile oferite șefului IP Rîșcani mun. Chișinău, Anjel Bodiu

a negat că natura contractului de vânzare-cumpărare reprezintă de fapt un contract

de împrumut.

A remarcat că Natalia Drumea și Serghei Drumea, ultimul fiind prezent la

încheierea contractului, au declarat ferm că părțile au avut în vedere un contract de

împrumut.

Cu referire la prevederile art. 221 alin. (2) Cod civil, a accentuat că anume

această intenție a demonstrat-o Anjel Bodiu la încheierea contractului de vânzare-

cumpărare, ascunderea contractului de împrumut, în baza căruia mai primea și cote

procentuale de la Serghei Drumea.

Ulterior, Cătălina Drumea, reprezentată de avocatul Serghei Rusu a depus

cerere de atragere în calitate de copârât a Dinei Bodiu și în calitate de intervenient

accesoriu a notarului Ana Galaju.

A precizat că bunul imobil litigios, la momentul înstrăinării lui Grigore Haiu

era înregistrat pe numele lui Anjel Bodiu și Dinei Bodiu, fapt care impune

necesitatea atragerii acesteia în calitate de copârât.

Totodată, ținând cont de faptul că contractul de vânzare-cumpărare din

18 martie 2016 a fost încheiat la sediul notarului Ana Galaju, a menționat că

necesită a fi atras în proces și notarul respectiv.

Prin hotărârea din 23 noiembrie 2018 a Judecătoriei Ungheni, a fost respinsă

acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, invocând ca temei

încheierea actului juridic în urma unui comportament dolosiv sau viclean al unei

dintre părți, precum și încheiat în urma înțelegerii dolosive dintre părți, Cătălina

Drumea nu a prezentat nicio probă ce ar demonstra existența unui asemenea

comportament sau înțelegeri dolosive, neprezentând careva probe ce ar demonstra

vicierea consimțământului la momentul încheieri tranzacției.

La fel, prima instanță a constatat că notarul public a explicat părților

Cătălina Drumea (Pavalachi) și Anjel Bodiu, prezenți pentru autentificarea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1953 din 18 martie 2016 despre conținutul

acestuia, explicându-le sensul și consecințele, fapt confirmat prin aplicarea

semnăturii pe actele perfectate.

3

Prin urmare, prima instanță a remarcat că contractul de vânzare-cumpărare

nr. 1953 din 18 martie 2016 a fost autentificat de către notarul Ana Galaju, fiind

respectată forma de încheiere a acestuia prevăzută de lege, alte condiții de

valabilitate, precum ar fi consimțământul, obiectul, cauza care ar afecta

valabilitatea actului juridic nu au fost constatate de către instanța de judecată.

Cu referire la netemeinicia pretenției din acțiune privind anularea drepturilor

lui Grigore Haiu, proprietarul actual al apartamentului litigios, prima instanță a

evidențiat că contractul de vânzare-cumpărare nr. 18841 din 11 noiembrie 2016

este un act juridic subsecvent care ar deveni nul drept urmare al anulării

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1953 din 18 martie 2016.

Prin decizia din 21 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Cătălina Drumea, casată hotărârea primei instanțe și emisă o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă.

A fost constatată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1953 din

18 martie 2016 încheiat între Cătălina Drumea și Anjel Bodiu.

A fost constatată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din

11 noiembrie 2016 încheiat între Anjel Bodiu și Grigore Haiu, cu repunerea

părților în poziția inițială, prin înregistrarea dreptului de proprietate al Cătălinei

Drumea asupra apartamentului nr. X din or. XXXXX str. XXXXX.

Au fost încasate de la Anjel Bodiu, Ion Drumea și Grigore Haiu în beneficiul

Cătălinei Drumea cheltuielile de asistență juridică în sumă de 15 000 de lei și

cheltuielile legate de taxa de stat în mărime de 1 000 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a accentuat că la momentul semnării

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1953 din 18 martie 2016, Cătălina Drumea

avea o vârstă fragedă, era însărcinată, astfel încât nu avea facultatea deplină de a

pătrunde în esența acțiunilor sale și de a le aprecia la justa valoare.

În această ordine de idei, instanța de apel a subliniat că Cătălina Drumea

care, la moment, este în procedură de divorț cu Ion Drumea, nu a intenționat

înstrăinarea bunului imobil litigios, fiind doar dispusă de a garanta restituirea

sumei împrumutului de către soțul său Ion Drumea, prin urmare, contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1953 din 18 martie 2016 a fost încheiat ca o garanție a

restituirii împrumutului, or, în cazul acestui act lipsește unul din elementele

definitorii ale actului juridic consfințit în art. 195 Cod civil – intenția de a da

naștere sau stinge drepturi și obligații civile.

Astfel, instanța de apel a remarcat că condițiile de valabilitate a tranzacției

de vânzare-cumpărare, în special, consimțământul proprietarului nu a fost

respectat.

La fel, caracterul vicios al contractului de vânzare-cumpărare nr. 1953 din

18 martie 2016 derivă și din recipisa semnată de Cătălina Drumea în ziua semnării

contratului, prin care a declarat că nu-și rezervă dreptul de a răscumpăra

apartamentul, or, nu există nicio justificare a unei asemenea declarații în condițiile

unui consimțământ produs cu intenția de a semna actul juridic și dorința de a

perfecta o tranzacție de vânzare-cumpărare realizată conform prevederilor legale.

4

Cu referire la prevederile art. 219 alin. (1) și (3) Cod civil, instanța de apel a

relevat că anularea actului juridic inițial atrage și anularea actului juridic

subsecvent, datorită legăturii lor juridice, fapt consacrat și prin principiul de drept

substanțial – anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.

Prin urmare, instanța de apel a considerat necesar de a admite și pretenția din

acțiune privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare din

11 noiembrie 2016 încheiat între Anjel Bodiu și Grigore Haiu.

Prin încheierea din 18 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost corectată

eroarea comisă în dispozitivul și decizia integrală din 21 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău și anume, în loc de „se constată nulitatea contractului de vânzare-

cumpărare din 18 noiembrie 2016” a fost corectat în „se declară nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare din 11 noiembrie 2016”.

La 19 iulie 2019, Anjel Bodiu a declarat recurs împotriva deciziei din

21 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată, nefondată și pasibilă de a fi casată integral, deoarece

instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și procedural, nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, a interpretat în mod eronat legea, cauza a fost examinată în absența unui

participant la proces căruia nu i-a fost comunicat locul, data și ora ședinței de

judecată, iar aprecierea probelor a fost arbitrară.

A remarcat că pe parcursul examinării cauzei civile în cadrul instanței de

apel a fost doar o ședință de judecată din 21 martie 2019, fapt de care nu a

cunoscut, nefiind înștiințați legal, or, atât dânsul, cât și apărătorul său nu au fost

informați despre data și ora petrecerii ședinței de judecată, iar la materialele

dosarului nu există o probă contrarie, ceea ce a dus la examinarea cauzei civile în

lipsa lui și a reprezentantului său, fără a le fi acordat dreptul la apărare.

A considerat eronată concluzia instanței de apel în sensul că la momentul

semnării contractului, Cătălina Drumea avea o vârstă fragedă, era însărcinată,

astfel încât nu avea facultatea deplină de a pătrunde în esența acțiunilor sale și de a

le aprecia la justa valoare.

În acest sens, a precizat că intimata nu a negat faptul că până la momentul

semnării contractul de vânzare-cumpărare contestat a primit suma de 201 000 de

lei, prin urmare, rezultă că contractul din 18 martie 2016 a fost încheiat cu

respectarea cerințelor cerute de lege.

A menționat că notarul public, a explicat părților prezenți pentru

autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1953 din 18 martie 2016,

despre conținutul acestuia, explicându-le sensul și consecințele, fapt confirmat prin

aplicarea semnăturii pe actele perfectate.

Respectiv, este irelevant argumentul Cătălinei Drumea precum că a fost

indusă în eroare prin aceea că, de fapt, a fost întocmit un contract de vânzare-

cumpărare și nu un contract de împrumut cum s-ar fi dorit, în condițiile când a

prezentat notarului setul de documente pentru autentificarea contractului de

5

vânzare-cumpărare și cererea scrisă și semnată personal privind înstrăinarea lui a

bunului imobil apartamentul nr. X situat în or. XXXXX str. XXXXX, numărul

cadastral XXXXX.

La fel, în contractul nominalizat, vânzătorul a declarat pe propria răspundere

că la data încheierii contractului bunul imobil nu a fost anterior înstrăinat, nu este

sechestrat, nu formează obiectul unui litigiu, nu există persoane care ar putea

pretinde la bunul imobil și a garantat cumpărătorului contra oricărei evecțiuni

totale sau parțiale s-ar ivi în viitor.

Astfel, a considerat că contractul de vânzare-cumpărare menționat este un

act juridic perfect valabil, care întrunește condițiile de formă și conținut prevăzute

de lege.

Cu referire la prevederile art. 199-215, 497 alin. (1), (2) Cod civil, a

învederat că contractul de vânzare-cumpărare nr. 1953 din 18 martie 2016 încheiat

între el și Cătălina Drumea a fost autentificat de către notarul Ana Galaju, fiind

respectată forma de încheiere a acestuia prevăzută de lege. Alte condiții de

valabilitate, precum ar fi consimțământul, obiectul, cauza care ar afecta

valabilitatea actului juridic nu au fost constatate de către instanța de judecată.

Instanța de apel a aplicat prevederile art. 221 alin. (2) Cod civil, care însă nu

pot fi aplicate în cazul dat, deoarece la materialele cauzei nu există nicio probă

pertinentă să răstoarne poziția de legalitate a actelor juridice contestate.

Totodată, instanța de apel nu și-a motivat soluția, nu a făcut claritate între

temeiurile de declarare a nulității actului juridic (fictiv), nu s-a pronunțat clar în

ceea ce privește cine (și în care act juridic) a avut scopul inducerii în eroare a altor

persoane și nu s-a expus și nu a motivat decizia cu privire la care este actul juridic

(simulat) aparent și care este actul juridic secret, care sunt probele determinante

prezentate la materialele dosarului pe care s-a bazat la emiterea deciziei recurate.

A precizat că înscrisul, la care a făcut referire instanța de apel și prin care

Cătălina Drumea a declarat că nu-și rezervă dreptul de a răscumpăra apartamentul,

a fost făcut nu față de el și nu printr-o recipisă, dar prin cerere depusă de către

Cătălina Drumea la notarul Ana Galaju și anume, prin cererea depusă în legătură

cu faptul că intenționează să vândă apartamentul.

Prin urmare, cererea adresată notarului nicidecum nu confirmă caracterul

vicios al contractului.

A obiectat că concluzia instanței de apel în acest sens derivă din neaplicarea

legii care trebuia să fie aplicată sau dintr-o interpretare greșită a legii, or, acest

drept de răscumpărare putea fi introdus în contractul de vânzare-cumpărare a

imobilului în baza art. 786 Cod civil.

A subliniat că la materialele cauzei există ambele contracte de vânzare-

cumpărare din 18 martie 2016 și 11 noiembrie 2016, ultimul fiind încheiat abia

peste opt luni din momentul semnării primului contract, ceea ce a considerat un

termen rezonabil de a se adresa cu plângeri sau acțiuni în anulare a actelor

încheiate în cazul în care Cătălina Drumea se considera victima unui contract

vicios.

6

La fel, a precizat că din materialele prezentate cauzei rezultă că Ion Drumea

nu este parte a contractului din 18 martie 2016 și nu are nicio tangență cu acest

contract.

Așadar, contractul din 18 martie 2016 și alte acte confirmă odată în plus că

banii pentru imobilul vândut au fost achitați și că intimata a primit banii până la

momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare, în acest sens fiind probe

video care demonstrează primirea sumei de 201 000 de lei.

Instanța de apel, motivând decizia sa privind confirmarea oferii banilor cu

titlu de împrumut, a făcut trimitere la declarațiile date Inspectoratului de Poliție

Rîșcani mun. Chișinău.

În acest context, a considerat că declarațiile făcute la alt organ, nu pot

înlocui proba cu martor atât timp cât martorul este viu sau nu a fost stabilită

imposibilitatea interogării martorului în fața instanței de judecată.

Astfel, instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor, ceea ce a dus la

aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată.

A relevat că instanța de apel, pentru a ajunge la concluzia simulării

contractului de vânzare-cumpărare din 18 martie 2016, urma să stabilească și

verifice două circumstanțe importante în speță și anume, momentul transmiterii

apartamentului și faptul dacă locuința, care a servit obiect al contractului menționat

a fost unica locuință a intimatei.

În același timp, a învederat că după semnarea contractului de vânzare-

cumpărare din 18 martie 2016, Cătălina Drumea nu a continuat să locuiască în

acest apartament, iar transmiterea bunului imobil vândut a avut loc a doua zi după

semnarea contractului.

A specificat că intimata nu a prezentat un certificat care ar demonstra că

apartamentul litigios este unica ei locuință, ultima de facto locuia în sat. XXXXX

r-nul XXXXX, ceea ce se confirmă prin viza de reședință a acesteia.

Instanța de apel a făcut referire la normele materiale prevăzute de art. 46 din

Constituția RM și art. 315 alin. (1), 316 alin. (1), (2) Cod civil, însă aceste norme

au fost aplicate, interpretate eronat, pe motiv că dânsul a fost proprietarul bunului

imobil în litigiu, iar la moment este proprietar Grigore Haiu, care are acele drepturi

garantate atât de Legea supremă, de normele materiale interne, cât și de tratatele

internaționale la care RM este parte, considerând că a fost încălcat și se încalcă în

continuare dreptul la proprietate.

La 29 octombrie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, notarul Ana Galaju

a depus referință la recursul declarat de Anjel Bodiu, solicitând admiterea

recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 24 aprilie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 192), însă careva date care ar confirma recepționarea deciziei contestate de

către recurent la materialele dosarului lipsesc.

7

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 19 iulie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Anjel Bodiu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Anjel Bodiu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

8

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Anjel Bodiu urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Anjel Bodiu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

9