2ra-1747/19 — incasarea datoriei

2ra-1747/19 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1747/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. V. Garabagiu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gr. Dașchevici, Iu. Cotruță, A. Panov)

DECIZIE

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Valerii Gordienco și avocatul Veaceslav Ropot,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ, nr. 2 împotriva lui Valerii Gordienco, Alexandr Gordienco, Ivan

Gordienco, Mariei Gordienco, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală

„Infocom” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată și cererea

reconvențională depusă de Valerii Gordienco împotriva Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” cu privire la excluderea sumei din factură,

împotriva deciziei din 07 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a încheierii

din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 23 ianuarie 2017, SA „Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Valerii Gordienco, Alexandr Gordienco, Ivan Gordienco,

Mariei Gordienco solicitând încasarea în mod solidar de la Valerii Gordienco,

Alexandr Gordienco, Ivan Gordienco, Maria Gordienco în beneficiul Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 a datoriei pentru consumul

energiei termice în sumă totală de 22158, 99 de lei, acumulată până la data de 30

noiembrie 2016 și încasarea în beneficiul SA „Termoelectrica” a cheltuielilor de

judecată privind plata taxei de stat la înaintarea acțiunii și alte cheltuieli de judecată

suportate în legătură cu înaintarea acțiunii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în baza contractului de livrare a

energiei termice în apă caldă nr.6002 din 07 iunie 2006, încheiat între SA

„Termoelectrica” și Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.

2, ultima și-a asumat obligația de a achita plata lunară pentru utilizarea energiei

termice furnizate. Întrucât nu și-a onorat obligațiile de plată, la 17 noiembrie 2016

datoria Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 la consumul

de energie termică constituia suma de 31954270,014 lei.

1

Totodată, a menționat că Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 2, la rândul său a prestat servicii de gospodărire comunală, inclusiv

alimentarea cu energie termică la toți proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/

încăperilor locuibile și nelocuibile ai blocurilor locative gestionate, care au

beneficiat nemijlocit de serviciul prestat și au obligația de a achita în termen

contravaloarea conform facturilor primite (art. 25 alin. (1) al Legii nr.

1402/24.10.2002 serviciilor de gospodărie comunală). Respectiv, în caz de

neachitare, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 este în

drept să acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei și chiar are

obligația de a o face pentru a stinge creanța sa față de SA „Termoelectrica” din

contul achitărilor de către subconsumatori restanți. La fel, SA „Termoelectrica” este

în drept de a se adresa în judecată cu acțiune în apărarea drepturilor, libertăților și

intereselor legitime ale unei alte persoane prin acțiunea oblică, întrunind toate

condițiile prevăzute în art. 598-599 Cod civil, or, are un interes serios și legitim de

a conserva creanța Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2

la consumul de energie termică, manifestată prin neglijarea sau refuzul de a-și

exercita drepturile sale, creanța fiind una certă, lichidă și exigibilă.

Reclamantul a precizat că din cauza neachitării serviciilor prestate, pârâții au

acumulat datorii la agentul termic pentru diferite perioade, conform informației

despre calculul și achitarea serviciilor locativ-comunale respective, prezentată de

către ÎM „Infocom”.

Conform informației din Registrul bunurilor imobile nr. 0100105108, pârâții

Valerii Gordienco, Alexandr Gordienco, Ivan Gordienco, Maria Gordienco sunt

proprietarii/locatarii ap.60 din xxxxxx. Astfel, în baza contului personal, deschis la

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 pe numele

pârâților, ultimii au acceptat prestarea și au beneficiat de servicii comunale în volum

deplin, fără întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare. Din

informația privind situația achitării serviciilor locative comunale pentru xxxxxx din

xxxxx, pârâții Valerii Gordienco, Alexandr Gordienco, Ivan Gordienco, Maria

Gordienco, până la data de 30 noiembrie 2016, au acumulat datorie la plata energiei

termice în mărime de 22158,99 de lei.

La 19 mai 2017, Valerii Gordienco a depus cerere reconvențională împotriva

SA „Termoelectrica” solicitând excluderea sumei de 25588, 79 de lei inclusă în

factura pentru luna aprilie 2017.

În motivarea cererii reconvenționale, Valerii Gordienco a invocat că în temeiul

prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, SA

„Termoelectrica” este obligată să furnizeze energie termică și apă caldă până la

blocul locativ și sistemul centralizat al blocului. SA „Termoelectrica” și

intervenientul accesoriu Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 2 erau obligați să încheie contract individual cu consumatorii

(proprietarii, chiriașii și locatarii apartamentelor, caselor individuale de locuit,.

încăperilor locative în cămine și încăperilor nelocative), iar aceștia din urmă sunt

obligați să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite. Un

astfel de contract nu a fost încheiat până la moment, iar în calitate de consumatori s-

au adresat de nenumărate ori în instituțiile corespunzătoare referitor la serviciile

prestate ca fiind de proastă calitate, însă fără rezultat.

Prin încheierea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

2

s-a atras în calitate de intervenient accesoriu ÎM „Infocom”.

Prin hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SA

„Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 2, împotriva lui Valerii Gordienco, Mariei Gordienco, Ivan Gordienco,

Alexandr Gordienco cu privire la încasarea datoriei; s-a respins ca fiind neîntemeiată

cererea reconvențională depusă de Valerii Gordienco împotriva SA

„Termoelectrica” cu privire la excluderea din factură a sumei.

Prin încheierea din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca

fiind neîntemeiat demersul reprezentantului intimatului Valerii Gordienco, avocatul

Veaceslav Ropot, cu privire la restituirea cererii de apel depuse de reprezentantul

Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, în proces de

insolvabilitate, Elena Vornicescu.

Prin decizia din 07 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2,

în proces de insolvabilitate și s-a casat hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central în partea respingerii cererii de chemare în judecată depusă

de SA „Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 2, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care s-a admis cererea de

chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 și s-a încasat în mod solidar de

la Valerii Gordienco, Mariei Gordienco, Ivan Gordienco, Alexandr Gordienco în

beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 datoria

pentru consumul energiei termice în mărime de 17949,61 lei, în rest a fost respinsă;

s-a încasat în mod solidar de la Valerii Gordienco, Mariei Gordienco, Ivan

Gordienco, Alexandr Gordienco în beneficiul Societății „Termoelectrica” taxa

de stat în sumă de 538 de lei, achitată la înaintarea acțiunii; în rest hotărârea a fost

menținută.

La 17 iunie 2019, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.77), Valerii Gordienco,

reprezentat de avocatul Veaceslav Ropot, a declarat recurs împotriva deciziei din 07

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea

deciziei instanței de apel și încheierea din 14 februarie 2019 a instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe sau casarea deciziei instanței de apel și

încheierea din 14 februarie 2019 a instanței de apel cu pronunțarea unei încheieri de

restituire a cererii de apel depuse de Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 2.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a încălcat normele de

drept material și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Or, la caz urmau a fi

aplicate prevederile art. 267 alin.(1) Cod civil-termenul de prescripție.

Totodată, a indicat că în decizia instanței de apel nu a fost respectată cerința

stipulată la art. 390 alin. (1) lit. d) Cod de procedură civilă, în conformitate cu care

decizia instanței de apel trebuie să conțină expunerea succintă a hotărîrii primei

instanțe, a motivelor cererii de apel, a noilor probe, lămuririle participanților la

procesul în apel.

Ori, incluzând problema tardivității invocată în fond și apel, instanței de apel îi

revenea să ofere răspuns la solicitările acestuia, ceea ce nu s-a realizat contrar

prevederilor art. 6 CEDO-dreptul la o hotărâre motivată și la un proces judiciar

3

echitabil. SA „Termolelectrica” a acționat familia sa în judecată după 16 ani,

invocând existența datoriilor pentru perioada 2001-2016, în afara oricăror termene

legale, motiv pentru care acțiunea urmează a fi respinsă ca fiind tardivă

De asemenea, a menționat că în temeiul art. 445 alin. (1) lit. g) Cod de

procedură civilă, urmează a fi admis recursul, casată decizia instanței de apel și

pronunțarea unei încheieri de restituire a cererii de apel dacă există temeiurile

prevăzute de art. 369. Or, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 2 a pretins în față instanței de apel admiterea unor pretenții care nu-i

aparțin, deoarece în instanța de fond, în actele procedurale, nu a figurat în calitate de

reclamant. Respectiv, în calitatea de intervenient accesoriu, Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 nu poate fi apelant care apără

pretențiile unui alt reclamant, or, în instanța de fond nu a înaintat pretenții proprii,

iar în ordine de apel calitatea unui participant nu poate fi schimbată.

La 02 august 2019, Valerii Gordienco a înregistrat un recurs suplimentar la

recursul inițial, împotriva deciziei din 07 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel din 07 martie

2019 cu menținerea hotărârii primei instanțe din 29 martie 2018.

În motivarea recursului înregistrat suplimentar s-a invocat că atât el, cât și

membrii familiei sale nu au contracte individuale încheiate cu SA „Termoelectrica”

și Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, respectiv

încasarea datoriei inexistente în sumă de 22158, 99 de lei este contrară legii.

La fel, a menționat că atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel,

furnizorii de servicii SA „Termoelectrica” și Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 nu au prezentat explicațiile sau infirmările

corespunzătoare asupra tuturor chestiunilor și probelor invocate în referință, precum

și în cererea reconvențională referitor la calitatea serviciilor prestate.

Recurentul a indicat că la pregătirea cauzei pentru dezbaterile judiciare, prima

instanța nu a respectat integral prevederile art. 183 alin.(2) Cod de procedură civilă,

adică nu a precizat legea care urmează a fi aplicată și nu a determinat raporturile

juridice dintre părți. În afara de aceasta, prima instanță neîntemeiat a respins

demersul cu privire scoaterea de pe rol a cererii SA „Termoelectrica” în temeiul art.

267 lit.a) Cod de procedură civilă. Corespunzător, instanța de apel urma să

stabilească această încălcare. Totodată, contrar prevederilor art. 373 alin.(1), (2), (5)

Cod de procedură civilă, nu a efectuat anumite acțiuni procesuale, fiind determinante

pentru soluționarea cauzei în fond, având toate motivele pentru determinarea

motivului adevărat al formării datoriei inexistente.

Recurentul a afirmat că nu a primit un răspuns la întrebarea referitor la temeiul

legal privind indicarea de către furnizor a lui Alexandr Gordienco și Ivan Gordienco

care nu locuiesc împreună cu ei și nu au beneficiat de serviciile lor. Or, în extrasul

din contul personal aceștea nici nu figurează. Respectiv contravine normelor legale

de a fi obligați la plata unei datorii inexitente. Însă instanța de apel, la fel, nu s-a

expus nici în privința acestui aspect. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu

au stabilit că activitatea de rea-credință a furnizorilor de servicii este lipsa

contractelor individuale, în temeiul cărora se pot naște obligații.

De asemenea, a declarat că în suma acțiunii de 22158, 99 de lei a fost inclusă

suma de 3230, 03 lei, datorie nerecunoscută prin hotărârea nr. 2-3715/2000 din 17

mai 2001 a Judecătoriei Botanica și nu au putut justifica în prima instanța formarea

4

datoriei de 4209, 38 de lei. Astfel, prima instanță corect a respins cererea de

chemarea în judecată a SA „Termoelectrica” ca fiind neîntemeiată.

Recurentul a precizat că instanța de apel face referire la art. 25 alin. (1) al Legii

serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, însă nu

a verificat existența contractelor încheiate între recurent și furnizorii de servicii.

Odată cu introducerea în martie 2017 a unui nou format de facturi de către SA

„Termoelectrica”, s-au exclus toate datele pentru a stabili corectitudinea indicilor

lunare pentru energia termică, fiind încălcată Legea privind accesul la informație nr.

982 din 11 mai 2000.

La fel, contrar prevederilor art. 130 Cod de procedură civilă instanțele

inferioare nu au apreciat probele, prezentate atât prin referință, cât și prin cererea

reconvențională. Or, aprecierea sub toate aspectele a probelor prezentate și

cercetarea lor ar fi permis stabilirea în mod real a cauzei formării datoriei restante.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 07 martie 2019, iar Valerii

Gordienco, reprezentat de avocatul Veaceslav Ropot, a declarat recurs la 17 iunie

2019, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.77) și la 02 august 2019 Valerii Gordienco

a înregistrat un recurs suplimentar.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei și încheierii instanței de

apel participanților la proces la 13 aprilie 2019, conform scrisorii de însoțire (Vol.II,

f.d.66) și conform copiei plicului anexat la cererea de recurs, au fost depuse la oficiul

poștal la 23 aprilie 2019 (Vol.II, f.d.75), fiind recepționate de avocatul Veaceslav

Ropot la 24 aprilie 2019. Astfel, recursul declarat este în termen.

Referitor la recursul declarat de Valerii Gordienco, reprezentat de avocatul

Veaceslav Ropot, în partea contestării încheierii instanței de apel din 14 februarie

2019, la fel, este declarat în termen, deoarece încheierea emisă poate fi contestată

odată cu fondul.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 16 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Valerii Gordienco și avocatul Veaceslav Ropot și va casa

integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, din următoarele considerente.

5

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă pevede că părțile și alți participanți

la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În sensul art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Alineatul 4 al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Inițial Colegiul relevă că prin cererea de chemare în judecată SA

„Termoelectrica” a pretins încasarea în mod solidar de la Valerii Gordienco,

Alexandr Gordienco, Ivan Gordienco, Mariei Gordienco în beneficiul Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 a datoriei pentru consumul

energiei termice în sumă totală de 22158, 99 de lei, acumulată până la data de 30

noiembrie 2016 și în beneficiul SA „Termoelectrica” a cheltuielilor de judecată

privind plata taxei de stat la înaintarea acțiunii și alte cheltuieli de judecată suportate

în legătură cu înaintarea acțiunii (Vol.I, f.d.7-9).

Prin cererea reconvențională depusă împotriva SA „Termoelectrica”, Valerii

Gordienco a solicitat excluderea sumei de 25588, 79 de lei inclusă în factura pentru

luna aprilie 2017 (Vol.I, f.d.50-53).

Judecătoria Chișinău, sediul Central, soluționând litigiul, prin hotărârea din 29

martie 2018 a respins ca fiind neîntemeiate cererea de chemare în judecată depusă

de SA „Termoelectrica” și cererea reconvențională depusă de Valerii Gordienco

(Vol.I, f.d.181,190-197).

Or, prima instanța a conchis că SA „Termoelectrica” nu a probat în sensul

enunțat cerințele de încasare a datoriei în sumă de 22158, 99 de lei pentru perioada

noiembrie 2001-2016. Iar în privința cererii reconvenționale, prima instanță a

concluzionat precum că lipsa unui contract încheiat în formă scrisă nu-l scutește pe

Valerii Gordienco de obligația de a achita acest serviciu. La fel, a punctat că nu au

fost prezentate probe ce ar demonstra că serviciul nu i-a fost prestat sau au fost

comise erori de calcul a acestui serviciu. Or, facturile privind plata energiei termice

recepționate de către Valerii Gordiencă, nu au fost contestate.

Prin decizia din 07 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2,

în proces de insolvabilitate și s-a casat hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central în partea respingerii cererii de chemare în judecată depusă

de SA „Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 2, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care s-a admis cererea de

chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii

6

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 și s-a încasat în mod solidar de

la Valerii Gordienco, Mariei Gordienco, Ivan Gordienco, Alexandr Gordienco în

beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 datoria

pentru consumul energiei termice în mărime de 17949,61 lei, în rest a fost respinsă;

s-a încasat în mod solidar de la Valerii Gordienco, Mariei Gordienco, Ivan

Gordienco, Alexandr Gordienco în beneficiul Societății „Termoelectrica” taxa

de stat în sumă de 538 de lei, achitată la înaintarea acțiunii; în rest hotărârea a fost

menținută (Vol.II,f.d.59-65).

În susținerea soluției sale, instanța de apel a considerat ca fiind întemeiată

pretenția SA „Termoelectrica” doar în partea datoriei pentru consumul energiei

termice în mărime de 17949,61 lei, motivând că la situația din noiembrie 2001,

Valerii Gordienco avea deja acumulată o datorie în mărime de 4209,38 de lei,

respectiv excluzând suma aceasta din datoria pretinsă.

Totodată, instanța de apel a reținut că extrasul din Registrul bunurilor imobile

atestă că proprietarii bunului imobil din xxxxxx, mun.Chișinău, pentru care și se

pretinde încasarea datoriei la energia termică, sunt: Valerii Gordienco, Mariei

Gordienco, Ivan Gordienco, Alexandr Gordienco (Vol.I, f.d.15).

Iar blocul locativ se află la balanța Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 2 și în baza contractului de livrare a energiei termice în apă

caldă nr.6002 din 07 iunie 2006 încheiat cu SA „Termoelectrica” (anterior SA

„Centrala Electrică cu Termooficare-2”, succesorul în drepturi al SA”Termocom”),

se furnizează energia termică, cu obligația de achitare a costului serviciului (Vol.I,

f.d.10).

Pornind de la faptul că datoria formată la data de 30 noiembrie 2016 în sumă

de 22158,99 de lei pentru energia termică livrată la bunul imobil din xxxxxx,

mun.Chișinău, solicitată spre încasare conform cererii de chemare în judecată

depusă la 23 ianuarie 2017, a fost acumulată începând cu noiembrie 2001, Valerii

Gordienco a pretins aplicarea termenului de prescripție.

Or, conform art. 267 alin. (1) Cod civil, în redacția în vigoare până la 01 martie

2019, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea

intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 271 Cod civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se

respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea

persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă pînă la încheierea dezbaterilor

în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul

în care instanța se pronunță asupra fondului.

Din sensul normei precitate rezultă expres că, cererea persoanei în favoarea

căreia curge termenul de prescripție trebuie făcută de persoana în favoarea căreia

curge, instituția fiind reglementată ca o chestiune pur privată, deoarece solicitarea

aplicării prescripției este un drept ce face parte din mijloacele juridice-civile de

apărare, similar dreptului de a înainta cererea în instanța de judecată. De altfel,

înaintarea unei cereri în instanța de judecată, nu reprezintă în sine o recunoaștere a

unei obligații, ci exercitarea unei metode de apărare juridică a dreptului său încălcat,

iar acest fapt nu poate fi interpretat de către instanța de judecată în defavoarea

persoanei.

La caz, aplicarea termenului de prescripție a fost solicitată și în prima instanță

de către reprezentantul pârâtului Valerii Gordienco (Vol.I, f.d.180), însă prima

7

instanța nu s-a pronunțat la acest capitol, examinând cauza în fond și constatând

netemeinicia acțiunii SA „Termoelectrica”.

Mai mult, aplicarea termenului de prescripție a fost solicitată și la examinarea

cauzei în ordine de apel, prin referința depusă la data de 11 februarie 2019 de către

reprezentantul lui Valerii Gordienco, avocatul Veaceslav Ropot, la apelul declarat

de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, în proces

de insolvabilitate (Vol.II, f.d.34).

Prezintă relevanță și faptul că instanța de apel prin prisma art. 373 alin. (1), (2)

Cod de procedură civilă, verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele

apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în

hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Deși, a fost invocată prescripția pretențiilor SA „Termoelectrica” și în apel de

către partea oponentă, instanța de apel contrar normelor de drept procedural, a lăsat

acest argument fără un răspuns. Or, această circumstanță este determinantă pentru

soluționarea corectă a litigiului, în condițiile în care partea recurentă pretinde

înaintarea pretențiilor de către SA „Termoelectrica” cu omiterea termenului de

prescripție, acestea fiind înaintate după 16 ani și fără a fi solicitată repunerea în

termen, alegație inserată și în referința depusă la cererea de apel (Vol.II, f.d.35).

Totodată, în jurisprudența CtEDO s-a reiterat că scopul articolului 6 § 1

CEDO este, inter alia, de a impune unei „instanțe judecătorești” obligația de a

efectua o examinare adecvată ale afirmațiilor, argumentelor și probelor prezentate

de către părți, fără a prejudicia aprecierea dată de instanță acestora sau relevanța

acestora pentru hotărârea pe care o va adopta, având în vedere că nu este sarcina

Curții să examineze dacă argumentele au fost examinate corespunzător (a se vedea

Mitrofan v. Moldova, nr. 50054/07, § 48, hotărârea definitivă din 15 aprilie 2013,

Perez v. Franța [MC], nr. 47287/99, § 80, CEDO 2004-I, și Buzescu v. Romania, nr.

61302/00, § 63, 24 mai 2005).

Totuși, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele judecătorești să-și motiveze

hotărârile, acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument în parte (a

se vedea Van de Hurk v. Olanda, hotărâre din 19 aprilie 1994, Seria A nr. 288, p.

20, §§ 59 și 61, și Burg v. France (dec.), nr. 34763/02, CEDO 2003-II). Limita în

care se aplică această obligație de a motiva hotărârile judecătorești poate varia în

dependență de natura acestora și trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei

(a se vedea Ruiz Torija v. Spania și Hiro Balani v. Spania, hotărârile din 9 decembrie

1994, Seria A nr. 303-A și 303-B, p. 12, § 29, și, respectiv, pp. 29-30, § 27, și Helle

v. Finlanda, hotărâre din 19 decembrie 1997, § 55, Rapoarte ale hotărârilor și

deciziilor 1997-VIII).

În cauza Ruiz Torija v. Spania (§§ 29 și 30) Curtea a constatat că omisiunea

instanței judecătorești naționale de a examina afirmația reclamantului, potrivit căruia

termenul de prescripție al acțiunii judiciare intentate împotriva sa era expirat, a

constituit o încălcare al articolului 6 din Convenție. Omisiuni similare ale instanțelor

judecătorești de a motiva suficient hotărârile sale și care au constituit încălcări ale

articolului 6 din Convenție au fost constatate în hotărârile Hiro Balani (citată supra,

8

§§ 27 și 28), Suominen v. Finlanda (nr. 37801/97, §§ 34-38, 1 iulie 2003), Salov v.

Ucraina (nr. 65518/01, § 92, CEDO 2005-(extrase), Popov v. Moldova (nr. 2), (nr.

19960/04, §§ 49-54, 6 decembrie 2005), Melnic v. Moldova (nr. 6923/03, §§ 39-44,

14 noiembrie 2006).

Totodată, în cauza Suominen c. Finlandei, (citată mai sus, § 37), după cum

urmează: „… rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum

și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției (a se vedea Hirvisaari.c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001,

neraportat).”

Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta

argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a

arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse. Această obligație are totuși și limită, instanța poate considera necesar să nu

răspundă la argumentele care sunt vădit irelevante, neîntemeiate, abuzive sau în

orice alt fel inadmisibile din cauza prevederilor legale clare sau unei practici

judiciare constante în privința unor tipuri de argumente similare.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să verifice, având în vedere

argumentele lui Valerii Gordienco și părții oponente, dacă la caz în privința acțiunii

înaintate de către SA „Termoelectrica” poate fi aplicată prescripția, în condițiile în

care se pretinde omiterea termenului de înaintare a cererii de chemare în judecată de

către SA „Termoelectrica” și doar ulterior, după caz urmează să se pronunțe sub

aspectul temeiniciei/netemeiniciei acțiunii SA „Termoelectrica”. Or, cel puțin

această împrejurare necesită un răspuns cert, în situația în care această este

determinantă pentru soluționarea corectă a litigiului. De altfel, în cazul în care se

pretinde omiterea termenului, inițial urmează a fi verificat acest aspect.

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recursul în partea contestării încheierii din 14 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău urmează a fi respins, or, recurentul nu a adus anumite argumente referitor

la încălcările care ar fi fost admise de instanța de apel la emiterea încheierii date și

care ar servi temei de casare a acesteia.

Or, instanța de apel corect a reținut că Elena Vornicescu deținea împuterniciri

de a contesta hotărârea judecătorească în numele Întreprinderii Municipale de

Gestionare a Fondului Locativ, nr. 2, în proces de insolvabilitate, prin depunerea

cererii de apel cu mențiunea „nemotivată” la 24 aprilie 2018 (Vol.I, f.d.188), fiind

inserată expres în textul procurii nr. 06/ÎM2/IP din 04 ianuarie 2018, valabilă până

la data de 31 decembrie 2018 (Vol.I, f.d.189).

De altfel, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ, nr. 2,

fiind în proces de insolvabilitate, se află în administrarea administratorului autorizat

desemnat în acest sens (Vol.II, f.d.220-221).

Aserțiunea recurentului la acest aspect vizează un nou motiv, care în opinia sa,

ar genera restituirea cererii de apel și anume că Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ, nr. 2, nu ar fi în drept să declare apel, dar nicidecum

9

lipsa împuternicirilor reprezentantului.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Valerii Gordienco, reprezentat de avocatul

Veaceslav Ropot, împotriva încheierii din 14 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Se menține încheierea din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului

Locativ, nr. 2 împotriva lui Valerii Gordienco, Alexandr Gordienco, Ivan Gordienco,

Mariei Gordienco, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală „Infocom” cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională

depusă de Valerii Gordienco împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” cu

privire la excluderea sumei din factură.

Se admite recursul declarat de Valerii Gordienco și avocatul Veaceslav Ropot.

Se casează integral decizia din 07 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului

Locativ, nr. 2 împotriva lui Valerii Gordienco, Alexandr Gordienco, Ivan Gordienco,

Mariei Gordienco, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală „Infocom” cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională

depusă de Valerii Gordienco împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” cu

privire la excluderea sumei din factură, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

10