2ra-181/19 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-181/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul central (jud. S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A. Minciuna, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Elena

Sajina, Alexandr Cevîcelov și Irina Volcenco

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 2 împotriva lui Alexandr Cevîcelov, Elenei Sajina și Irinei Volcenco cu

privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei suplimentare din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, prin care au fost respinse din lipsă de temei apelul declarat de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 mun. Chișinău, în

proces de insolvabilitate, la care s-a alăturat Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

și apelul declarat de către Alexandr Cevîcelov împotriva hotărârii din 18 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău sediul central, prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 9 decembrie 2016, SA „Termoelectrica”, în interesele ÎMGFL nr. 2 a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandr Cevîcelov, Elenei Sajina și

Irinei Volcenco cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că potrivit contractului de livrare a energiei

termice în apa caldă nr. 6002 din 7 iunie 2006 încheiat între SA „Termoelectrica” și

ÎMGFL nr. 2, ultimul și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea

energiei termice furnizate.

Astfel, din cauza neonorării obligațiunilor de plată, la 12 octombrie 2016

datoria ÎMGFL nr. 2 la consumul de energie termică constituie suma de 31047242,50

lei, devenind de fapt debitorul SA „Termoelectrica”.

În urma consumului de energie termică, ÎMGFL nr. 2 a prestat la rândul său

servicii de gospodărire comunală, inclusiv alimentarea cu energie termică la toți

1

proprietarii, chiriașii, locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile a

blocurilor locative gestionate, care au beneficiat nemijlocit de serviciul prestat, astfel

că au obligația de a achita în termen contravaloarea serviciilor, conform facturilor

(chitanțelor) primite.

ÎMGFL nr. 2 nu a acționat în judecată consumatorii restanți, inclusiv nu a

acționat în judecată pârâții pentru încasarea datoriei la consumul energiei termice în

sumă totală de 52552,78 lei, acumulată pentru perioada de până la 31 august 2016,

în mare parte din lipsa mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de stat și altor

cheltuieli de judecată.

Cu referire la prevederile art. 73 CPC și art. 599 alin. (1) Cod civil, a menționat

că pentru a evita ca la scadență debitorul să apară insolvabil, legea acordă creditorilor

anumite mijloace de conservare a patrimoniului debitorului lor, care constau în

preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv din patrimoniul debitorului. Una din

astfel de măsuri este acțiunea oblică, care în esență are ca scop conservarea

patrimoniului sau a unei părți din patrimoniul debitorului.

Prin urmare, SA„Termoelectrica” este în drept de a-și exercita dreptul de a se

adresa în instanța de judecată cu acțiune în apărarea drepturilor, libertăților și

intereselor legitime ale unor alte persoane prin acțiunea oblică, întrunind toate

condițiile prevăzute în art. 589-599 Cod civil, or, are un interes legitim de a conserva

creanța ÎMGFL nr. 2 la consumul de energie termică.

A indicat că potrivit informației din Extrasul contului personal nr. 241054,

pârâții sunt chiriașii și locatarii apartamentului nr. XXXXX din XXXXX, iar în baza

contului personal deschis la ÎMGFL nr. 2 pe numele pârâților, ultimii au acceptat

prestarea și au beneficiat de servicii comunale în volumul deplin, fără întreruperi, în

conformitate cu normele și tarifele în vigoare.

Potrivit informației privind situația despre achitarea serviciilor locativ

comunale pentru apartamentul XXXXX din XXXXX, în perioada de până la 31

august 2016, pârâții au acumulat o datorie la plata energiei termice în mărime de

52552,78 lei.

Având în vedere prevederile art. 25 alin. (5) din Legea serviciilor publice de

gospodărie comunală, a obiectat că în caz de prestare a serviciilor publice de

gospodărie comunală, indiferent de faptul dacă a fost sau nu încheiat un contract în

acest sens, consumatorii urmează să achite serviciile prestate. Or, lipsa unui contract

scris nu scutește consumatorul de obligația de a achita serviciul prestat.

Cu referire la prevederile art. 512 alin. (1), 514, 572 Cod civil, a remarcat că

obligațiunea de achitare a costului serviciilor prestate de energie termică urmează a

fi pusă în sarcina beneficiarului, proprietarului, locatarului apartamentului.

A relatat că pârâții au negat în totalitate obligațiile de plată, deși au fost

înștiințați prin intermediul facturilor de plată și reclamației despre riscul de a fi

acționați în judecată în cazul neachitării plăților restante.

Până la momentul înaintării acțiunii în instanța de judecată, pârâții nu au

întreprins nicio acțiune privind stingerea datoriei pentru energia termică.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 599-601 Cod civil, art. 512,

514, 530, 572, 602, 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, art. 25 din Legea serviciilor publice

2

de gospodărire comunală, art. 51 din Legea cu privire la locuințe, art. 9, 28, 70 alin.

(1), 73, 166, 167, 174-177, 248 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar din contul lui Alexandr

Cevîcelov, Elenei Sajina și Irinei Volcenco în beneficiul ÎMGFL nr. 2 a datoriei

pentru consumul energiei termice în sumă totală de 52552,78 lei acumulată în

perioada de până la 31 august 2016, precum și încasarea în mod solidar din contul

lui Alexandr Cevîcelov, Elenei Sajina și Irinei Volcenco în beneficiul

SA „Termoelectrica” a taxei de stat în sumă de 1576,58 lei.

Prin hotărârea din 18 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul central,

a fost admisă parțial acțiunea.

A fost încasată din contul lui Alexandr Cevîcelov, Elenei Sajina și Irinei

Volcenco, în mod solidar, în beneficiul ÎMGFL nr. 2 suma de 23440,17 lei cu titlu

de datorie la plata serviciilor de furnizare a energiei termice (formată în perioada

decembrie 2013 – august 2016 inclusiv).

A fost încasată din contul lui Alexandr Cevîcelov, Elenei Sajina și Irinei

Volcenco, în mod solidar, în beneficiul SA „Termoelectrica” suma de 703,20 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.

Prin încheierea din 27 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul central,

a fost corectată eroarea materială evidentă din cuprinsul hotărârii Judecătoriei

Chișinău sediul central pronunțată la data de 18 septembrie 2017 și anume, a fost

substituită sintagma referitor la data pronunțării: 13 martie 2017 cu sintagma corectă

ce ține de data pronunțării 18 septembrie 2017.

Prin decizia din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

din lipsă de temei apelurile declarate de ÎMGFL nr. 2 și Alexandr Cevîcelov și

menținută hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea din 25 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, cauza a fost

ridicată de la examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului declarat de

Elena Sajina, Alexandr Cevîcelov și Irina Volcenco împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 15 februarie 2018, și remisă la Curtea de Apel Chișinău în vederea

emiterii unei decizii suplimentare pe marginea cererii SA „Termoelectrica” de

alăturare la apelul declarat de ÎMGFL nr. 2 împotriva hotărârii din 18 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Central, precum și pe marginea cererii de apel

declarate de Elena Sajina și Irina Volcenco împotriva hotărârii din 18 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Central.

Prin decizia suplimentară din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

au fost respinse, din lipsă de temei, apelul declarat de ÎMGFL nr. 2, în proces de

insolvabilitate, la care s-a alăturat SA „Termoelectrica”, și apelul declarat de către

Alexandr Cevîcelov, în temeiul art. 62 alin. (4) CPC, în interesele coparticipanților

Elena Sajina și Irina Volcenco împotriva hotărârii din 18 septembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău sediul central.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

Elenei Sajina, lui Alexandr Cevîcelov și Irinei Volcenco împotriva deciziei din

15 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost considerat inadmisibil.

3

La 29 noiembrie 2018, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Elena

Sajina, Alexandr Cevîcelov și Irina Volcenco au declarat recurs împotriva deciziei

suplimentare a instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

recurate, cu remiterea cauzei spre o nouă examinare la instanța de apel.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia suplimentară din 11

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, considerând-o ilegală și nefondată, care

încalcă legislația internă și normele generale ale dreptului internațional, inclusiv

prevederile art. 8 și 10 ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, pct. 1 al art.

14 a Pactului internațional privind drepturile civile și politice și pct. 1 al art. 6 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

Au considerat că Curtea Supremă de Justiție, la soluționarea chestiunii

admisibilității recursului împotriva deciziei din 15 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, prin încheierea emisă la 25 iulie 2018, a ignorat prevederile Codului de

procedură civilă și a depășit împuternicirile sale, dispunând ridicarea cauzei de la

examinare și trimițând la Curtea de Apel Chișinău pentru emiterea deciziei

suplimentare, astfel fiind încălcat dreptul lor la un proces echitabil și la un tribunal

imparțial.

Au mai menționat că la întocmirea procesului-verbal al ședinței de judecată în

instanța de apel, au fost comise mai multe nereguli și ilegalități. Astfel, în procesul-

verbal lipsește o oarecare mențiune referitor la examinarea de către instanța de apel

a apelului declarat de către ÎMGFL nr. 2; în procesul-verbal se conțin contradicții

privind demersurile depuse de părți.

Prin urmare, la emiterea deciziei suplimentare din 11 octombrie 2018 instanța

de apel a încălcat normele de drept procedural și material.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Elena Sajina, Alexandr

4

Cevîcelov și Irina Volcenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Elena Sajina, Alexandr Cevîcelov și Irina Volcenco, asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Elena Sajina, Alexandr Cevîcelov și Irina Volcenco ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Elena Sajina, Alexandr Cevîcelov și Irina Volcenco se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

5