3r-191/19 — contestarea actului administrativ

3r-191/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3r-191/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

DECIZIE

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Valeriu Sîrcu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării pensiei,

împotriva încheierii din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea Casei Naționale de Asigurări Sociale privind repunerea în

termenul de declarare a apelului și a fost declarat inadmisibil apelul Casei Naționale

de Asigurări Sociale declarat împotriva hotărârii din 13 martie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 6 iulie 2018 Valeriu Sîrcu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ

și obligarea recalculării pensiei.

Prin hotărârea din 13 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă cererea de chemare în judecată. A fost recunoscut ilegal și anulat

răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale din 8 iunie 2018 nr. 1591 prin care

a fost refuzată recalcularea pensiei lui Valeriu Sîrcu și a fost obligată Casa

Națională de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei lui Valeriu Sîrcu.

La 14 mai 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva

hotărârii din 13 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea Casei Naționale de Asigurări Sociale privind repunerea în termenul de

declarare a apelului și a fost declarat inadmisibil apelul Casei Naționale de

Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 13 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

La 1 august 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva încheierii din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău.

1

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că a fost emisă cu încălcarea și

aplicarea eronată a normelor de drept procedural.

A declarat că despre hotărârea din 13 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a aflat în data de 7 mai 2019.

La fel, a comunicat că la pronunțarea hotărârii, reprezentantul Casei Naționale

de Asigurări Sociale nu a fost prezent, iar prima instanță contrar prevederilor art.

236 alin. (4) Cod de procedură civilă, nu a expediat copia dispozitivului hotărârii

în decurs de 5 zile de pronunțarea acestuia.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și emiterea unei

noi decizii prin care Casa Națională de Asigurări Sociale să fie repusă în termenul

de declarare a apelului.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova, iar în conformitate cu art. 257 alin. (1)

al Codului administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019.

Prin prisma art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 29 mai 2019, iar

recurentul a recepționat-o la 17 iulie 2019, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție a scrisorii recomandate (f.d.66).

Astfel, recursul declarat la 1 august 2019, este depus cu respectarea termenului

prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Examinând recursul, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează

a fi respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele

decizii: respinge recursul.

2

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că în speță, obiectul recursului vizează termenul de

declarare a apelului, instituit de prevederile Codului de procedură civilă, ținând

cont că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată pînă la intrarea în vigoare a

Codului administrativ.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Alineatul (3) al aceluiași articol, prevede că repunerea în termen de apel se

face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră oportun de a reitera și prevederile art. 110 Cod de

procedură civilă, care statuează că, termen de procedură este intervalul, stabilit de

lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul),

participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să

îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, conform art. 111 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, actele de

procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. Dacă începutul curgerii

termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe

parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

În corespundere cu art. 113 Cod de procedură civilă, dreptul de a efectua actul

de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit

de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale, instanța de recurs

notează că, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-

un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora

li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă, or, în conformitate cu art. 15 Cod de

procedură civilă, participanții la proces și alte persoane interesate ale căror drepturi,

libertăți ori interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita

căile de atac împotriva acestuia în condițiile legii.

Din materialele dosarului s-a constatat că, la 13 martie 2019 a fost pronunțat

dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a fost admisă

cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Sîrcu.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 13 martie 2019, rezultă

că la pronunțarea dispozitivului hotărârii, reprezentantul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nu a fost prezent.

În conformitate cu art. 236 alin. (4) Cod de procedură civilă, participanții care

nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului hotărârii primesc copia hotărârii

în decurs de 5 zile.

Instanța de recurs constată că la 14 martie 2019, în adresa participanților la

proces a fost expediată copia dispozitivului hotărârii pronunțate în cauză (f.d. 49).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

3

Supreme de Justiție reține că, în speță, termenul de declarare a apelului și-a început

curgerea la 14 martie 2019, ziua următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii

contestate și a expirat la 12 aprilie 2019, aceasta fiind ultima zi de declarare a

apelului.

Actele cauzei atestă că, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat cu

apel hotărârea din 13 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, la data de

14 mai 2019 și a solicitat concomitent și repunerea în termenul de declarare a

apelului, invocând că instanța de judecată nu a expediat copia hotărârii conform

prevederilor art. 236 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură

care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate

documentele respective etc.).

Așadar, efectuarea repunerii în termen este condiționată de existența motivelor

întemeiate de omitere a acestuia și prezentarea probelor care adeveresc motivele

existente.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că, instanța de apel prin încheierea din 29 mai 2019,

întemeiat a respins cererea de repunere în termen a apelului și a declarat inadmisibil

apelul, având în vedere că argumentele invocate în susținerea cererii de repunere

în termen a apelului sunt neîntemeiate.

Astfel, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că, din motive

întemeiate a omis termenul de declarare a apelului, deoarece instanța de judecată

nu a expediat copia hotărârii pronunțate, iar despre hotărârea din 13 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a aflat în data de 7 mai 2019.

Sub acest aspect, instanța de recurs reiterează că termenul declarării apelului

începe a curge din ziua următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii, dar nu

de la data comunicării acestuia, indiferent de faptul dacă partea a fost sau nu

prezentă la pronunțare.

Totodată, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că instanța de

judecată nu a expediat copia hotărârii conform prevederilor art. 236 alin. (4) Cod

de procedură civilă, or, Casa Națională de Asigurări Sociale a fost citată legal

pentru ședințele de judecată în prima instanță, ceea ce se confirmă prin avizul de

recepție a scrisorii recomandate (f.d.23). La fel, pe parcursul examinării cauzei,

reprezentantul Casei Naționale de Asigurări Sociale a depus referință și a participat

în ședințele de judecată.

În astfel de circumstanțe, se denotă cert că pârâtul/recurentul Casa Națională

de Asigurări Sociale, a fost în cunoștință de cauză despre litigiul pendinte și avea

obligația pozitivă de a se interesa de stadiul procesului și rezultatul examinării

cauzei, astfel, încât să exercite calea de atac în interiorul termenului stabilit prin

lege, ori, în conformitate cu prevederilor art. 61 Cod de procedură civilă, părțile

sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

4

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

participanții procesului de judecată urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu

diligență derularea procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale

procedurale.

Subsecvent, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reiterează faptul că, Casa Națională de Asigurări Sociale a fost în

cunoștință despre existența prezentului litigiu și prin urmare, avea obligația de a

întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO

(Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja

drepturile sale de acces la instanță, fapt ignorant cu desăvârșire, care în consecință

a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Așa fiind, se constată ca întemeiată soluția instanței de apel cu privire la

respingerea cererii de repunere a apelului în termen și declararea apelului ca

inadmisibil, fiind cert stabilit că Casa Națională de Asigurări Sociale, nu a prezentat

probe ce ar confirma omiterea din motive întemeiate a termenului de declarare a

apelului, motiv din care survin sancțiunile procedurale prevăzute de art. 10 alin. (1)

Cod de procedură civilă, pentru subiectul obligat în raport procedural, în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate și nu

constituie temei de anulare a încheierii recurate.

De altfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că, în cazul admiterii cererii și repunerii apelului

în termen, se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de

articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

În context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ amintește că art. 6 § 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului

îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație

referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Instanța europeană a

relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este absolut. În

această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude

niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice

impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev contra Fosta

Republică Yugoslavă a Macedoniei, Kemp contra Luxembourg, Diaz Ochoa contra

Spaniei), în carte înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o

restricție ce guvernează accesul la justiție.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul.

5

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

încheierii din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

6