2ra-1895/19 — apararea onoarei si demnitatii, incasarea pagubei moral

2ra-1895/19 — apararea onoarei si demnitatii, incasarea pagubei moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1895/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Catană)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

Î N C H E I E R E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oleg Pruteanu, reprezentat de

avocatul Ala Raevschi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Pruteanu

împotriva Asociației Obștești „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate

Editorială din Moldova” privind apărarea onoarei și demnității, încasarea pagubei

morale,

împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 17 noiembrie 2015 Oleg Pruteanu s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială

din Moldova” privind apărarea onoarei și demnității, încasarea pagubei morale.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 12 octombrie 2015 pe portalul

web www.rise.md a fost publicată investigația jurnalistică „INTERLOPI:

DOCUMENTE SECRETE/VIDEO. Șpagă pentru droguri”

(https://www.rise.md/articol/documente-secrete-video-spaga-pentru-droguri-2/),

semnată de Mihai Munteanu și Iurie Sanduța, în care autorii au prezentat fapte vădit

false ce se referă la el, descriind evenimente ce nu corespund adevărului, făcând

referință la documente dubioase și neprezentând probe care să dovedească cele

relatate. Totodată pîrîtul nu a depus nici un efort să-l contacteze pentru a-și exercita

dreptul la replică referitor la acuzațiile aduse prin intermediul mass-media.

Documentul la care face referire pîrîtul în articol nu este o probă care să

demonstreze cele descrise, la o examinare exterioară se constată falsuri vădite.

Astfel, scrisoarea respectivă este semnată și expediată la 16 iulie 2015 cu

nr.2/1/5021, iar la pag. 2 era indicat că au fost anexate 2 discuri cu nr. 1395 și 1396

ambele ascultate la data de 21 iulie 2015, astfel fiind evident falsul scrisorii,

prezentate de către pârât ca un document oficial, fiind dovadă de o investigație

formală.

1

Indică că, acest document nu este un act procedural sau probă care să constate

vinovăția sa în faptele invocate, iar în ceea ce privește etichetarea sa drept „narco-

traficant” este lipsită de sens și aduce jignire onoarei și demnității sale, deoarece

dânsul niciodată nu a fost vizat în nici un dosar penal legat de trafic de droguri.

Astfel faptele prezentate de pîrît nu corespund adevărului nici la

compartimentul traiului său în Spania deoarece se află în Moldova, fapt ce putea fi

ușor de verificat. Deși pîrîtul îl acuza că el coordonează și era implicat în trafic de

droguri, acesta nu a prezentat nicio dovadă în acest sens, fiind cert faptul că dânsul

nu este implicat în nicio activitate ilicită, nefiind vizat în nicio cauză penală legată

de trafic de droguri.

La fel faptele invocate de pîrît referitor la faptul că a fost reținut nu corespund

adevărului, nu există nici un proces-verbal de reținere și nici o cauză penală, iar

„discuțiile profilactice” cum le prezintă pîrîtul nu ar fi legale din start, dacă ar fi

fost aplicate asemenea metode de reținere.

Nici acuzația adusă de pîrît precum că dânsul ar fi anchetat în Rusia pentru

trafic de droguri și continuă operațiunea în Spania, nu are nici un suport și nu

corespunde adevărului or, în Rusia nu este intentat nici un dosar penal pe numele

său.

Astfel jurnaliștii în investigația sa, în mod tendențios au prezentat fapte false

cu scopul de a denigra imaginea sa în fața societății.

Codul Deontologic al Jurnalistului din Moldova în pct. 2.1. prevede că

„Jurnalistul prezintă informațiile într-o manieră onestă, echilibrată și numai după

ce a făcut demersuri pentru verificarea lor”, pct. 2.2 prevede că „Jurnalistul solicită

opinia tuturor părților relevante pentru subiect”, iar conform pct. 2.5 „Jurnalistul

verifică, de regulă, informațiile din două surse independente una de alta. Jurnalistul

publică doar informațiile despre care, în urma verificărilor, are convingerea că sunt

veridice”.

În cazul dat dânsul nu a fost contactat de către jurnaliștii care au realizat

investigația pentru a comenta sau dezminți acuzațiile care i s-au adus în materialul

jurnalistic și nici nu au încercat să-l contacteze în acest sens.

Societatea are dreptul constituțional să fie informată din mijloacele mass-

media în mod veridic și operativ, însă prezentarea de informații false, din surse

unilaterale nu pot fi considerate proporționale, în sensul art. 10 CEDO, în

satisfacerea interesului public.

Contrar prevederilor art. 10 alin. (2) CEDO, art. 2, 4 din Legea cu privire la

libertatea de exprimare nr.64 din 23.10.2010, pîrîtul a prezentat faptele, descrise

mai sus, însă nu a dovedit veridicitatea acestora. Documentul la care fac referință,

veridicitatea căruia este pusă la îndoială, nu poate exonera jurnalistul de răspundere

în cazul în care subscrie informației. Or, reporterii nu au depus nici un efort pentru

a verifica autenticitatea documentului în cauză, căci acesta nu este un document

public, ulterior verificând și informația din conținutul acestuia. Totodată această

scrisoare nu reprezintă o probă în dosarul penal, respectiv nu are valoare probantă

în acuzarea sa în acte de corupție sau trafic de droguri.

Având ca temei prevederile art. 7, 15 din Legea cu privire la libertatea de

exprimare nr. 64 din 23.10.2010, la 23 octombrie 2015 a expediat în adresa

pîrîtului o cerere prealabilă, în care a solicitat pîrîtului în persoana jurnaliștilor

Mihai Munteanu și Iurie Sanduța să publice o dezmințire referitor la faptele ce se

2

referă la Oleg Pruteanu descrise în investigația „INTERLOPI: DOCUMENTE

SECRETE/ VIDEO. Șpagă pentru droguri”

(https://www.rise.md/articol/documente-secrete-video-spaga-pentru-droguri-2/),

publicată la 12 octombrie 2015, pe același site și la aceeași rubrică, din motiv că

acestea sunt false și relatarea lor a lezat onoarea și demnitatea sa. Totodată a

solicitat ca redacția www.rise.md să indice tuturor instituțiilor mass-media care au

realizat materiale jurnalistice în baza acestui articol să publice la rândul lor

dezmințirea în cauză, însă la cererea prealabilă nu a primit răspuns în termenii

stabiliți de lege.

Publicațiile pîrîtului i-a cauzat daune morale substanțiale, mama lui a suferit

atac de cord, familia sa fiind pe cale de destrămare.

Reclamantul a solicitat obligarea pîrîtului în cel mult 15 zile de la data intrării

în vigoare a hotărârii judecătorești să publice o dezmințire referitor la faptele ce se

referă la Oleg Pruteanu descrise în investigația „INTERLOPI: DOCUMENTE

SECRETE/ VIDEO. Șpagă pentru droguri” (https://www.rise.md/articol/

documente-secrete-video-spaga-pentru-droguri-2/), publicată la 12 octombrie 2015,

pe același site și la aceeași rubrică, din motiv că acestea sunt false și relatarea lor a

lezat onoarea și demnitatea sa; obligarea redacției www.rise.md să solicite tuturor

instituțiilor mass-media care au realizat materiale jurnalistice în baza acestui articol

să publice la rândul său dezmințirea în cauză; încasarea prejudiciului moral în

sumă de 1 000 000 de lei, cît și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea din 10 decembrie 2015 reclamantul Oleg Pruteanu a micșorat

cuantumul pretențiilor privind repararea prejudiciului moral, solicitând încasarea

prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei (f.d. 14-15).

Prin hotărârea din 05 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial acțiunea lui Oleg Pruteanu către AO „Asociația Reporteri de

Investigație și securitate Editorială din Moldova” privind apărarea onoarei și

demnității și încasarea pagubei morale.

S-a obligat AO „Asociația Reporteri de Investigație și securitate Editorială din

Moldova” să publice dezmințire pe site-ul www.rise.md la aceeași rubrică,

investigația jurnalistică „INTERLOPI: DOCUMENTE SECRETE/ VIDEO. Șpagă

pentru droguri” (https://www.rise.md/articol/ documente-secrete-video-spaga-

pentru-droguri-2/), semnată de Mihai Munteanu și Iurie Sanduța, în cel mult 15 zile

de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătorești, și anume informația publicată

la data de 12 octombrie 2015, precum că, „În prezent, Borman locuiește în Spania și

coordonează o rețea transfrontalieră ce transportă droguri din nordul Africii și vestul

Europei către Federația Rusă. Fratele lui Borman, Ghena Pruteanu, a fost arestat în

Portugalia pentru racket și banditism.

„CORPORAȚIA INTERLOPĂ PATRON-BORMAN... RISE Moldova a

urmărit traseul drogurilor pe ruta Vest-Est și a radiografiat rețelele interlope

implicate în acest fenomen. Astfel, au ieșit la iveală legăturile dintre gruparea

condusă de „hoțul în lege” Nicu Patron cu rețeaua lui Borman. Specializați în

contrabandă, oamenii lui Patron asigură contra-cost transportul narcoticelor lui

Borman, dar și securitatea traficanților pe traseul lor european până în Rusia.

Legăturile lor s-au sudat acum câțiva ani. În februarie 2011, membrii grupării Patron

s-au întâlnit cu Borman și locotenenții acestuia într-un restaurant din Chișinău.

Informația reiese dintr-o notă operativă a Poliției, emisă chiar atunci: În urma

3

sarcinilor date anterior, privind acumularea informației ce prezintă interes operativ

despre activitatea organizației criminale „Patron”, la 09.02.2011, a parvenit

informația operativă precum ca în incinta unui bar, situat în spatele centrului

comercial „Elat” de pe bd. Decebal din mun. Chișinău, careva din membrii acestei

formațiuni criminale s-au întrunit pentru a împărți sferele de influență și rolurile în

ierarhia organizației. Mascații poliției au descins atunci la întâlnirea respectivă și au

constatat, printre altele, că trei dintre interlopi erau înarmați cu arme de foc. Borman

era unul dintre ei”. „Oleg Pruteanu alias Oleg Borman, anchetat în Rusia pentru

trafic de droguri, își continua operațiunile în Spania”.

S-a respins acțiunea în partea încasării daunei morale ca fiind nefondată.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a concluzionat că informațiile din

articolul „Șpagă pentru droguri” conțin informații cu caracter defăimător în adresa

lui Oleg Pruteanu, or precum rezultă din cuprinsul articolului, autorii acestuia afirmă

cu certitudine că Oleg Pruteanu, este narco-traficant, conducătorul grupării

criminale, specializate în traficul de droguri din UE în Federația Rusă..., aceste

informații neavând nici o bază probatorie or, potrivit certificatului de cazier judiciar

Oleg Pruteanu nu a fost tras la răspundere penală și nu are antecedente penale, nu se

află în căutare pe teritoriul Republici Moldova.

Instanța a constatat că articolul contestat de reclamant nu corespunde realității,

deoarece de către autorul articolului nu s-a prezentat probe ce ar confirma că

informația corespunde realității referitor la faptul că reclamantul „locuiește în

Spania și coordonează o rețea transfrontalieră ce transportă droguri din nordul

Africii și vestul Europei către Federația Rusă, iar fratele lui Borman, Ghena

Pruteanu a fost arestat în Portugalia pentru racket și banditism”.

Instanța a reținut că articolul publicat pe portalul www.rise.md poartă un

caracter ofensator și ofensiv față de reclamant, or prin aceasta s-a încălcat limita

criticii admisibile. La publicarea articolului vizat, publicația a trecut de limitele

respective prin invocarea unor circumstanțe care nu au o bază probatorie.

Pretenția privind încasarea daunei morale, instanța a considerat-o ca

neîntemeiată, lipsită de suport probant.

Prin încheierea din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost restituit

apelantului Oleg Pruteanu, cererea de apel declarată împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 05 septembrie 2018 cu toate actele anexate, ca fiind

depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen (f.d.

152-157).

Prin decizia din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din

Moldova”.

S-a casat hotărârea din 05 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu adoptarea unei hotărâri noi de respingere a cererii de chemare în judecată

a lui Oleg Pruteanu către AO „Asociația Reporteri de Investigație și securitate

Editorială din Moldova” privind apărarea onoarei și demnității și încasarea pagubei

morale, ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Pruteanu Oleg în folosul statului 75 de lei, taxa de stat pentru

examinarea apelului.

Pentru a decide astfel instanța de apel a concluzionat că la caz nu sunt întrunite

condițiile pentru admiterea acțiunii de defăimare, în particular în material sunt

4

relatate circumstanțele de fapt care sunt veridice și nu au un caracter defăimător, or

prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției din 02 iunie 2017 s-a comunicat că

în SPSS a DA și SS a INI al IGP sub nr.2238s din 31 iulie 2015 a fost înregistrată

scrisoarea Serviciului Federal privind controlul circulației drogurilor a Federației

Ruse din 16 iulie 2015 nr.2/1/5021 și că copia scrisorii anexate în interpelare

corespunde veridicității.

Pretenția privind repararea prejudiciului moral a fost respinsă pe motiv că Oleg

Pruteanu nu a justificat pretențiile de ordin moral formulate. Existența suferințelor

fizice și psihice nu echivalează cu faptul că reclamantului trebuie acordată o

reparație nepecuniară.

La 08 august 2019 Oleg Pruteanu, reprezentat de avocatul Ala Raevschi, a

declarat recurs, solicitând casarea deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău și casarea parțială a hotărârii din 05 septembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a

cererii de chemare în judecată depusă de Oleg Pruteanu.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c), alin. (4)

Cod de procedură civilă.

În susținerea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat eronat legea,

precum și a denaturat conținutul faptelor stabilite în cadrul cercetării judecătorești,

prin neluarea în considerație a probelor care le confirmă, fiind afectată echitatea

întregului proces civil.

A menționat că instanța de apel nu a indicat ce informație conține scrisoarea

Serviciului Federal privind controlul circulației drogurilor a Federației Ruse din 16

iulie 2015 nr.2/1/5021 și ce relatări din publicația pîrîtului confirmă aceasta pentru a

putea fi calificată ca suficientă bază factologică a acestei publicații. Totodată în mod

arbitrar instanța a omis să indice că scrisoarea menționată nu a fost expediată de

către organele vizate ale Federației Ruse în adresa Republicii Moldova, fapt

confirmat prin comunicarea INI al IGP nr.6928 din 27 iulie 2016 și comunicarea INI

al IGP nr.INI 4/1193 din 03 februarie 2017.

Astfel instanța de apel a invocat arbitrar pretinsa bază factologică care ar fi

justificat comunicarea informației publicului larg și care a servit drept temei,

considerând o scrisoare inexistentă drept una care corespunde veridicității. Totodată

instanța de apel a neglijat și informația din cazierul judiciar al reclamantului, care nu

este condamnat în Republica Moldova.

A relatat că lipsa unui răspuns din partea colegiului civil la unele chestiuni

importante cum este lipsa unei baze factologice, urmează a fi catalogată ca încălcare

a dreptului reclamantului la un proces echitabil.

A menționat că prevederile art. 3 alin. (2) și art. 7 alin. (1) alin. (2), art. 28 alin.

(1) din Legea nr.64/2010 cu privire la libertatea de exprimare, au fost invocate

selectiv de către instanța de apel în raport cu împrejurările speței.

Totodată nici una din condițiile legale indicate la art. 28 alin. (2) din Legea

nr.64/2010 cu privire la libertatea de exprimare nu sunt întrunite în speță, deoarece

investigația publicată de către pîrît nu a fost preluată de la terțe persoane, dar se

pretinde a fi efectuată personal de către acesta, fără a conține un substrat factologic

suficient.

A remarcat că, Colegiul a invocat prioritatea informării publicului în raport cu

drepturile persoanei la apărarea onoarei, demnității etc. dar ezită să repete conținutul

5

art. 34 alin. (4) din Constituție, care obligă mijloacele de informare în masă, publice

sau private, să asigure informarea corectă a opiniei publice, iar în lipsa unui substrat

factologic suficient situația reprezintă o denaturare vădită a realității, care este

oferită publicului ca adevăr, aptă de a defăima reclamantul, și care contravine

jurisprudenței CEDO.

A susținut că instanța de apel a aplicat eronat prevederile normelor Codului civil

privind răspunderea delictuală, motivând cu faptul că prevederile art. 16 Cod civil

nu prevede expres noțiunea de fără vinovăție. Or, a fost interpretat eronat (restrictiv

defavorabil) norma legală, deoarece situația în care legiuitorul nu a invocat cazurile

exprese pe care le reglementează o normă legală, aceasta se prezumă a fi aplicabilă

tuturor situațiilor create, dar nu doar restrictiv, potrivit colegiului, în cazul în care

pîrîtul ar fi acționat cu vinovăție. În context, art. 16 alin. (8) Cod civil, presupune

dreptul la repararea prejudiciului cauzat a oricărei persoane „în a cărei privință a fost

răspândită o informație”, indiferent de faptul dacă aceasta a fost diseminată cu sau

fără vinovăție. Doar acțiunea de răspândire a acestei informații (care nu corespunde

adevărului) este aptă de a justifica repararea prejudiciului.

Colegiul civil a indicat că reclamantul nu a justificat adecvat pretențiile de ordin

moral formulate. Existența suferințelor fizice și psihice nu înseamnă numaidecât că

reclamantului trebuie acordată o reparație nepecuniară. Astfel instanța de apel a

invocat incert calificativul „adecvat”, deoarece colegiul recunoaște existența unor

suferințe, dar care „nu înseamnă numaidecât că reclamantului îi trebuie acordată o

reparație nepecuniară”.

A subliniat că principiile CEDO invocate în jurisprudența sa constantă în

materia lezării dreptului la libera exprimare, consfințit de art. 10 din Convenție, în

special principiul „necesar într-o societate democratică”, colegiul civil le-a redat

selectiv, fără a face referire la responsabilitățile pe care le implică acesta și limitele

unei libertăți de exprimare. Or, exercițiul unei adevărate punere în balanță a

drepturilor părților, prin prisma principiilor invocate de CEDO în jurisprudența sa

constantă, a fost neglijat de către instanța de apel.

Astfel, la caz, pîrîtul a efectuat niște declarații de fapt, cu privire la implicarea

activă a reclamantului Pruteanu Oleg în activitățile ilicite relatate publicului, pe care

pîrîtul le-a redat drept constatate/veridice, atestate în urma propriilor investigații,

implicit cu referire la traseul pe care sunt transportate drogurile. Chiar fiind

calificate drept judecăți de valoare, de către colegiul civil, lipsa unui substrat

factologic le califică ca excesive, care implică dreptul reclamantului la dezmințire și

despăgubire. La acest capitol și instanța de fond admițând parțial pretențiile lui Oleg

Pruteanu, a respins pretențiile reclamantului cu privire la repararea prejudiciului

material, însă potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr.64/2010 cu privire la libertatea de

exprimare, urma să fie interpretat în favoarea acordării unei compensații de 1 leu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 11 aprilie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 15 mai 2019

(f.d. 196), însă careva probe în confirmarea recepționării deciziei lipsesc. Totodată

potrivit mențiunii din cererea reclamantului Oleg Pruteanu, cît și pe coperta

6

dosarului se confirmă că recurentul și avocatul Ala Raevschi a primit decizia din 11

aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău la 12 iunie 2019 (f.d. 198).

Prin urmare, recursul declarat de Oleg Pruteanu, reprezentat de avocatul Ala

Raevschi la 08 august 2019, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oleg Pruteanu, prin

intermediul avocatului Ala Raevschi, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 430 Cod de procedură civilă, sînt în drept să declare

recurs, părțile și alți participanți la proces; martorul, expertul, specialistul,

interpretul și reprezentantul, cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li

se cuvine.

În conformitate cu art. 437 alin. (3) Cod de procedură civilă, în cazul când

recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de recurs se anexează și

documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în

dosar lipsește o astfel de împuternicire.

În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) Cod de procedură civilă, în

proces civil, persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau

avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă

din dreptul de a avea avocat, iar potrivit art. 80 alin. (7) Cod de procedură civilă,

împuternicirile date avocatului sau avocatului stagiar se atestă printr-un mandat,

eliberat de reprezentat și certificat de avocat.

Conform art. 60 alin. (1), (2) al Legii cu privire la avocatură nr. 1260-XV din

19 iulie 2002, avocatul acordă asistență juridică clientului în baza contractului de

asistență juridică, încheiat în formă scrisă.

Împuternicirile avocatului și ale avocatului stagiar se confirmă prin mandat.

Formularul mandatului este un document de strictă evidență. Conținutul, forma și

modul de utilizare a mandatului se aprobă de către Guvern.

Conform art. 81 alin. (1) Cod de procedură civilă, împuternicirea de

reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele

reprezentatului toate actele procedurale, cu excepția dreptului de a semna cererea și

de a o depune în judecată, de a recurge la arbitraj pentru soluționarea litigiului, de a

renunța total sau parțial la pretențiile din acțiune, de a majora sau reduce cuantumul

acestor pretenții, de a modifica temeiul sau obiectul acțiunii, de a o recunoaște, de a

recurge la mediere, de a încheia tranzacții, de a intenta acțiune reconvențională, de a

transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească, de a-i

schimba modul de executare, de a amîna sau eșalona executarea ei, de a prezenta un

titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărîrii

7

judecătorești, drept care trebuie menționat expres, sub sancțiunea nulității, în

procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat

avocatului.

Din materialele cauzei rezultă că cererea de recurs împotriva deciziei din 11

aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost semnată și depusă în interesul

recurentului Oleg Pruteanu de către avocatul Ala Raevschi, fără însă a fi anexat

documentul, legalizat în modul stabilit, care să ateste împuternicirile acesteia și,

anume mandatul avocațial, or xerocopia mandatului seria MA nr.0459407 din 13

octombrie 2015 pe numele avocatului A. Raevschi (f.d. 212), nu poate fi reținut ca

document ce confirmă împuternicirile acesteia de a-i reprezenta interesele lui Oleg

Pruteanu, așa cum mandatul nu a fost prezentat în original potrivit rigorilor legale,

nu conține semnătura clientului Oleg Pruteanu, cît și nu sunt indicate drepturile

acordate de către client avocatului.

Analizând circumstanțele de fapt în contextul normelor de drept enunțate mai

sus, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că recursul declarat de către avocatul Ala Raevschi în interesul

recurentului Oleg Pruteanu, urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind depus de o

persoană care nu este în drept să declare recurs.

Or, în conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că recursul declarat de

avocatul Ala Raevschi în calitate de reprezentant a lui Oleg Pruteanu, este depus de

către o persoană care nu a confirmat prin probe admisibile la momentul depunerii

recursului această calitate și care nu este în drept să-l declare, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. c), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Oleg Pruteanu, reprezentat de

avocatul Ala Raevschi împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

8