2ra-1885/19 — cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și obligarea înregistrării dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-1885/19

Instanța de fond: Judecătoria Criuleni, sediul Central – V. Suciu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Marina Borta,

reprezentată de către avocatul Cristina Iachimov,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Marina Borta

împotriva lui Vladimir Bobic, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial

Criuleni (succesor în drepturi Agenția Servicii Publice, Serviciul Cadastral

Teritorial) cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și obligarea

înregistrării dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 30 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de către Vladimir Bobic și apelul declarat de avocatul Valeriu

Ciuntu, în interesele apelantului Vladimir Bobic, s-a casat hotărârea din 06

decembrie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central cu adoptarea unei noi

hotărâri prin care s-a respins acțiunea înaintată de către Marina Borta,

constată:

La 05 octombrie 2018 Marina Borta a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vladimir Bobic, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial

Criuleni (succesor în drepturi Agenția Servicii Publice, Serviciul Cadastral

Teritorial) cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și obligarea

înregistrării dreptului de proprietate.

În motivarea cererii de chemare în judecată Marina Borta a indicat că prin

hotărârea din 24 decembrie 1999 a Judecătoriei Criuleni a fost desfăcută căsătoria

între Marina Borta (Palagniuc) și Vladimir Bobic, iar prin ordonanța din 05

decembrie 2003 a Judecătoriei Criuleni s-a dispus încasarea din contul lui Vladimir

Bobic în beneficiul Marinei Borta a pensiei pentru întreținerea copiilor minori

xxxxx, născut la xxxxxx, xxxxx, născut la xxxxx și xxxxx, născută la xxxxx, în

cuantum de ½ din salariu și alte venituri.

Titlul executoriu a fost depus spre executare încă în anul 2003, însă debitorul

Vladimir Bobic nu a achitat pensia de întreținere, copiii aflându-se doar în grija și

la întreținerea sa exclusivă.

Marina Borta a mai indicat că în conformitate cu încheierea executorului

judecătoresc Dumitru Braniște nr. 097r/a-419R/14 din 29 ianuarie 2014, debitorului

Vladimir Bobic i-a fost calculată suma datoriei pentru pensia de întreținere a

copiilor în mărime de 153976 lei, aceasta fiind în creștere deoarece debitorul

Vladimir Bobic refuză să achite datoria, iar executorul judecătoresc nu poate urmări

1

bunul imobil în care locuiește acesta din motiv că nu este înregistrat în Registrul

bunurilor imobile.

Astfel, reclamanta a evidențiat că în conformitate cu certificatul eliberat de

Primăria s. Dolinnoe, debitorul Vladimir Bobic locuiește în casa nr. 54 și achită

serviciile comunale și impozitul din anul 1998 până în prezent, iar conform

certificatului nr. 465 din 29 septembrie 2017 acesta locuiește în casa indicată în baza

testamentului mamei sale Fevronia Bogacic din 22 februarie 1990, fapt ce se

confirmă și prin copia din Registrul de evidență a gospodăriilor din Primăria s.

Dolinnoe, în care este indicat testamentul ca temei pentru înregistrarea dreptului lui

Vladimir Bobic de a locuit, în același act fiind indicat și certificatul de moștenire,

însă fără număr și dată.

Reclamanta Marina Borta consideră că Vladimir Bobic locuiește și deține bunul

imobil, a acceptat succesiunea în mod tacit, prin folosință, deci este proprietarul

imobilului indicat, însă refuză să-l înregistreze oficial în conformitate cu legislația

în vigoare, ceea ce denotă că el intenționat refuză înregistrarea pentru ca bunul dat

să nu fie urmărit de către executorul judecătoresc pentru stingerea datoriilor

acumulate la pensia pentru întreținerea copiilor minori.

Totodată, Vladimir Bobic nu se angajează în câmpul muncii, alte imobile,

terenuri sau venituri nu are, astfel o altă posibilitate de a încasa suma datorată din

contul acestuia nu există.

Reclamanta Marina Borta a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate a lui

Vladimir Bobic asupra imobilului amplasat în s. xxxx, raionul Criuleni nr. xxxx și

a obliga Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni să înregistreze dreptul de proprietate

asupra imobilului enunțat pe numele lui Vladimir Bobic, din numele creditorului.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central,

acțiunea oblică a creditorului Marina Borta către debitorul Vladimir Bobic a fost

admisă și s-a permis creditorului Marina Borta să exercite în numele debitorului său

Vladimir Bobic drepturile și acțiunile patrimoniale neexercitate de către acesta

privind intabularea și înregistrarea la Agenția Servicii Publice, Serviciul Cadastral

Teritorial Criuleni a dreptului de proprietate a lui Vladimir Bobic, referitor la

imobilul care se află pe adresa s. xxxxxx raionul Criuleni nr. xxxxx.

În susținerea soluției sale, instanța de fond cu trimitere la prevederile art. 599

alin. (1) Cod civil (în redacția anului 2002) a ajuns la concluzia că odată ce la

momentul înaintării acțiunii oblice de către creditorul Marina Borta, creanța pe care

o deține este una certă, lichidă și exigibilă, iar fiindcă debitorul nu își înregistrează

dreptul de proprietate asupra casei de locuit, de a permite creditorului Marina Borta

să exercite în numele debitorului său Vladimir Bobic drepturile și acțiunile

patrimoniale neexercitate de către acesta privind înregistrarea la Agenția Servicii

Publice, Serviciul Cadastral Teritorial Criuleni a dreptului de proprietate a lui

Vladimir Bobic referitor la imobilul care se află pe adresa s. xxxxx, raionul Criuleni

nr. xxxxx.

Prin decizia din 30 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea de apel

declarată de către Vladimir Bobic și apelul declarat de avocatul Valeriu Ciuntu, în

interesele apelantului Vladimir Bobic, s-a casat hotărârea din 06 decembrie 2018 a

Judecătoriei Criuleni, sediul Central cu adoptarea unei noi hotărâri prin care s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Marina Borta

împotriva lui Vladimir Bobic, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial

Criuleni (succesor în drepturi Agenția Servicii Publice, Serviciul Cadastral

2

Teritorial) cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și obligarea

înregistrării dreptului de proprietate.

În susținerea soluției sale, instanța de apel cu trimitere la prevederile art. 316

alin. (1) și (2), 320 alin. (1) – (3), 321 alin. (2), 599 alin. (1) Cod civil (în redacția

anului 2002) și art.4 alin. (2) lit. b) și 59 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor

imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, a reținut că pentru admiterea pretențiilor

oblice ale Marinei Borta, ce vizează casa de locuit nr. xxxxx din s. xxxxx raionul

Criuleni, prin acceptarea succesiunii rămase după decesul predecesorului acestuia

Fevronia Bogacic în baza testamentului nr. 7 din 22 februarie 1990, aceasta urmează

să probeze că imobilul vizat în acțiunea Marinei Borta a făcut parte din proprietatea

defunctei Fevronia Bogacic, că Vladimir Bobic are calitatea de succesor al acesteia

și că ultimul a acceptat succesiunea rămasă.

Astfel, instanța de apel a conchis că la materialele dosarului lipsesc probe ce ar

dovedi că casa de locuit enunțată ar fi aparținut cu drept de proprietate defunctei

Fevronia Bogacic, mențiunea în testament cu referire la testarea unei case de locuit

cu anexe fiind insuficientă în vederea deținerii la data decesului a testatorului a

dreptului de proprietate asupra casei de locuit vizate în speță, iar Marina Borta nu a

înaintat prin acțiunea dedusă judecății pretenții cu privire la constatarea acestui fapt

și nu a prezentat probe în acest context.

Totodată, instanța de apel a relevat că la materialele dosarului lipsesc probe ce

ar dovedi că testamentul pus de intimată la baza pretențiilor sale, ar fi fost în vigoare

la data decesului defunctei, circumstanță relevantă în contextul dispozițiilor art.

1465 Cod civil, având în vedere că Vladimir Bobic nu este moștenitor de clasa I al

defunctei nominalizate, astfel încât existența acestor discrepanțe exclude

posibilitatea determinării calității de succesor a lui Vladimir Bobic.

În același context, instanța de apel a reținut că pentru recunoașterea dreptului de

proprietate al lui Vladimir Bobic asupra casei de locuit enunțate și înregistrarea

acestuia, Marina Borta urma să probeze că Vladimir Bobic a acceptat cel puțin o

parte din succesiunea pretins testată acestuia de către defuncta Fevronia Bogacic,

prin depunerea unei declarații de acceptare sau prin intrarea în posesia averii

succesorale în termen de 6 luni de la decesul predecesorului. Or, instanța nu este

îndreptățită de a constata din oficiu acceptarea de către Vladimir Bobic a succesiunii

prin intrarea în posesie în lipsa unei astfel de pretenții. Iar, adeverința eliberată de

Primăria s. Dolinnoe, raionul Criuleni nr. 465 din 29 septembrie 2017 referitoare la

faptul că Vladimir Bobic exercită posesia asupra imobilului în litigiu în baza

testamentului nr. 7 din 22 februarie 1990 nu poate fi reținută, în contextul în care în

această adeverință nu se specifică dacă autoritatea emitentă a verificat valabilitatea

testamentului defunctei Fevronia Bogacic la data decesului acesteia.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 01 august 2019, a depus

recurs Marina Borta, reprezentată de către avocatul Cristina Iachimov, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe. (f.d. 121 – 128)

În motivarea recursului Marina Borta a indicat că decizia instanței de apel este

una neîntemeiată și nemotivată, fiind aplicate eronat normele de drept material, or

odată ce Vladimir Bobic locuiește și deține în fapt imobilul, aceasta indică la faptul

că Vladimir Bobic a acceptat succesiunea în mod tacit, prin folosință, deci el este

proprietarul imobilului, însă refuză să-l înregistreze în conformitate cu legislația în

vigoare.

La 25 septembrie 2019 Vladimir Bobic a depus referință, prin care a solicitat

3

declararea recursului ca fiind inadmisibil, deoarece nu se încadrează în prevederile

art. 43 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Totodată, consideră că decizia

instanței de apel este una întemeiată, bazată pe normele legale care au fost corect

aplicate la motivarea și emiterea deciziei recurate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

30 mai 2019, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 24 iunie 2019, expediată

prin intermediul serviciului poștal la data de 26 iunie 2019, fapt ce se atestă prin

scrisoarea de însoțire nr. 6646 (f.d. 113), însă la materialele dosarului nu se regăsesc

careva probe care ar indica la recepționarea copiei deciziei instanței de apel de către

recurentă.

În aceste circumstanțe recursul depus de către Marina Borta, reprezentată de

către avocatul Cristina Iachimov, la 01 august 2019 se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate a recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către

Marina Borta, reprezentată de avocatul Cristina Iachimov, este inadmisibil din

următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că Marina Borta, reprezentată de avocatul Cristina Iachimov a indicat argumente ce

țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile

probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de

admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Marina Borta, reprezentată de către avocatul Cristina Iachimov,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de

judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Marina Borta, reprezentată de avocatul Cristina Iachimov și,

respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Marina Borta, reprezentată de avocatul Cristina

Iachimov, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Marina Borta, reprezentată de avocatul Cristina

Iachimov, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

5