2ra-1760/19 — cu privire la încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă în legătură cu reținerea salariului

Dosarul nr. 2ra-1760/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu

Î N C H E I E R E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Oleg Spiridonov,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Oleg Spiridonov

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Spamol” Societate cu Răspundere Limitată

cu privire la încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă în legătură cu

reținerea carnetului de muncă, încasarea compensației pentru fiecare zi de întârziere a

achitării salariului, repararea prejudiciului moral, obligarea achitării tuturor

contribuțiilor stabilite de legislația în vigoare, cât și cheltuielile de judecată,

împotriva deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

respins apelul declarat de Oleg Spiridonov și s-a menținut hotărârea din 18 decembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

constată:

La 13 martie 2018 Oleg Spiridonov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎCS „Spamol” SRL cu privire la încasarea salariului pentru absență forțată

de la muncă în legătură cu reținerea carnetului de muncă, încasarea compensației pentru

fiecare zi de întârziere a achitării salariului, repararea prejudiciului moral, obligarea

achitării tuturor contribuțiilor stabilite de legislația în vigoare, cât și cheltuielile de

judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Oleg Spiridonov a indicat că a activat

în funcție de șofer în cadrul ÎCS „Spamol” SRL, începând cu 02 iunie 2014 în baza

contractului individual de muncă nr. 55/14 din 02 iunie 2014 și a ordinului de angajare

nr. 55/14A din 02 iunie 2014 cu salariul tarifar de 300 euro în lei moldovenești.

Reclamantul indică că la 18 martie 2015 a fost telefonat de către un angajat al ÎCS

„Spamol” SRL care i-a comunicat să se prezinte la sediul întreprinderii pentru a scrie

cerere de demisie din proprie inițiativă pe motiv că automobilul de serviciu a fost

vândut.

La 11 septembrie 2015, deși pârâtul în temeiul ordinului nr. 72/15E l-a concediat

din funcția deținută, până în prezent nu i-a eliberat carnetul de muncă, nici nu a

prezentat nici o dovadă că ÎCS „Spamol” SRL a refuzat să-l primească sau să semneze.

Reclamantul Oleg Spiridonov a menționat că perioada dintre 18 martie 2015 – 22

noiembrie 2017, este perioada în care nu i-a fost eliberat carnetul de muncă, respectiv

acestuia urmează să-i fie achitat salariul pentru absență forțată de la muncă, conform

calculului întocmit, dat fiind privat de dreptul de a munci.

1

A mai indicat că nefiind de acord cu ordinul nr. 72/15E din 11 septembrie 2015

prin care a fost concediat, l-a contestat în instanța judecătorească.

Prin hotărârea din 11 iulie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău s-a admis

parțial acțiunea înaintată de către Oleg Spiridonov, s-a anulat ordinul de concediere nr.

72/15E din 11 septembrie 2015, s-a încasat suma de 4595 euro cu titlu de salariu pentru

absența forțată de la muncă, 900 euro cu titlu de compensație în locul restabilirii

acestuia în funcție, 2125,05 euro pentru întârziere a eliberării salariului pentru perioada

18 martie 2015 – 24 iunie 2016, 1389,4 lei cu titlu de salariul neachitat parțial pentru

luna august 2014, 921,17 lei pentru fiecare zi de întârziere a eliberării salariului, 300

euro cu titlu de prejudiciu moral pentru concedierea ilegală din funcție, cât și

compensarea cheltuielilor de judecată. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Indică că prin decizia din 22 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, hotărârea din

11 iulie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău a fost menținută, hotărâre rămasă

irevocabilă prin încheierea din 15 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție.

Reclamantul Oleg Spiridonov, după ce și-a concretizat pretențiile din cererea de

chemare în judecată, a solicitat încasarea salariului restant pentru absența forțată de la

muncă și reținerea carnetului de muncă în mărime de 5678,95 euro pentru perioada 25

iunie 2016 – 22 noiembrie 2017, compensației prevăzute de art. 330 Codul muncii

pentru fiecare zi de întârziere a achitării salariului și reținerea carnetului de muncă în

mărime de 9926,821 euro pentru perioada 25 iunie 2016 – 22 noiembrie 2017, cât și

repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei în legătură cu neachitarea

salariului și reținerea carnetului de muncă.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Spiridonov împotriva ÎCS

„Spamol” SRL cu privire la încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă în

legătură cu reținerea carnetului de muncă, încasarea compensației pentru fiecare zi de

întârziere a achitării salariului, repararea prejudiciului moral, obligarea achitării tuturor

contribuțiilor stabilite de legislația în vigoare, cât și cheltuielile de judecată.

Prin decizia din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Oleg Spiridonov și s-a menținut hotărârea din 18 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

În susținerea soluțiilor sale, instanțele judecătorești ierarhic inferioare au reținut

cu trimitere la prevederile art. 66 alin. (5) și 151 Codul muncii, cât și art. 123 alin. (2)

Cod de procedură civilă privind puterea lucrului judecat și anume, hotărârea din 11

iulie 2016 a Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, potrivit căreia se desprinde

incontestabil că prin scrisoarea nr. 19/15 din 11 septembrie 2015 expediată de ÎCS

„Spamol” SRL lui Oleg Spiridonov, s-a solicitat prezența ultimului pentru a lua

cunoștință cu ordinul de concediere și pentru a primi carnetul de muncă, însă Oleg

Spiridonov nu s-a prezentat la ÎCS „Spamol” SR. Din cuprinsul aceluiași act judiciar

reiese că Oleg Spiridonov a optat pentru achitarea de către angajator a compensației în

locul restabilirii la muncă. La fel, pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral

cauzat urmare a neachitării la timp a salariului a fost respinsă, deoarece nu constituie

temei de recuperare a prejudiciului moral în conformitate cu prevederile art. 1422 Cod

civil.

Totodată, instanța de apel a reținut constatările Inspectoratului de Stat al Muncii

în actul nr. 1708 din 22 noiembrie 2017 potrivit cărora, începând cu data de 14

septembrie 2015 până pe 22 noiembrie 2017, Oleg Spiridonov nu s-a prezentat la sediul

ÎCS „Spamol” SRL în vederea ridicării carnetului de muncă, deși a fost invitat prin

2

scrisoare, nu a telefonat niciodată la întreprindere și nu s-a interesat despre carnetul de

muncă. Vinovăția nu poate fi imputată angajatorului, or acesta nu poate forța salariatul

să-și ridice carnetul de muncă.

Oleg Spiridonov, nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 06 iunie

2019, a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin acțiunea

înaintată de către Oleg Spiridonov să fie admisă integral.

În motivarea recursului Oleg Spiridonov, cu reiterarea circumstanțelor de fapt

expuse în cererea de apel, a indicat că hotărârile instanțelor judecătorești ierarhic

inferioare sunt neîntemeiate, emise contrar prevederilor art. 432 alin. (1), alin. (2) lit.

a) și c), alin. (3) lit. a) și c) și alin. (4) Cod de procedură civilă.

La fel, recurentul a invocat că nu este admisibilă dovada primirii carnetului de

muncă prin proba cu martorii, fiind necesară semnătura salariatului. Refuzul

salariatului urma a fi constatat în formă scrisă, semnat de cel puțin doi martori, după

care angajatorul urma să expedieze salariatului propunerea privind ridicarea carnetului

de muncă. Anume aceste acțiuni puteau fi considerate de instanțele judecătorești drept

dovezi a degrevării angajatorului de răspundere materială pentru reținerea carnetului

de muncă.

La 19 septembrie 2019, ÎCS „Spamol” SRL, reprezentată de avocatul Denis

Staruș, a depus referință la recursul declarat de către Oleg Spiridonov, solicitând

declararea recursului ca inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

09 aprilie 2019, fiind notificată recurentului Oleg Spiridonov, contra semnătură, la 17

aprilie 2019. (f.d.115 vol. II, verso)

În aceste circumstanțe recursul depus de către Oleg Spiridonov, la 06 iunie 2019,

se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate a recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Oleg

Spiridonov, este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

Oleg Spiridonov, a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot

fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

3

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat

de către Oleg Spiridonov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă Oleg Spiridonov și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Oleg Spiridonov, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Oleg Spiridonov, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

4