2ra-1355/18 — incasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-1355/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (I. Secrieru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Spiridonov Oleg,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Spiridonov Oleg

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Spamol” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Spiridonov Oleg și a fost menținută hotărârea din 22

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La 29 august 2017 Spiridonov Oleg a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎCS „Spamol” SRL privind încasarea sumei.

În motivarea acțiunii a menționat că a activat la ÎCS „Spamol” SRL în funcție

de șofer în baza contractului individual de muncă, începând cu 02.06.2014 cu

salariul tarifar de 300 de euro, până la data de 11.09.2015, când a fost emis ordinul

de concediere nr.72/15E.

La încheierea contractului individual de muncă i s-a comunicat de către

managerul de transport al întreprinderii ÎCS „Spamol” SRL că este angajat în

funcție de șofer cu misiuni speciale și va deservi directorul general-Koen Heeren și

Oleanciuc Maria. Confirmare a faptului că a activat la întreprinderea menționată

este contractul individual de muncă nr.55/14 din 02 iunie 2014, ordinul de angajare

și ordinul de concediere, precum și foile de parcurs.

La 18 martie 2015 directorul executiv i-a comunicat că automobilul de serviciu

a fost vândut și i-a propus să depună cerere de demisie din propria inițiativă, iar în

caz de refuz urma a fi anunțat despre decizia luată.

La 20 iulie 2015 s-a adresat către pârât cu cerere în vederea soluționării

amiabile a litigiului, solicitând achitarea salariului și a tuturor plăților conform

legislației muncii în vigoare, eliberarea carnetului de muncă, eliberarea unui

certificat cu privire la munca în cadrul unității respective în care urma să se indice

specialitatea, calificarea, funcția, durata muncii și cuantumul salariului.

Cererea dată pârâtul nu a examinat-o în modul corespunzător, ci a emis

ordinul de concediere nr.72/15E din 11.09.2015.

Cu referire la ordinul de concediere respectiv, reclamantul a indicat că prin

hotărârea din 11 iulie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău, menținută prin

decizia din 22 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, ordinul de concediere nr.

72/15E din 11.09.2015 a fost anulat, dispunându-se încasarea de la ÎCS „Spamol”

SRL în beneficiul său a sumei de 900 de euro cu titlu de compensație în locul

restabilirii la locul de muncă, suma de 4 570 de euro cu titlu de salariu pentru lipsa

forțată de la lucru, sumei de 2125,05 euro – ce constituie 0,1 % pentru fiecare zi de

întârziere în achitarea salariului (18.03.2015 – 24.06.2016), sumei de 1389,4 lei –

cu titlu de salariu neachitat parțial pentru luna august 2014, sumei de 921,17 lei – ce

constituie 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere în plata salariului neachitat parțial

pentru luna august 2014, sumei de 375 de euro – cu titlu de compensație pentru

concediu nefolosit, sumei de 10 000 de lei – cu titlu de prejudiciu moral cauzat

pentru eliberarea forțată din funcție, sumei de 10 000 de lei – cu titlu de prejudiciu

moral pentru neachitarea în termen a salariului.

Având în vedere că ÎCS „Spamol” SRL până în prezent nu a executat benevol

hotărârea din 11 iulie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău, reclamantul

consideră că și în continuare i se încalcă drepturile sale constituționale și dreptul la

muncă. A invocat că instanța de fond în acea pricină s-a pronunțat doar asupra

încasării salariului și a altor plăți pentru perioada 18.03.2015 – 11.07.2016, însă

până la pronunțarea deciziei instanței de apel din 22 iunie 2017 s-a scurs o perioadă

de timp (11.07.2016 – 22.06.2017) și consideră reclamantul că pârâtul urmează să-i

achite salariul și alte plăți prevăzute de legislația muncii în vigoare și pentru această

perioadă.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, acțiunea depusă de Spiridonov Oleg a fost respinsă.

La 26 decembrie 2017 Spiridonov Olega a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere

a acțiunii.

Prin decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Spiridonov Oleg și a fost menținută hotărârea din 22 decembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe că pentru

perioada invocată de reclamant 25.06.2016-22.07.2017, prevederile art.90 Codul

muncii nu sunt aplicabile. În speță nu s-a înregistrat lipsa forțată de la serviciu, or,

conform hotărârii din 11 iulie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău,

reclamantul nu a fost restabilit la serviciu, ci a fost compensat în locul restabilirii,

ceea ce implică că ulterior hotărârii judecătorești părțile nu se mai aflau în relații de

muncă și deci, nu au putut să se înregistreze acțiuni de impunere la lipsă forțată de

la serviciu din partea pârâtului, conform invocărilor reclamantului.

La 21 mai 2018, în termenul prevăzut de art. 434 Cod de procedură civilă,

Spiridonov Oleg a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

2

În motivarea recursului s-a invocat încălcarea esențială și aplicarea eronată a

normelor de drept material și procedural, concluziile instanțelor fiind în contradicție

cu circumstanțele pricinii.

Examinând temeiurile recursului declarat de Spiridonov Oleg în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Spiridonov Oleg nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

3

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Spiridonov Oleg.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Spiridonov Oleg se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4