2rci-42/19 — cu privire la incasarea onorariului lichidatorului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la incasarea onorariului lichidatorului
- Temei legal
- Restituirea recursului împotriva încheierii
2rci-42/19 — cu privire la incasarea onorariului lichidatorului (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2rci-42/19
Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău – E. Clim
ÎNCHEIERE
23 octombrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței,
judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Nicolae Craiu
Maria Ghervas
examinând recursul declarat de către Tatiana Sacara,
în cauza la cererea introductivă depusă de către Societatea cu Răspundere
Limitată „Customagic” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de
Societatea cu Răspundere Limitată „Maxiviabil”,
împotriva încheierii din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a admis cererea administratorului/lichidatorului privind încasarea remunerației și
a cheltuielilor aferente,
constată:
La 18 aprilie 2012 SRL „Customagic” a depus cerere introductivă cu privire la
intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Maxiviabil”, invocând în
calitate de temei incapacitatea de plată a datoriei.
Prin încheierea din 03 mai 2012 a Curții de Apel Chișinău cererea introductivă
depusă de către SRL „Customagic” a fost admisă spre examinare, fiind desemnat ÎI
„Guțu Sergiu” în calitate de administrator provizoriu al SRL „Maxiviabil”.
Ulterior, prin hotărârea din 08 octombrie 2012 a Curții de Apel Chișinău în
privința SRL „Maxiviabil” a fost intentată procedura de insolvabilitate, fiind numit
ÎI „Guțu Sergiu” în calitate de administrator al insolvabilității.
La 23 octombrie 2014 ÎI „Guțu Sergiu” s-a adresat în instanța de insolvabilitate
cu cerere, prin care a solicitat încasarea în mod solidar a onorariului lichidatorului și
compensarea cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate/lichidare din contul
administratorului destituit Alexandru Sacara și fondatorului Tatiana Sacara pentru
perioada 01.10.2013-01.10.2014, în sumă de 117 900 lei.
Prin încheierea din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
demersul înaintat de către ÎI „Guțu Sergiu”, fiind dispusă încasarea în mod solidar
din contul administratorului destituit Sacara Alexandru și fondatorului 100% cota-
parte în întreprindere Tatiana Sacara în folosul lichidatorului ÎI „Guțu Sergiu”,
onorariul și cheltuielile aferente procesului de insolvabilitate/lichidare calculate
pentru perioada 01.10.2013-01.10.2014, în sumă de 117 900 lei.
La 16 august 2019 Tatiana Sacara a depus recurs, prin care a solicitat repunerea
în termen a recursului, casarea încheierii din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel
Chișinău, cu emiterea unei noi soluții de respingere a cererii lichidatorului SRL
„Maxiviabil”, Sergiu Guțu cu privire la încasarea remunerației din contul
fondatorului întreprinderii Tatiana Sacara.
Totodată, recurenta a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului
declarat împotriva încheierii din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului recurenta a invocat că încheierea instanței de
insolvabilitate este neîntemeiată și ilegală, deoarece a fost pronunțată în lipsa ei. În
acest sens, a invocat că la materialele cauzei nu este dovada că a fost respectată
procedura de înștiințare legală a persoanelor vizate în încheiere.
De asemenea, a menționat că în art. 247 alin. (1) al Legii insolvabilității sunt
indicate persoanele care pot fi membri ai organelor de conducere, iar Tatiana Sacara,
fiind numai fondator, nu poate să răspundă pentru acțiunile organelor de conducere.
A mai invocat că încheierea recurată a fost pronunțată în lipsa Tatianei Sacara,
iar despre pronunțarea ei a aflat în anul 2019, când a primit de la executorul
judecătoresc Victor Cațer înștiințarea privind inițierea procedurii de executare silită
în baza încheierii din 20 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu privire
la încasarea sumei în folosul lui Sergiu Guțu. La 26 iunie 2019 a depus cerere la
instanța de insolvabilitate, iar la 02 august 2019 a făcut cunoștință cu încheierea
contestată. Respectiv, în temeiul art. 116 Cod de procedură civilă a solicitat
repunerea în termen a recursului.
La 08 octombrie 2019 administratorul autorizat Sergiu Guțu a depus referință,
prin care a solicitat reclararea recursului depus de către Tatiana Sacara ca fiind
inadmisibilă. (f.d. 55-56)
În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă recursul împotriva
încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza
copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la
recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.
Examinând materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în
cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că cererea de repunere în termen a recursului este
neîntemeiată și urmează a fi respinsă, iar recursul declarat de către Tatiana Sacara,
fiind depus în afara termenului de atac, urmează a fi restituit, din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 356 Cod de procedură civilă cererea de declarare a
insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din prezentul cod,
cu excepțiile și completările stabilite de legislația insolvabilității.
În conformitate cu art. 4261 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă instanța de
recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă cererea de recurs a
fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen
sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen.
În conformitate cu art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 26 iunie
2012 procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile
Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.
Norma cuprinsă în art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 26 iunie
2012 stipulează că hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi
2
atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai
în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.
Dat fiind faptul că în procedura de insolvabilitate termenele de contestare
cu recurs coincid cu cele din Codul de procedură civilă (Secțiunea 1 (15 zile și 5
zile), iar Legea insolvabilității nu interzice acest lucru, persoana îndreptățită va
putea solicita repunerea în termen pentru depunerea recursului, aducând
argumentele corespunzătoare.
După cum denotă actele cauzei, încheierea Curții de Apel Chișinău
contestată cu recurs, prin care a fost admisă cererea lui Sergiu Guțu, lichidatorul
SRL „Maxiviabil” în procedura falimentului, privind încasarea remunerației
pentru îndeplinirea funcției de administrator/lichidator, a fost pronunțată la data
de 23 octombrie 2014.
Recursul împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014
a fost depus de către Tatiana Sacara la data de 16 august 2019, respectiv cu
încălcarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 8 alin. (1) al Legii
insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.
Faptul depunerii cererii de recurs în afara termenului de atac se confirmă
prin însuși solicitarea recurentei cu privire la repunerea în termen de declarare a
recursului, care se constată, însă, a fi una neîntemeiată, deoarece motivele
invocate de recurentă nu constituie temei de repunere în termen, în sensul art. 116
Cod de procedură civilă, deoarece nu justifică neîndeplinirea actului de procedură
în termen.
Potrivit art. 116 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă persoanele, care din
motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi
repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează
probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.
Instanța de recurs constată neîntemeiat argumentul recurentei că nu a fost
citată legal despre locul, data și ora ședințelor de judecată, iar cu încheierea din
23 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău a făcut cunoștință la data de
02 august 2019, când a recepționat-o de la instanța de insolvabilitate.
Concluziile instanței de recurs de respingere a cererii de repunere în termen
a recursului rezultă din următoarele circumstanțe.
Prin încheierea din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
demersul înaintat de către ÎI „Guțu Sergiu”, fiind dispusă încasarea în mod solidar
din contul administratorului destituit Alexandru Sacara și fondatorului 100% cota-
parte în întreprindere Tatiana Sacara în folosul lichidatorului ÎI „Guțu Sergiu”,
onorariul și cheltuielile aferente procesului de insolvabilitate/lichidare calculate
pentru perioada 01.10.2013-01.10.2014, în sumă de 117 900 lei. La 12 octombrie
2015 Tatiana Sacara reprezentată de avocatul Andrei Roșca a contestat-o cu recurs,
solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului. Curtea Supremă de
Justiție prin decizia din 16 decembrie 2015 a repus în termen cererea de recurs
declarată de avocatul Andrei Roșca în interesele Tatianei Sacara. A respins recursul
declarat de avocatul Andrei Roșca în interesele Tatianei Sacara și a menținut
încheierea din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău.
Tatiana Sacara în cererea de recurs depusă la data de 16 august 2019 asupra
aceleiași încheieri din 23 octombrie 2014 a comunicat că a făcut cunoștință cu
încheierea recurată la data de 02 august 2019, fapt care nu corespunde adevărului.
3
Potrivit art. 116 alin. (3) Cod de procedură civilă la cererea de repunere în
termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.
Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să
fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).
La caz, se constată cu certitudine că recurenta a cunoscut despre încălcarea
dreptului său până la data de 02 august 2019, or, încheierea recurată din 23 octombrie
2014 a fost contestată de către Tatiana Sacara, prin intermediul avocatului său la
data de 12 octombrie 2015, fiind examinată de către instanța de recurs la data de
16 decembrie 2015. (f.d. 35-39)
În conformitate cu art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă părțile sunt
obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța
judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se
urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.
Faptul că recurenta a depus recurs în mod repetat la 16 august 2019, invocând
că a făcut cunoștință cu încheierea contestată la data de 02 august 2019
demonstrează lipsa bunei-credințe a acesteia.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că este lipsită de temei cererea recurentei privind repunerea
recursului în termen, or, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 decembrie
2015 se confirmă că Tatiana Sacara a cunoscut despre încheierea contestată încă din
29 septembrie 2015.
Astfel, nu pot fi reținute argumentele recurentei de repunere în termen de
declarare a recursului.
În circumstanțele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de repunere în termen
neîntemeiată, iar recursul Tatianei Sacara declarat împotriva încheierii Curții de
Apel Chișinău din 23 octombrie 2014, ca fiind declarat cu omiterea termenului
prevăzut de lege.
La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea
garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană
pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere
că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica
rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii
judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității
raporturilor juridice.
În hotărârea CEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03 aprilie
2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea
unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi
extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de
redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi
ordinare de atac, totuși, reînoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,
reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice
într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra
repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o
marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care
au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,
necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.
4
Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi
nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de
stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar
trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință
în principiul autorității de lucru judecat.
Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele Ceachir
vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat că prin
neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părți
a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile
reclamanților la un proces echitabil.
La caz, Tatiana Sacara a fost fondator cu 100% cota-parte în întreprinderea
SRL „Maxiviabil”, de aceia era obligația ei să se intereseze la ce etapă se află cauza
de insolvabilitate și cererile lichidatorului privind încasarea remunerației pentru
îndeplinirea funcției sale.
Urmare celor menționate și având în vedere faptul că recursul este depus cu
omiterea evidentă a termenului prevăzut de lege, iar cererea de repunere în termen
este neîntemeiată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de repunere în termen
a recursului și a restitui recursul declarat de către Tatiana Sacara împotriva încheierii
din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău.
În temeiul celor expuse, în baza art. 4261 alin. (1) lit. a), alin. (2) Cod de
procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
dispune:
Se respinge cererea Tatianei Sacara cu privire la repunerea în termenul de
declarare a recursului.
Se restituie recursul declarat de către Tatiana Sacara împotriva încheierii din
23 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței
judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Nicolae Craiu
Maria Ghervas
5