3ra-1140/19 — anularea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1140/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud: I.Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Bostan, A.Pahopol, V.Negru)

Î N C H E I E R E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul sătesc Colonița,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Vasile Braghiș împotriva Consiliului sătesc Colonița cu privire la anularea

actului administrativ și,

la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului sătesc Colonița, intervenient accesoriu

Vasile Braghiș cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Consiliul sătesc Colonița și a fost menținută

hotărârea din 30 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La 4 aprilie 2018, Vasile Braghiș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului sătesc Colonița privind anularea deciziei Consiliului sătesc

Colonița nr.1/9 din 12 ianuarie 2018 ,,Cu privire la raportul de activitate a

juristului primăriei, inginerului funciar, secretar interimar al consiliului – funcții

deținute de către Vasile Braghiș, pe durata activității acestuia în aceste funcții”.

(f.d. 3)

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a fost angajat la Primăria com.

Colonița în funcție de specialist pentru reglementarea regimului funciar pe

perioadă nedeterminată.

În baza concursului pentru ocuparea funcției publice, conform dispoziției

nr.10-p din 3 februarie 2015, în funcția deținută prin angajare, dânsul mai execută

și atribuțiile unității de jurist pentru ce este remunerat cu 0.5% supliment la salariu

în limita mijloacelor financiare alocate anual din fondurile disponibile.

Potrivit deciziei Consiliului sătesc Colonița nr.4/4 din 28 iunie 2017 pe

perioada lipsei motivate a secretarului consiliului, dânsul exercita și aceste atribuții

fără o anumită remunerare.

A menționat că prin decizia nr.1/9 din data de 12 ianuarie 2018 ,,Cu privire la

raportul de activitate a juristului Primăriei, inginerului funciar, secretarului

1

interimar al consiliului” - funcții deținute de el, pe durata activității acestuia, s-a

decis cu vot de neîncredere (demiterea, suspendarea) acestuia.

Reclamantul a susținut că după ce a luat cunoștință cu decizia sus-

nominalizată, a depus la Consiliul sătesc Colonița o cerere prealabilă privind

anularea deciziei, însă în termenul legal nu a primit răspuns.

Astfel, Vasile Braghiș a considerat că decizia Consiliului sătesc Colonița

nr.1/9 din 12 ianuarie 2018 ,,Cu privire la raportul de activitate a juristului

Primăriei, inginerului flinciar, secretar interimar al Consiliului - funcții deținute de

către Vasile Braghiș, pe durata activității acestuia în aceste funcții”, este ilegală,

adoptată cu încălcarea prevederilor art.18 și 22 ale Legii nr.436, și anume, în lipsa

raportului, notei informative, avizelor comisiilor de specialitate, inclusiv cu

încălcarea competenței conform art.30 al Legii 158.

Or, dînsul fiind funcționar public putea fi demis din funcție, dar nu destituit.

La fel, a invocat încălcarea art.59 și 64 ale Legii 158, or, în ceea ce privește

funcțiile de jurist și secretar interimar, decizia contestată este lipsită de logică și

suport legal, deoarece dânsul nu deține funcția de jurist, dar primește un supliment

pentru îndeplinirea atribuțiilor acestuia, și nu deține funcția de secretar interimar,

așa cum aceasta nu este vacantă, ci doar îndeplinește aceste atribuții în lipsa

secretarului nemijlocit.

Ulterior, la 12 aprilie 2018, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Colonița,

intervenient accesoriu Vasile Braghiș privind anularea deciziei Consiliului sătesc

Colonița nr.1/9 din 12 ianuarie 2018 ,,Cu privire la raportul de activitate a

juristului primăriei, inginerului funciar, secretar interimar al consiliului – funcții

deținute de către Vasile Braghiș, pe durata activității acestuia în aceste funcții”, în

partea ce ține de demiterea lui Vasile Braghiș din funcția de inginer funciar. (f.d.

71)

A considerat că actul administrativ contestat, a fost emis contrar art.29 alin.(l)

lit c) al Legii nr.436, fiind încălcată competența, deoarece primarul este cel care

numește, stabilește atribuții și încetează raporturile de serviciu.

Având în susținere dispozițiile art.30 alin.(4), 58 și 59 ale Legii nr.158, a

remarcat că Vasile Braghiș a fost numit în funcție de specialist în reglementarea

regimului proprietății funciare, în baza dispoziției primarului nr. 10-P din 3

februarie 2015, iar sintagma de demitere din funcție conform deciziei Consiliului

sătesc Colonița nr.1/9 din 12 ianuarie 2018 contravine cadrului legal.

Prin încheierea din 25 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cauzele civile, au fost conexate într-un singur dosar. (f.d. 103-104)

Prin hotărârea din 30 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana

a fost admisă acțiunea depusă de către Vasile Braghiș și de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat.

A fost dispusă anularea deciziei Consiliului sătesc Colonița nr.1/9 din 12

ianuarie 2018 ,,Cu privire la raportul de activitate a juristului Primăriei, inginerului

funciar, secretar interimar al Consiliului - funcții deținute de către Vasile Braghiș.

pe durata activității acestuia în aceste funcții”. (f.d. 116-125)

La 28 noiembrie 2018, Consiliul sătesc Colonița a declarat apel împotriva

hotărârii din 30 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

2

Prin decizia din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Consiliul sătesc Colonița și a fost menținută hotărârea

din 30 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile Legii

contenciosului administrativ, art.117 alin. (1), 118 alin. (1) și 121 ale Codului de

procedură civilă, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele

normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și

locale, art. 1, 4 alin. (1), 14 alin. (1), 29 alin. (1) lit. c), 51, 56, 57, 58, 59 și 67 alin.

(1) ale Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public.

Cu referire la normele citate și în raport cu materialele cauzei, instanța de apel

a reținut că norma legală cu aplicabilitate asupra suspendării raporturilor de muncă

a funcționarilor publici, prevede temeiurile, procedura și competența de

suspendare, care raportată la circumstanțele cauzei, denotă ilegalitatea deciziei

contestate. Or, suspendarea se aplică nu pentru neîndeplinirea corespunzătoare a

atribuțiilor de serviciu, necontestate în modul prevăzut de lege, ci aceasta

presupune încetarea îndeplinirii pentru o anumită perioadă a atribuțiilor de către

funcționarul public, pe baza temeiurilor prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat ilegalitatea

deciziei Consiliului sătesc Colonița nr. 1/9 din 12 ianuarie 2018, ca fiind emisă atât

cu încălcarea competenței stabilite expres de lege, a procedurii, cât și ca fiind

emisă cu încălcarea legii în fond.

La 25 aprilie 2019, Consiliul sătesc Colonița a declarat recurs împotriva

deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare.

Recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în cererea de apel.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunilor.

Completul specializat pentru examinarea cauzelor de contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, reține că prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Instanța de

3

recurs menționează că decizia instanței de apel a fost pronunțată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

Respectiv, termenul de declarare al recursului urmează fi calculat conform

dispozițiilor instituite de Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 februarie 2019,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 25 aprilie 2019 este în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de Consiliul sătesc Colonița în raport

cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Consiliul sătesc Colonița, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

4

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea cauzelor de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea

flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Consiliul sătesc Colonița.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Consiliul sătesc Colonița, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

5