2ra-1494/19 — declararea nulitatii contractelor de donatie

2ra-1494/19 — declararea nulitatii contractelor de donatie (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1494/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (C. Vîrlan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

16 octombrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Rusu (Naconecinaia)

Tatiana,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Larensia Com” împotriva Tatianei Naconecinaia, Cameliei

Rusu, Daniel Rusu, Igor Cernăuțanu, intervenient accesoriu Veaceslav Șevciuc privind

declararea nulității contractelor de donație,

împotriva deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 24 octombrie 2014 SRL „Larensia Com” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Naconecinaia, Cameliei Rusu, Daniel Rusu, Igor Cernăuțanu,

intervenient accesoriu Veaceslav Șevciuc privind declararea nulității contractelor de

donație nr. 8736 din 19 octombrie 2011 și nr. 2117 din 30 aprilie 2014.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că SRL „Larensia Com”, Daniel Rusu,

Veaceslav Șevciuc și Camelia Șevciuc dețineau cu drept de proprietate imobilul din

str. Vlăhuță, 1A, mun. Chișinău în mărime de: SRL „Larensia Com” - 1/2 cotă-parte;

Daniel Rusu - 1/3 cotă-parte; Veaceslav Șevciuc și Camelia Șevciuc dețineau

împreună - 1/6 cotă-parte.

În anul 2008, în scopul reconstrucției acestui imobil toți coproprietarii au convenit

să-l demoleze și să construiască un alt imobil. Astfel, la 27 martie 2008 a fost obținută

Autorizația de desființare nr. 54a/08 eliberată de Consiliul municipal Chișinău.

În continuare, la 08 aprilie 2009 între coproprietarii sus-numiți a fost încheiat un

contract de construcție pe cotă-parte prin care s-a stabilit, că coproprietarii investesc în

construcția noului imobil în mărimea cotei-părți deținute în imobilul demolat.

Potrivit contractului încheiat, Veaceslav Șevciuc și Daniel Rusu în calitate de

contribuție în capitalul societății civile, au investit cotele-părți deținute în imobilul din

str. Vlahută, 1A, mun.Chișinău iar SRL „Larensia Com” în calitate de contribuție în

1

capitalul societății civile, de asemenea, a investit cota-parte deținută în imobilul din

XXX și urma să investească banii proprii în construcția imobilului, să-l construiască

potrivit proiectului aprobat de toți participanții contractuali.

De asemenea a fost stabilită cota-parte a fiecărui participant în parte asupra

suprafețelor nelocative ale imobilului care urma să fie construit. Ca consecință a

demolării imobilului din XXX, a semnării contractului din 08 aprilie 2009, SRL

„Larensia Com” a prezentat administrației publice locale a mun.Chișinău toate actele

necesare pentru elaborarea și aprobarea proiectului, eliberarea Certificatului de

urbanism și a Autorizației de construcție. Concomitent SRL „Larensia Com”, Daniel

Rusu și Veaceslav Șevciuc au depus cerere la Primăria mun. Chișinău cu privire la

atribuirea în arendă a terenului cu suprafața de 0,0427 ha, cu scopul reconstrucției

imobilului demolat.

La 27 mai 2010 prin decizia nr. 6/8, Consiliul municipal Chișinău a dispus

transmiterea în arendă SRL „Larensia Com” lui Daniel Rusu și Veaceslav Șevciuc a

terenului cu suprafața de 0,0427 ha, cu scopul reconstrucției imobilului demolat.

A indicat, că Daniel Rusu, care este reprezentat de Gheorghe Rusu și deține în

proprietate și imobilul vecin din XXX, în urma demolării imobilului din XXX, a

urmărit alte scopuri decât construcția unui imobil, în comun cu ceilalți coproprietari,

pe locul imobilului demolat.

A susținut că, scopul acestuia s-a dovedit a fi lichidarea construcției din XXX

pentru a avea posibilitate ulterior să ceară atribuirea terenului proprietate municipală

în folosința sa, pentru a avea acces mai comod la construcția din XXX.

Consideră SRL „Larensia Com”, că prin aceste acțiuni Daniel Rusu, care este

reprezentat de Gheorghe Rusu, intenționează să-i lipsească de proprietatea deținută,

acționând cu rea credință. Ultimul, pentru a nu respecta prevederile contractuale de

societate civilă semnat între părți la 08 aprilie 2009, a încheiat cu mama sa, Tatiana

Naconecinaia contractul de donație nr. 8736 din 19 octombrie 2011, cu privire la

imobilul-construcție situat în XXX, nr.cadastral XXX. Motivul încheierii acestui

contract ilegal a fost stoparea executării contractului de societate civilă și chipurile,

rezoluțiunea lui.

A indicat, că aceleași acțiuni le-a întreprins și sora lui Daniel Rusu, Camelia Rusu,

care la 30 aprilie 2014 donează prin contractul de donație nr. 2117 lui Igor Cernăuțanu

cota-parte din imobilul-construcție situat în XXX, nr.cadastral XXX.

A menționat că la 28 septembrie 2010 s-a produs demolarea imobilului din XXX,

cu nr.cadastral XXX în baza Autorizației de desființare nr. 54a/08 eliberată de Consiliul

municipal Chișinău, fapt confirmat prin actul de inspectare nr. 0100/10/12593 din 28

septembrie 2010. Respectiv, imobilul-construcția sus-numită din XXX cu nr.cadastral

XXX de facto și-a pierdut existența și nu mai poate fi determinat în natură, deoarece

nu mai există.

Prin hotărârea din 15 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

respins acțiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Larensia Com”

împotriva Tatianei Naconecinaia, Cameliei Rusu, Daniel Rusu, Igor Cernăuțanu,

intervenient accesoriu Veaceslav Șevciuc privind declararea nulității contractelor de

donație, ca fiind neîntemeiată.

Măsurile de asigurare a acțiunii luate prin încheierea din 01 decembrie 2014 a

Judecătoriei Chișinău, sectorul Rîșcani, s-au anulat și s-au ridicat sechestrele aplicate

asupra imobilului amplasat în XXX, cu nr.cadastral XXX.

2

Prin decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată „Larensia Com”.

S-a casat integral hotărârea din 15 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, prin care s-a respins acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată

„Larensia Com” împotriva Tatianei Naconecinaia, Cameliei Rusu, Daniel Rusu, Igor

Cernăuțanu, intervenient accesoriu Veaceslav Șevciuc și s-a pronunțat o hotărâre nouă,

prin care:

S-a admis integral cererea de chemare în judecată și s-au recunosc ca fiind nule

contractele de donație nr. 8736 din 19 octombrie 2011 încheiat între Naconecinaia

Tatiana și Daniel Rusu și nr. 2117 din 30 aprilie 2014 încheiat între Rusu Camelia și

Igor Cernăuțanu, ambele având ca obiect înstrăinarea cotelor părți din bunul imobil din

XXX identificat prin nr.cadastral XXX.

S-a încasat în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Larensia Com” taxa

de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată și la depunerea cererii de

apel din contul lui Daniel Rusu și Tatianei Naconecinaia, în mod solidar, în sumă totală

de 1050 de lei și din contul lui Igor Cernăuțanu și Cameliei Rusu, în mod solidar, în

sumă totală de 486,46 de lei.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe a constatat că în ambele cazuri obiect al contractelor de donație

a constituit înstrăinarea cotelor-părți din construcția-clădire de producere amplasată în

XXX, identificat prin nr.cadastral XXX. Însă, un asemenea bun la data efectuării

tranzacțiilor nu mai exista. Momentul respectiv este confirmat de toate părțile litigante,

adică atât de reclamantul/apelant, cât și de pârâții/intimați. Urmare a acestui fapt și

potrivit principiului expus la art. 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, conform căruia

faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu

le-a negat, Colegiul nu a pus la dubii acest fapt - lipsa construcției ce a constituit

obiectul contractelor de donație, deoarece acest moment a fost confirmat de toate

părțile în litigiu.

Totodată Colegiul a stabilit că nu poate fi admis în calitate de probă înscrisul

prezentat de intimați în calitate de probă pertinentă, suficientă și determinată pentru a

demonstra existența obiectului tranzacțiilor contestate or, potrivit înscrisurilor

prezentate de intimați, la moment există doar o careva parte din imobilul sus-numit,

constituit dintr-un beci cu suprafața totală de 19,6 m.p., însă, obiect al contractelor de

donație nr. 8736 din 19 octombrie 2011 și nr. 2117 din 30 aprilie 2014 l-a constituit nu

cote-părți dintr-un beci, ci cote-părți dintr-un imobil-construcție, care potrivit datelor

din Registrul bunurilor imobile, potrivit caracteristicilor sale constituie o construcție

cu destinație de producție, având suprafața totală de 260 m.p.

A reținut că pârâții/intimați, potrivit contractelor de donație contestate de către

reclamant, au tranzacționat cu un obiect - bun imobil inexistent. Or, obiect al acestor

contracte l-au constituit cotele-părți din imobilul-construcție, clădirea cu destinație de

producție situată în XXX, nr.cadastral XXX cu suprafața totală de 260 m.p., dar nu

cote-părți dintr-un beci, cu suprafața totală de 19,6 m.p. Urmare a acestui fapt, deoarece

prin contractele de donație numite a fost înstrăinat (transferat) dreptul de proprietate

asupra unui bun inexistent, adică ieșit din circuitul civil, aceste contracte urmează a fi

declarate nule, or acestea contravin legii - art. 206 alin. (2) Cod civil, în vigoare la data

producerii faptelor juridice, potrivit căruia obiectul actului juridic trebuie să se afle în

circuit civil și să fie determinat sau determinabil cel puțin în specia sa.

3

La caz, obiectul celor două acte juridice la data efectuării tranzacțiilor lipsea de

facto, adică nu exista în circuitul civil și, din aceiași cauză, nu mai putea fi determinat.

A constatat că concluzia instanței de fond este una greșită, contrară stării reale de

fapt constate de instanța de apel și cadrului legal pertinent aplicabil situației, ce

reglementează raportul juridic litigios dedus judecății.

La 31 mai 2019 Rusu (Naconecinaia) Tatiana, a declarat recurs împotriva deciziei

din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea deciziei instanței de

apel, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie menținută hotărîrea din 15 martie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit.a), b), b1 ),

c), d) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată or, contractul de societate din 08 aprilie 2009, a fost încheiat fără

participarea tuturor părților interesate. Camelia Rusu fiind proprietara bunului imobil

litigios nu a luat parte la negocierea, încheierea sau la semnarea contractului.

Contractul de societate din 08 aprilie 2009 a fost efectiv reziliat, fapt constatat prin

decizia din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

A menționat că potrivit autorizației de demolare din 27 martie 2008, aceasta a fost

eliberată la cererea lui Șevciuc Veaceslav și SRL „Larensia Com” și a fost autorizată

demolarea bunului imobil litigios care aparține în proprietate privată a cîte ½ cotă-parte

și anume SRL „Larensia Com” și SRL „Lux Elegant”, un act juridic ilegal care nu

conține informația despre proprietarii de la momentul perfectări și demolării parțiale a

construcției care de rînd cu apelanta mai erau și Rusu Daniel, Rusu Camelia.

La momentul demolării parțiale a construcției era necesar acordul expres al tuturor

coproprietarilor imobilului, iar autorizația invocată nu reflectă realitatea, mai mult la

demolare reclamantul a procedat abuziv și a dat dovadă de samavolnicie, de fapt, urma

să fie solicitată de la organul de administrare publică locală o autorizație de demolare

unde să fie indicați coproprietarii reali ai imobilului, inclusiv Rusu Daniel, Camelia

Rusu cu excluderea SRL „Lux Elegant” și a altor informații eronate după caz.

A susținut că imobilul din XXX, deși a fost în parte demolat, nu a fost demolat în

întregime ori potrivit actului de constatare a schimbărilor curente din 19.02.2014,

eliberat de către OCT Chișinău, a fost stabilit următoarele: în urma demolării clădirii

de producere cu suprafața la sol de 344.2 m.p. nu a fost demolat beciul lit.2 cu suprafața

de 53,6m2, parte componentă a construcției demolate. Existența beciului enunțat

anterior este identificată și prin planul de amplasament al construcției cu nr.cadastral

XXX eliberat de OCT Chișinău la data de 19.02.2014. Existența beciului respectiv se

confirmă pe toată perioada existenței anterioare și actuale a bunului imobil litigios, fapt

dovedit prin conținutul planului OCT Chișinău din 29.05.1986, actul Comitetului

executiv Chișinău din 25.08.1954, informația de la BIT Chișinău unde este identificat

beciul și anul construcției acestuia încă din anul 1949. Titularii dreptului de proprietate

sunt coproprietari ai bunului imobil indiferent de modificarea suprafeței bunului, beciul

preexistent este confirmat prin acte și după acțiunea de demolare parțială.

Actul din 28.09.2010 prezentat de către reclamant în instanța de judecată, a fost

declarat parțial nul de către OCT Chișinău la 22.01.2015, anume în partea ce se referă

la existența construcției accesorii beci, adică s-a confirmat că beciul există, iar

demolarea pe cale de consecință a fost parțială, a fost demolată numai partea superioară

a construcției, construcțiile subterane rămînînd intacte.

4

Contractul de societate invocat în susținerea poziției sale de către reclamant nu

putea fi pus la baza raporturilor dintre părți deoarece acesta și-a pierdut efectele sale

odată cu rezilierea acestuia încă în luna decembrie 2011 în legătură cu neexecutarea

obligațiunilor contractuale ale SRL „Larensia Com”.

Ce ține de nulitatea contractelor, cu referire la dispozițiile art.217 art.220-223

Cod civil consideră că este una declarativă, nu este clar care din aceste nulități a fost

invocată de reclamant la propriu, ori acestea au fost selectate și aplicate de către Curtea

de Apel în mod discreționar.

Nulitatea actului juridic urmează a fi invocată la concret, ori apelantul prin

enumerarea deliberată a nulităților invocate a demonstrat incertitudinea poziției sale

fără a justifica interesul procesual sau material dedus judecăți, apelantul nu a elucidat

și nu a explicat, care drepturi i-au fost încălcate.

Înstrăinarea prin donație de la Rusu Daniel în folosul lui Naconecina Tatiana a

fost perfect legală, în baza unui înscris autentificat notarial și înregistrat în Registrul

bunurilor imobile, iar înregistrarea este confirmată prin extrasul din registru bunurilor

imobile din 03.10.2014 anexat de reclamant la materialele cauzei.

A susținut că a dobîndit dreptul de proprietate în temeiul unui act juridic,

autentificat de un notar public și înregistrat în Registrul (public) bunurilor imobile, iar

autenticitatea informației din acest registru nu a fost contestată de către SRL „Larensia

Com” sau de alte persoane interesate, adică prezumția autenticității acestor înscrieri nu

a fost combătută de către reclamant, din contra poziția acestuia se întemeiază pe

autorizația de demolare care conține informație eronată cu privire la cotele-părți și la

proprietarii imobilului, actul de inspectare din 28.09.2010, anulat parțial de către OCT

Chișinău, și care nu conține informația cu privire la beciul care nu a fost demolat, un

contract de societate reziliat, fapt constatat și de către Cureta de Apel Chișinău din

03.07.2018.

Potrivit înscrisurilor, anexate la dosar, actele de constatare perfectate de OCT și

concluzia expertului care a rămas fără o apreciere așa numitul beci este parte

componentă a bunului imobil litigios. Așa numitul beci cu suprafața de 19,6 m.p. pînă

la demolare se afla ca orice beci sub construcția de bază și intra în componența acestuia.

Înregistrarea construcțiilor la OCT se face pe perimetrul construcțiilor indiferent

de supraetajarea acestora, și dacă pe perimetru construcția are 260 m.p. dar dispune de

zece etaje în sus sau în pămînt a cîte 260 m.p fiecare în Registrul bunurilor imobile va

fi introdusă numai suprafața la sol pe perimetrul construcției. Construcția parțial

demolată are o istorie de pînă la anul 1918 și astfel în documentele de drept, contractele

premergătoare a fost indicată numai suprafața de 260 m.p., iar informația desfășurată

fiind conținută la dosarul tehnic al construcției, dosar gestionat de către OCT.

A menționat că la examinarea cauzei civile respective nu a fost atras notarul care a

autentificat contractual de donație și nici reprezentanții OCT în mod intenționat,

prezența cărora la declararea nulității unor astfel de contracte este obligatorie. Anume

aceste instituții sunt responsabile și competente să verifice informația cu privire la

bunul imobil, existența sau lipsa acestuia, drepturile și împuternicirile persoanelor care

tranzacționează bunul.

La data perfectării contractului de donație contestat în registrul bunurilor imobile

era făcută înregistrarea suprafeței construcției în plan, perimetrul acesteia la suprafața

solului, ce înseamnă că la acel moment suprafața beciului era incorporată în suprațața

construcției.

5

Atît personal Tatiana cît și mai tîrziu Cernăuțanu Igor au acceptat donația și bunul

imobil în starea actuală, ei au dobîndit dreptul de proprietate asupra cotei-părți din

construcție, cotă ideală, inclusiv din beciul desconsiderat de către Curtea de Apel

Chișinău în decizia contestată.

Dacă nu există bunul imobil nici apelanta nu are un drept asupra acestuia și nu

poate pretinde în justiție apărarea unui drept inexistent, apelanta nu poate invoca

încălcarea unui drept de proprietate fără obiect.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție la 06 mai 2015 s-a considerat

inadmisibil anularea cotelor-părți a coproprietarilor, inclusiv a lui Naconecinaia

Tatiana de pe XXX, declarată în recursul SRL „Larensia Com”.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 14 martie 2019.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 16 mai 2019, astfel recursul declarat la data de 31 mai 2019 este depus în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Rusu (Naconecinaia) Tatiana,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Rusu (Naconecinaia) Tatiana, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

6

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin

care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Rusu (Naconecinaia) Tatiana, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Rusu (Naconecinaia) Tatiana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

7