2rac-359/19 — constatarea nulității actului juridic

Dosarul nr. 2rac-359/2019 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Arhip) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, I. Țurcan, O. Cojocaru) Î N C H E I E R E 16 octombrie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Victor Burduh Galina Stratulat examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de lichidare, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat „Servicii Transport Auto” în proces de restructurare împotriva Societății pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de lichidare, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Marșut” și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la declararea nulității parțiale a actului juridic și excluderea textului din actul juridic, împotriva deciziei din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 25 mai 2016, ÎS „Servicii Transport Auto”, în proces de restructurare a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Banca de Economii” SA în proces de lichidare cu privire la declararea nulității parțiale a actului juridic și excluderea textului din actul juridic.

În motivarea acțiunii a invocat că la 23 septembrie 2011, între ÎS „Servicii Transport Auto” și SA „Banca de Economii” a fost semnat actul de transmitere a bunurilor în posesiune, conform căruia întreprinderea reclamantă a transmis, iar pârâta a primit în posesiune 22 unități de transport (autocare) în vederea executării hotărârii din 13 aprilie 2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripție. Totodată, prin actul respectiv directorul ÎS „Servicii Transport Auto”, Ion Gamarț, a recunoscut că la situația din 23 septembrie 2011, datoriile întreprinderii reclamante față de SA „Banca de Economii” care rezultă din contractul de credit nr. 06-06/1/05 din 02 martie 2005 constituie – 4 090 769,92 de euro și respectiv – 54 369 129,37 de lei.

Reclamanta a considerat actul de transmitere a bunurilor în posesiune din 23 septembrie 2011 ca fiind parțial ilegal, urmând a fi declarat nul în partea recunoașterii datoriei. 1 În acest sens a evidențiat prevederile art. 6, alin. (1) și art. 8 din Legea cu privire la întreprinderea de stat nr. 146 din 16 iunie 1994, conform cărora de competența consiliului de administrație al întreprinderii de stat ține luarea măsurilor ce vor asigura integritatea și folosirea eficientă a bunurilor întreprinderii, și nicidecum de competența administratorului întreprinderii. La fel, de competența consiliului de administrație mai ține și prerogativa de a adopta decizii cu privire la obținerea, acordarea și folosirea creditelor în mărimea stabilită de fondator, în sensul acesteia fiind inclusă și competența de recunoaștere a datoriei rezultată din acordarea și folosirea sursei de credit.

Totodată a specificat că la 10 iunie 2011 a avut loc ședința Consiliului de administrație a ÎS „Servicii Transport Auto” și prin procesul-verbal nr. 4 din aceeași dată, consiliul de administrație a permis administratorului întreprinderii doar transmiterea autocarelor în posesia societății pârâte, cu transmiterea ulterioară a acestora în gestiunea întreprinderii spre răscumpărare, pe când la respectiva ședință nu s-a discutat referitor la recunoașterea datoriei, deoarece exista în acest sens un litigiu judiciar aflat pe rolul instanței judecătorești specializate.

Or, cu toate acestea ÎS „Servicii Transport Auto”, în persoana administratorului Ion Gamarț, la semnarea actului de transmitere a bunurilor în posesie, a recunoscut și datoria întreprinderii față de SA „Banca de Economii” în mărime de 4 090 769,92 de euro și în mărime de 54 369 129,37 de lei, fără însă a avea aprobarea Consiliului de administrație, deși această sumă a datoriei depășește cu mult capitalul social al entității. Mai mult, administratorul întreprinderii nu dispunea de dreptul de a recunoaște pretinsa datorie inclusiv și din considerentul că litigiul inițiat la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Banca de Economii” se afla pe rolul Curții de Apel Economice urmând a fi soluționat, în speță existând la acel moment doar hotărârea din 13 aprilie 2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripție.

Astfel, reclamanta a afirmat că semnarea actului contestat în partea ce ține de recunoașterea datoriei, a fost efectuată cu depășirea împuternicirilor, acest fapt fiind cunoscut și de societatea pârâtă, care a fost familiarizată cu conținutul procesului-verbal nr. 4 din 10 iunie 2011 al ședinței Consiliului de administrație al ÎS „Servicii Transport Auto”.

ÎS „Servicii Transport Auto” a solicitat declararea nulității parțiale a actului de transmitere a bunurilor în posesie, semnat de ÎS „Servicii Transport Auto” și BC “Banca de Economii” SA la 23 septembrie 2011, cu anularea clauzei privind recunoașterea datoriei ÎS „Servicii Transport Auto” față de BC „Banca de Economii” SA, rezultată din contractul de credit nr. 06-06/1/05 din 02 martie 2005, în mărime de 4 090 769,92 de euro și în mărime de 54 369 129,37 de lei, precum și excluderea din actul de transmitere a bunurilor în posesie semnat de ÎS „Servicii Transport Auto” și BC „Banca de Economii” SA la 23 septembrie 2011 a textului – „La data de 23 septembrie 2011 datoriile ÎS „Servicii Transport Auto” față de BC „Banca de Economii” SA care rezultă din contractul de credit nr. 06-06/1/05 din 02 martie 2005 constituie 4 090 769,92 de euro și 54 369 129,37 de lei, după cum urmează: credit restant 1 115 468,11 de euro și 14512859,46 de lei, dobândă restantă 878705,99 euro și 13553093,31 lei, dobândă majorată aferentă tranșelor restante 285280,69 euro și 1997297,78 lei, penalitate pentru dobânda neachitată în termen 1811315,13 euro și 24301178,82 lei, alte cheltuieli 4700 lei.

2 În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea în baza art. 217, 220, 226 din Codul civil și Legea cu privire la întreprinderea de stat. Prin încheierea protocolară din 06 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu SA „Marșut”, iar prin încheierea protocolară din 07 noiembrie 2017 a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Guvernul Republicii Moldova, reprezentat de către Ministerul Finanțelor - ca autoritate publică centrală de specialitate.

Prin hotărârea din 16 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de ÎS „Servicii Transport Auto”; a fost anulat actul juridic încheiat la 23 septembrie 2011, între ÎS „Servicii Transport Auto” și BC „Banca de Economii” SA, în partea recunoașterii datoriilor ÎS „Servicii Transport Auto” față de BC „Banca de Economii” SA în sumă de 4090769,92 de euro și 54369129,37 de lei, în baza contractului de credit din 02 martie 2005; a fost încasat, cu termenul de peste 6 luni din data adoptării prezentei hotărâri, din contul SA „Banca de Economii” în proces de lichidare în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 de lei; a fost încasat, cu termenul de peste 6 luni din data adoptării prezentei hotărâri, din contul ÎS „Servicii Transport Auto” în proces de restructurare în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 de lei.

În rest cerințele acțiunii au fost respinse. Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 01 august 2018, SA „Banca de Economii” în proces de lichidare a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii. Prin decizia din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de SA „Banca de Economii” în proces de lichidare și a fost menținută hotărârea din 16 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 179, 216, 220, 226 din Codul civil și art. 6, 8 din legea cu privire la întreprinderea de stat nr. 146 din 16 iunie 1994, a considerat ca fiind întemeiată, hotărârea primei instanțe, emisă ca urmare a aprecierii multiaspectuală a probelor în coroborare cu normele materiale aplicabile speței.

Între altele Colegiul a evidențiat că din conținutul actului de transmitere a bunurilor în posesie semnat de ÎS „Servicii Transport Auto” și BC „Banca de Economii” SA, rezultă că acesta a fost încheiat reieșind din împuternicirile delegate administratorului Gamarț Ion prin decizia Consiliului de administrație al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor (proces-verbal nr. 4 din 10 iunie 2011, f.d. 8), și scrisorii-acord nr. 07-03/321 din 05 iulie 2011 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor. Astfel, la momentul semnării actului juridic parțial contestat, administratorul Gamarț Igor dispunea de împuterniciri limitate de a acționa în numele și interesele ÎS „Servicii Transport Auto”.

Suplimentar, includerea litigioasă în actul contestat a sumelor pretinse cu titlu de datorie, se demonstrează inclusiv prin argumentele declarative ale apelantei prin care a menționat că clauza contractuală contestată, reprezintă executarea benevolă a hotărârii din 13 aprilie 2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripție Chișinău. Or, deși prin actul judecătoresc în cauză a fost constatată existența unei datorii a ÎS „Servicii Transport Auto” față de BC „Banca de Economii” SA, în contul 3 acesteia s-a dispus transmiterea silită în posesiune, în scopul comercializării a bunurilor gajate în baza: contractului de gaj ipotecă nr. 06-06/1 /05-g3 din 05 aprilie 2005, încheiat cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor asupra dreptului de folosință asupra terenului de pământ cu suprafața de 2,8388 ha, numărul cadastral XXXXX, amplasat în mun.

Chișinău, sect. Rîșcani, cu valoarea de gaj de 1980000 lei; contractului de gaj ipotecă nr. 06- 06/1/05 din 09 octombrie 2006, încheiat cu ÎS „Servicii Transport Auto” asupra bunului imobil - construcție cu destinație neproductivă, cu suprafața de 2015,90 m.p., cu numărul cadastral XXXXX și dreptul de folosință a terenului aferent construcției cu suprafața de 6,6376 ha, numărul cadastral XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, str. Tăbăcăria Veche 23, cu valoarea de gaj de 9000000 lei; contractului de gaj viitor nr. 06- 06/05-g5 din 02 aprilie 2005, obiectul căruia, conform acordului adițional nr. 1 din 11 octombrie 2005 constituie 22 mijloace de transport. Respectiv, instanța de apel a remarcat faptul că creanțele BC „Banca de Economii” SA față de ÎS „Servicii Transport Auto” pot fi satisfăcute inclusiv prin valorificarea bunurilor asupra cărora a fost constituit gaj/ ipotecă, fiind urmate de o reevaluare a cuantumului datoriei apărute anterior și garantată prin gaj.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apelantei cu referire la tardivitatea acțiunii, deoarece reclamanta a invocat încheierea actului juridic contestat cu încălcarea prevederilor legii, iar ca rezultat în cazul actelor juridice lovite de nulitate absolută, acțiunea în constatare este imprescriptibilă. La 24 iulie 2019, SA „Banca de Economii” în proces de lichidare, prin intermediul oficiului poștal, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere acțiunii. În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au interpretat eronat legea, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

În special, recurenta a menționat că instanțele de judecată eronat au făcut trimitere în motivarea soluțiilor la prevederile art. 217 din Codul civil, deoarece intimata și-a întemeiat acțiunea în baza art. 226 din Codul civil, temei care poate fi invocat pentru declararea nulității relative, pe când imprescriptibilitatea se referă la nulitatea absolută. Totodată, recurenta a invocat în susținerea cererii de recurs argumente de fapt și de drept similare celor expuse pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare. În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 decembrie 2018. Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei motivate prin scrisoarea de însoțire din 14 ianuarie 2019 (f.d. 197), dar la materialele cauzei lipsește dovada de recepționare a acesteia de către recurentă. Astfel, recursul declarat la 24 iulie 2019, este în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Banca de Economii” în proces de lichidare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente. 4 În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Banca de Economii” în proces de lichidare, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, 5 întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul declarat de SA „Banca de Economii” în proces de lichidare, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de lichidare, împotriva deciziei din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Victor Burduh Galina Stratulat 6