2ra-1620/19 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra–1620/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), (jud. G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Moga Vladimir,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Moga

Vladimir împotriva ÎI „Voloșciuc”, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția

Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu privire la încasarea sumei în cadrul

apărării drepturilor consumatorului și indexarea sumelor,

împotriva deciziei din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Moga Vladimir și menținută hotărârea din 27 iulie

2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

con st ată:

La 11 iunie 2018, Moga Vladimir s-a adresat în instanță cu o cerere de

chemare în judecată împotriva ÎI „Voloșciuc”, intervenient accesoriu Agenția

pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu privire la încasarea

sumei în cadrul apărării drepturilor consumatorului și indexarea sumelor.

În motivarea acțiunii înaintate reclamantul a indicat că anterior s-a adresat în

instanță cu o cererea de chemare în judecată împotriva SA „Mif” și ÎI „Voloșciuc”,

intervenient accesoriu IPSSPMPC, în care s-a comis o eroare mecanică referitoare

la cifra reală a sumei de 13200 lei plătită la sediul SA „Mif” pentru confecționarea

articolelor de tâmplărie, fiind indicată cifra de 13000 lei, ce a dus ulterior la

emiterea unei hotărâri cu o eroare materială și de calcul evidentă, diferența dintre

suma adjudecată și cea reală constituind suma de 200 lei, ce nu a fost observată pe

parcursul judecării cauzei civile de către instanța de fond, de către reclamant, de

reprezentantul său și de alți participanți la procesul de judecată.

Reclamantul a menționat că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01

octombrie 2014, pronunțată în cauza indicată, s-a încasat din contul ÎI „Voloșciuc”

în beneficiul reclamantului cu titlu de prejudiciu material cauzat suma de 23527

lei, cheltuielile de judecată pentru servicii poștale în sumă de 79,49 lei, fotocopiere

în sumă de 31,60 lei, dactilografiere în sumă de 25 lei, plata pentru asistența

juridică în sumă de 2500 lei, plata pentru expertiză în sumă de 3000 lei, servicii

fotografice în sumă de 162,40 lei, plata taxei de stat în sumă de 805,81 lei, iar în

1

total suma de 30531 lei, precum și compensații pentru prejudiciul moral cauzat în

mărime de 1000 lei.

A susținut că sumele plătite oficial la sediul SA „Mif” pentru confecționarea

ferestrelor și ușii din lemn de stejar cu geamuri termopan au constituit 13200 lei,

plătită la 07 noiembrie 2007, și 10527 lei, plătită la 18 februarie 2008, ce

însumează 23727 lei, fapt confirmat prin chitanțele anexate la materialele cauzei

respective, astfel încât mărimea despăgubirii pentru prejudiciul material cauzat

constituie în total 23727 lei și nu 23527 lei.

Instanța de recurs a comis o eroare de calcul la admiterea recursului înaintat

de SA „Mif”, pe care instanța ierarhic superioară din rea-voință nu a recunoscut-o

și nu a dorit să înlăture problema erorii comise, în rezultat la soluționarea cauzei

civile instanța de fond a încasat suma diminuată cu 200 lei a despăgubirii pentru

prejudiciul material cauzat în sumă de 23527 lei, ce nu corespunde cu valoarea

reală a prejudiciului material cauzat de către pârâți și s-a comis eroarea materială și

de calcul la evaluarea mărimii prejudiciului material cauzat.

În prezent, în baza titlului executoriu eliberat în baza hotărârilor judecătorești

nominalizate executorul judecătoresc a intentat procedura de executare nr.015-

410/14. Astfel, reclamantul a menționat că, la cererea creditorului instanța care a

soluționat cauza civilă poate să efectueze indexarea sumelor pentru perioada de

până la pronunțarea hotărârii conform prevederilor art. 584 Cod civil, deoarece din

momentul efectuării plăților către pârâți și până la pronunțarea deciziei instanței de

recurs s-a modificat cursul valutar al monedei de plată față de moneda obligației

pecuniare și, astfel, pârâtul este obligat în opinia reclamantului să efectueze plata

datoriei conform cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data executării

obligație.

Potrivit adeverinței eliberate de Biroul Național de Statistică nr. 18-28/76 din

03 iulie 2015, în septembrie 2014 rata inflației a constituit 35,9%, motiv pentru

care consideră că sumele plătite de 13200 lei și de 10527 lei urmează a fi indexate

conform ratei de inflației, ce constituie pentru perioadele sus-indicate suma de

5676 lei și, corespunzător, 3779,19 lei.

În fața instanței de judecată, Moga Vladimir a solicitat încasarea din contul

pârâtului a sumei de 200 lei, ce constituie diferența de eroare materială și de calcul

comisă în cererea de chemare în judecată a reclamantului împotriva SA „Mif” și ÎI

„Voloșciuc”, intervenient accesoriu IPSSPMPC cu privire la protecția drepturilor

consumatorului din 12 martie 2009, cu constatarea că mărimea prejudiciului

material cauzat reclamantului constituie în total suma de 23727 lei, indexarea

sumelor bănești de 13200 lei și 10527 lei pe perioadele susmenționate în mărime

de 5676 lei și, respectiv, 3779,19 lei, cu încasarea în total a sumei de 9455,19 lei și

compensarea sumei de 64 lei în calitate de cheltuieli de judecată suportate pentru

plata informației statistice privind rata inflației monedei naționale a RM.

Prin hotărârea din 27 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani)

acțiunea înaintată de Moga Vladimir a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Moga Vladimir și menținută hotărârea din 27 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani).

Pentru a decide astfel instanțele au reținut că, în contextul existenței mai

multor hotărâri judecătorești irevocabile, emise în litigiul ce are aceeași origine cu

2

pretențiile înaintate în speță, este cert că persoana responsabilă de încălcarea

drepturilor consumatorului în persoana lui Moga Vladimir are obligația de reparare

a prejudiciului cauzat.

Totodată, deoarece asupra cuantumului acestei despăgubiri s-au expus deja

instanțele judecătorești prin hotărârile irevocabile respective, iar cerințele lui Moga

Vladimir de corectare a pretinselor erori la soluționarea cauzei precedente au fost

respinse irevocabil, instanțele au relevat că prin prisma art. 123 alin. (2) al Codului

de procedură civilă, nu sunt îndreptățite să repună în discuție aceste chestiuni în

contextul în care temei pentru înaintarea acțiunii în prezenta cauză a servit

comiterea de către Moga Vladimir a unei erori de calcul la depunerea acțiunii sale

din 14 martie 2009 și necorectarea erorii respective de către instanțele judecătorești

după emiterea hotărârilor în pricina respectivă.

Cu referire la pretențiile lui Moga Vladimir privind indexarea sumelor de

13200 lei și 10527 lei, în valoare totală de 9455,19 lei, instanțele au indicat că

dispozițiile art. 584 ale Codului civil, invocate de acesta la justificarea pretenției

respective, sunt inaplicabile speței în contextul în care această normă instituie

modalitatea de efectuare a achitărilor în cazul modificării cursului valutar al

monedei de plată față de moneda obligației pecuniare, respectiv situația în care

valuta vizată la realizarea raporturilor juridice specificate expres și exhaustiv în

textul legii este diferită.

Instanțele au evidențiat faptul că, trimiterile lui Moga Vladimir la informațiile

oferite de Biroul Național de Statistică referitor la rata inflației în perioada indicată

de acesta, sunt nefondate deoarece potrivit prevederilor Codului civil (în redacția

în vigoare la data înaintării pretențiilor), indexarea plăților este prevăzută doar în

cazul plăților periodice, conform art. 609 alin. (5) al Codului civil, și pentru sumele

datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale

sau prin altă vătămare a sănătății ori prin deces, conform art. 1421 alin. (3) al

Codului civil.

Din aceste motive, având în vedere că legislația aplicabilă speței instituie alte

modalități de compensare a imposibilității utilizării mijloacelor bănești, iar

indexarea sumelor invocate de reclamant în prezenta cauză nu este reglementată și,

astfel, nu poate fi impusă în obligația pârâtei în lipsa unei dispoziții legale sau

contractuale, instanțele ierarhic inferioare au respins pretențiile respective.

La 24 iunie 2019, Moga Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei din 26

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Moga Vladimir, neîntemeiat și care urmează a fi considerat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

3

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Moga Vladimir, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Moga Vladimir.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

4

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Moga Vladimir.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

5