2ra-1758/19 — Cu privire la restituirea cheltuielilor alocate pentru instruirea în rezidențiat

2ra-1758/19 — Cu privire la restituirea cheltuielilor alocate pentru instruirea în rezidențiat (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2ra-1758/19

Prima instanță: Judecătoria Ungheni (jud:. R. Costru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud:. N. Budăi, I. Cimpoi, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alina Guidea, reprezentată de

avocatul Elisaveta Caragia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale împotriva Alinei Guidea cu privire la

restituirea cheltuielilor alocate pentru instruirea în rezidențiat,

împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Alina Guidea, reprezentată de avocatul Elisaveta

Caragia și a fost menținută hotărârea din 22 octombrie 2018 a Judecătoriei Ungheni,

c o n s t a t ă:

La 18 aprilie 2018 Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Alinei Guidea cu privire la restituirea

cheltuielilor alocate pentru instruirea în rezidențiat (f.d. 2-4).

În motivarea acțiunii reclamantul Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale a indicat că la 15 decembrie 2014 a încheiat cu pârâta Guidea Alina contractul

nr. 654/14 privind instruirea în rezidențiat și plasarea în câmpul muncii a medicilor

și farmaciștilor.

Reclamantul a susținut că conform prevederilor contractului menționat,

Republica Moldova și-a asumat obligația de a asigura instruirea pârâtei Alina Guidea

la studii postuniversitare în rezidențiat, cu finanțare de la bugetul de stat, în baza

contractului individual încheiat cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

Reclamantul a punctat că conform p. 4.2. lit. a) din contract, pîrîta și-a asumat

obligația ca după absolvirea rezidențiatului să activeze cel puțin trei ani, la stat,

conform repartizării Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

Reclamantul a precizat că la 15 iulie 2016 a eliberat pârâtei Alina Guidea

certificatul de repartizare nr. 07/MMI/16, pentru angajare în cadrul Centrului

Național de Sănătate Publică, însă pârâta Alina Guidea, nu și-a onorat obligațiile

contractuale.

Reclamantul a remarcat că potrivit calculelor prezentate de Universitatea de

Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițeanu” prin scrisoarea cu privire la

1

costurile de instruire a studenților și rezidenților în cadrul Universității nr. 03-2673

din 28 iulie 2017, cheltuielile suportate de stat pentru instruirea Alinei Guidea

constituie suma de 232126 de lei.

Reclamantul a notat că în situația în care pîrîta Alina Guidea, nu și-a onorat

obligațiile contractuale asumate de a se angaja și de a activa un termen de 3 ani

conform repartizării nr. 07/MMI/16 din 15 iulie 2016 eliberate de către Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în funcția de medic dermatovenerolog în cadrul

Centru Național de Sănătate Publică, și a produs un prejudiciu bugetului de stat în

cuantum de 232126 de lei, se atestă necesitatea restituirii sumei de 232126 de lei,

cheltuită din contul bugetului de stat pentru instruirea universitară și postuniversitară

pentru pârâta Alina Guidea.

La 17 mai 2018 reclamantul Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

a depus cerere chemare în judecată concretizată, prin care a solicitat încasarea de la

Alina Guidea în beneficiul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a

sumei de 232126 de lei, cu titlu de cheltuielile alocate pentru instruirea în rezidențiat.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2018 a Judecătoriei Ungheni, a fost admisă

acțiunea depusă de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și a fost încasat

de la Alina Guidea în beneficiul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

suma de 232126 de lei, cu titlu de prejudiciu (f.d. 42, 54-55, vol. I).

Prin decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Alina Guidea, reprezentată de avocatul Elisaveta Caragia și a fost

menținută hotărârea din 22 octombrie 2018 a Judecătoriei Ungheni (f.d. 166-182, vol.

I).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis că prima instanță

corect a admis acțiunea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și a

încasat din contul Alinei Guidea suma de 232126 lei, cu titlu de cheltuieli alocate

pentru instruire.

Or, prin semnarea contractul privind instruirea în rezidențiat și plasarea în

câmpul muncii a medicilor și farmaciștilor nr. 654/14, între Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale și pârâta Alina Guidea, ultima s-a obligat ca după

absolvirea rezidențiatului să activeze cel puțin trei ani conform repartizării Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, iar dacă nu va respecta stipulările contractului

semnat, acesta este obligată să restituie integral cheltuielile pentru instruirea

universitară, din contul bugetului de stat, și postuniversitară în volumul calculat de

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

În această ordine de idei, instanța de apel a reliefat că în capitolului IV al

contractului nr. 654/14, sunt stipulate obligațiile părților, unde pe de o parte sunt

indicate obligațiile Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale: de a asigura

medicul rezident cu bursă pe anii de studii în rezidențiat în conformitate cu legislația

în vigoare și de a asigura medicului rezident condiții optime de instruire; iar pe de

altă parte obligațiile medicului rezident Alina Guidea: după absolvirea rezidențiatului

să activeze cel puțin trei ani conform repartizării Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale, iar în cazul în care tânărul specialist va fi exmatriculat pe parcursul

anilor sau după absolvire, nu va respecta stipulările contractului semnat, acesta este

obligat să restituie integral cheltuielile pentru instruirea universitară din contul

bugetului de stat și postuniversitară în volumul calculat de Ministerului Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale.

Instanța de apel a stabilit că în situația în care pîrîta Alina Guidea, nu și-a

onorat obligațiile contractuale asumate de a se angaja și de a activa un termen de 3

2

ani conform repartizării nr. 07/MMI/16 din 13 iulie 2016 eliberate de către Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în funcția de medic în cadrul Centrului

Național de Sănătate Publică, a produs un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de

232126 de lei.

Prin urmare, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, în virtutea

raportului juridic obligațional, în calitatea sa de creditor, este îndreptățit să solicite de

la Alina Guidea restituirea sumei de 232126 de lei, cu titlu de cheltuieli suportate

pentru instruirea ultimei, în condițiile în care aceasta nu a respectat obligația sa de a

activa un termen de 3 ani conform repartizării nr. 07/MMI/16 din 13 iulie 2016

eliberate de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în funcția de

medic în cadrul Centrului Național de Sănătate Publică și astfel, prima instanță corect

a admis pretenția dată.

Pe cale de consecință, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat

argumentul reprezentantului apelantei precum că nu a fost probat dacă astfel de sume

de bani, calculate și solicitate de reclamant, în condițiile în care nu au fost specificate

în contract, sunt aprobate prin careva acte normative, or, acest fapt este stipulat expres

în pct. 4 din Hotărârea Guvernului cu privire la instruirea medicilor și farmaciștilor

rezidenți și plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialiști nr. 1396 din 24 noiembrie

2003, în care este stipulat că în cazul nerespectării de către tinerii specialiști a

contractului semnat cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, ei sînt

obligați să restituie cheltuielile pentru instruirea universitară, din contul bugetului de

stat, și postuniversitară în volumul calculat de Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale.

De asemenea, a fost apreciat critic și argumentul reprezentantului apelantei,

avocatul Caragia Elisaveta referitor la faptul că la momentul încheierii contractului

s-a profitat de starea de vulnerabilitate/ignoranță a Alinei Guidea, care (în cazul

contractului de admitere la studiile universitare) nu conștientiza la vârsta de 18 ani

întinderea obligațiilor asumate prin semnarea unui contract, modul de interpretare a

unor clauze contractuale, dat fiind că în acesta este înserată o clauza neclară,

imposibil de evaluat, referitoare la restituirea cheltuielilor pentru instruire în cazul

neonorării obligației de a munci timp de 3 ani conform îndreptării Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, or, contractul a fost încheiat prin acordul de

voință a apelantei Alina Guidea, care a avut posibilitatea să ia cunoștință de conținutul

acestuia.

Cu referire la argumentul avocatul Caragia Elisaveta, precum că Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, urma să se adreseze cu cerere prealabilă în

care să fie concretizate aceste sume, astfel încât pârâta Alina Guidea să dispună de

posibilitatea de a cunoaște întinderea obligațiilor pretinse de cealaltă parte

contractantă, să poată iniția careva negocieri, discuții, explicații, instanța de apel a

învederat că din conținutul obligațiilor stipulate în sarcina medicului (farmacistului)

rezident, în Hotărârea Guvernului cu privire la instruirea medicilor și farmaciștilor

rezidenți și plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialiști nr. 1396 din 24 noiembrie

2003 și în pct.4.2. al contractului nr. 654/14, rezultă cu certitudine că contractul dat

reprezintă un contract administrativ, reglementat de principiile și normele dreptului

administrativ, precum și dreptului muncii, care implică executare și exercitarea

prerogativelor de autoritate publică de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale, nefiind aplicabile normele dreptului privat (civil) dat fiind faptul că părțile

nu sunt în raporturi de drept privat, astfel că Ministerului Sănătății, Muncii și

3

Protecției Sociale nu-i revine vre-o obligație de a recurge la procedura de soluționare

prealabilă al acestui litigiu.

Or, contractul nr. 654/14, reprezintă un contract administrativ, pentru care

legislația nu prevede procedura soluționarăți prealabile de către autoritatea

administrativă emitentă, părțile nu sunt pe picior de egalitate juridică, după cum

stabilesc prevederile din Codul civil, dar se află în prezența unui contract

administrativ, pentru care nu există nici un impediment legal sau contractual prevăzut

în sarcina reclamantului pentru soluționarea pe cale extrajudiciară al acestui litigiu.

Cît privește argumentul reprezentantului apelantei, avocatul Caragia Elisaveta

că Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, ilegal solicită și restituirea

burselor în contul cheltuielilor de instruire, instanța de apel a conchis că contractul

nr. 654/14, prevede expres că în cazul nerespectării stipulărilor contractului, tânărul

specialist urmează să restituie integral cheltuielile pentru instruirea universitară din

contul bugetului de stat și postuniversitară în volumul calculat de Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

În concluzie, instanța de apel a statuat că instanța de fond a dat o apreciere

completă, obiectivă, justă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată,

adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a părților la proces.

La 08 iulie 2019 Alina Guidea, reprezentată de avocatul Elisaveta Caragia a

depus, prin intermediul oficiului poștal, recurs împotriva deciziei din 28 martie 2019

a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și hotărârii primei și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta Alina Guidea, reprezentată de

avocatul Elisaveta Caragia a reiterat aceleași argumente care au fost indicate și în

cererea de apel și explicațiile la cererea de apel, insistând asupra faptului că, deși nu

renunță la argumentele referitoare la nulitatea absolută a contractului, care poate fi

luate în considerare și de instanța de judecată din oficiu, din argumentele și probele

administrate de către instanța de judecată ar putea fi admisă cererea de chemare în

judecată doar în partea ce ține de solicitarea încasării cheltuielilor de instruire în

perioada universitară în mărime de 56000 de lei, iar pentru perioada postuniversitară

în mărime de 38499 de lei, cum este indicat în tabelul anexat de Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale, în total suma de 94499 de lei.

Suplimentar, recurenta a menționat că obligația înserată în pct. 4.2 lit. b) din

contractul nr. 654/14, nu a fost determinată la momentul semnării contractului și

respectiv este imposibil de determinat ulterior cu certitudine. Astfel, neindicarea

modului în care urma a fi individualizat sau determinat obiectul actului juridic

echivalează, practic, cu lipsa obiectului și atrage nulitatea actului juridic.

Recurenta a invocat că pentru a proba faptul că obiectul contractului, ce a

servit ca temei pentru depunerea prezentei acțiuni de către intimat, este nedeterminat

și imposibil de determinat, a anexat la materialele cauzei decizia Consiliului pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității în care sunt expuse

circumstanțe relevante pentru prezenta cauză.

Recurenta a punctat că contractul pentru efectuarea studiilor postuniversitare

nr. 654/14, la fel ca și cel semnat la înmatricularea sa (contract din 28 octombrie

2008) pentru efectuarea studiilor universitare, este un contract standard – la care

studentul/rezidentul poate să adere fără a putea negocia condițiile acestuia. De altfel,

studentul se vede impus să semneze contractele, dat fiind faptul că deja la

28 octombrie 2008 nu mai poate participa la admiterea la o altă universitate, urmând

4

a pierde un an de studii în cazul refuzului de a semna contractul, iar contractul de

instruire în rezidențiat a fost semnat la 15 decembrie 2014, când deja medicul rezident

nu are posibilitatea în timp de a alege alternative mai avantajoase.

Recurenta a invocat că în costul de instruire a unui student nu este inclusă

bursa primită de acesta. Respectiv, consideră că plata burselor este stabilită de către

instituția de învățământ dintr-un fond separat și este condiționată de obținerea unor

rezultate, totodată reprezentând o modalitate de stimulare a studenților de a învăța

bine.

Recurenta a notat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat

legea incidentă speței.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 28 martie

2019 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată părților la proces, la 08 mai 2019,

conform informației anexate la materialele cauzei (f.d. 183, vol. I), însă date

confirmative despre recepționarea acesteia de către Alina Guidea, la materialele

cauzei lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul a fost declarat

de Alina Guidea, reprezentată de avocatul Elisaveta Caragia, prin intermediul

oficiului poștal, la 08 iulie 2019, cu respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1)

Cod de procedură civilă.

La 07 august 2019, în adresa intimatului Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale a fost expediată copia recursului declarat de Alina Guidea,

reprezentată de avocatul Elisaveta Caragia (f.d. 34, vol. II).

La 23 august 2019 intimatul Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

a depus referință, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Alina Guidea, reprezentată de

avocatul Elisaveta Caragia, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

5

Respectiv, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Alina Guidea, reprezentată

de avocatul Elisaveta Caragia, se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată

de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat de Alina Guidea, reprezentată de avocatul Elisaveta Caragia nu

rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 Cod de procedură civilă și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

6

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Alina Guidea, reprezentată de avocatul Elisaveta Caragia nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alina Guidea, reprezentată de

avocatul Elisaveta Caragia împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale împotriva Alinei Guidea cu privire la

restituirea cheltuielilor alocate pentru instruirea în rezidențiat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

7