2ra-2120/19 — cu privire la restituirea sumei

2ra-2120/19 — cu privire la restituirea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2120/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul sediul central (jud. M. Bușuleac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco)

ÎNCHEIERE

4 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oxana

Beliujenco, reprezentată de avocatul Ivan Ungurean

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Ministerului Sănătății al

Republicii Moldova împotriva Oxanei Beliujenco cu privire la restituirea sumei

împotriva deciziei din 29 mai 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Oxana Beliujenco și menținută hotărârea din

25 mai 2018 a Judecătoriei Cahul sediul central, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 10 iulie 2017, Ministerul Sănătății al RM a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Oxanei Beliujenco cu privire la restituirea sumei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 15 noiembrie 2013, între Ministerul

Sănătății al RM și Oxana Beliujenco a fost încheiat contractul de instruire, în

conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1396 din 24 noiembrie 2003

cu privire la instruirea medicilor și farmaciștilor rezidenți și plasarea în câmpul

muncii a tinerilor specialiști, potrivit căruia statul Republica Moldova și-a asumat

obligația de a asigura finanțarea studiilor de rezidențiat a Oxanei Beliujenco, cu

mijloace financiare din contul bugetului de stat alocat Ministerului Sănătății al

RM, iar Oxana Beliujenco și-a asumat obligația de a activa un termen de trei ani

după finalizarea studiilor de rezidențiat, potrivit îndreptării eliberate de către

Ministerul Sănătății al RM.

Urmare a rezultatelor examenului pentru efectuarea studiilor de rezidențiat,

Oxana Beliujenco a fost înscrisă la studii postuniversitare de rezidențiat cu

specializarea de medic de familie.

În momentul finalizării rezidențiatului în domeniul Medicului de Familie,

Ministerul Sănătății al RM a eliberat Oxanei Beliujenco îndreptare pentru a activa

în conformitate cu prevederile contractului de instruire.

1

A remarcat că Oxana Beliujenco nu și-a onorat obligațiile contractuale

asumate de a lucra un termen de trei ani conform îndreptării eliberate de Ministerul

Sănătății al RM, fapt prin care a produs un prejudiciu bugetului de stat în cuantum

de 235 000 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. a)

lit. b), lit. f) Cod civil, pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 1396 din 24 noiembrie

2003 cu privire la instruirea medicilor și farmaciștilor rezidenți și plasarea în

câmpul muncii a tinerilor specialiști, art. 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul Oxanei Beliujenco în

beneficiul Ministerului Sănătății al RM a sumei de 235 000 de lei.

Prin cererea de chemare în judecată concretizată, Ministerul Sănătății al RM

a solicitat încasarea din contul Oxanei Beliujenco în beneficiul Ministerului

Sănătății al RM a sumei de 218 160 de lei.

Suplimentar, a precizat că potrivit calculelor prezentate de către

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, prin

scrisoarea nr. 03-2673 din 28 iulie 2017 privind costurile de instruire a studenților

și rezidenților în cadrul Universității, cheltuielile de instruire universitară și

postuniversitară pentru Oaxana Beliujenco au constituit suma de 218 160 de lei.

Prin hotărârea din 25 mai 2018 a Judecătoriei Cahul sediul central, a fost

admisă acțiunea integral.

A fost încasată de la Oxana Beliujenco în beneficiul Ministerului Sănătății al

RM suma de 218 160 de lei.

A fost încasată de la Oxana Beliujenco în beneficiul statului suma de

6 544,80 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 29 mai 2019 a Curții de Apel Cahul, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Oxana Beliujenco și menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel, cu referire la citarea legală a Oxanei Beliujenco, a reținut că

potrivit materialelor dosarului se constată că ultima, atât la etapa soluționării

cauzei prin mediere, cât și la etapa examinării cauzei în fond, de prima instanță a

fost citată pe adresa indicată de reclamant în cererea de chemare în judecată, fapt

confirmat prin avizele de recepție poștală, potrivit cărora citațiile primei instanțe

nu au fost reclamate de către Oxana Beliujenco.

Totodată, instanța de apel a precizat că în ședința instanței de apel,

reprezentantul apelantei, avocatul Nicolae Ciumac a confirmat că adresa Oxanei

Beliujenco indicată în cererea de chemare în judecată este corectă și coincide cu

adresa din contractul de instruire și cererea de apel depusă.

Astfel, toate citațiile primei instanțe au fost expediate pe adresa prezentată

de însăși Oxana Beliujenco, iar faptul nerecepționării corespondenței expediate, nu

poate fi imputat primei instanțe.

A constatat instanța de apel că în ședința de judecată din 25 mai 2018,

reprezentantul Ministerului Sănătății al RM (actualmente Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale al RM), a prezentat primei instanțe extrasul din

Monitorul Oficial al RM, ediția nr. 142-148, în care a fost publicat anunțul privind

necesitatea prezenței Oxanei Beliujenco în ședința de judecată din 25 mai 2018, în

legătură cu examinarea cauzei civile respective.

Prima instanță și instanța de apel au considerat că Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale al RM, în virtutea raportului juridic obligațional, în

2

calitatea sa de creditor, este îndreptățit să solicite de la Oxana Beliujenco

restituirea sumei de 218 160 de lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru instruirea

ultimei, în condițiile în care aceasta nu a respectat obligația de a activa un termen

de trei ani conform repartizării nr. 08/MFA/16 eliberată de Ministerul Sănătății al

RM pentru angajare în funcția de medic în cadrul Centrului Național de Sănătate

Publică.

La 6 septembrie 2019, Oxana Beliujenco, reprezentată de avocatul Ivan

Ungurean a declarat recurs împotriva deciziei din 29 mai 2019 a Curții de Apel

Cahul, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță,

precum și constatarea și pronunțarea motivată asupra faptului că a avut loc

încălcarea drepturilor și libertăților ei, prin prisma art. 6 din CEDO.

În motivarea recursului a invocat că citarea ei legală în prima instanță nu a

avut loc, dânsa nu a știut despre aceste citații sau înștiințări și nici nu avea cum să

cunoască de prezenta cauza, de citații sau înștiințări, pentru a le putea reclama, iar

acest fapt nu-i poate fi imputat ei, dânsa nefiind înștiințată în mod legal.

În același timp, a accentuat că nimeni dintre membrii adulți ai familiei care

locuiesc împreună cu dânsa, organizația de exploatare a locuințelor, primăria

satului etc., nu au primit citații sau înștiințări pentru a le aduce la cunoștința ei.

A reiterat faptul că avizele și recipisele poștale, aflate la materialele cauzei

civile, nu descriu faptul că scrisorile (citațiile, actele de procedură, cererile, etc.) au

fost refuzate (de ea sau de o altă persoane).

Totodată, instanța de apel a respins arbitrar și contradictoriu argumentele ei

și ale reprezentantului său, avocatul Nicolae Ciumac, precum că intimatul abuziv a

publicat anunț în Monitorul Oficial, pe când prima instanță a dispus publicarea

anunțului în ziarul „Cahul Express”, ca fiind neîntemeiate.

A relevat că prima instanță era obligată să dispună repetarea procedurilor,

prin citarea repetată sau suplimentară a ei, la domiciliul ei, conform legislației în

vigoare, deoarece cunoștea aceasta, dar nu a făcut-o în schimb a aplicat citația

publică, contrar art. 108 alin. (1) CCPC, care prevede că dacă locul de aflare a

pârâtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că, deși a făcut tot posibilul,

nu a reușit să afle domiciliul acestuia, președintele instanței dispune citarea

acestuia prin publicitate.

Așadar, instanța de apel trebuia să verifice și să motiveze toate aspectele

înaintate spre soluționare, însă nu a verificat, iar motivarea superficială a creat

confuzie totală referitor la respectarea de către prima instanță a procedurii de

citarea legală a ei.

A obiectat recurenta că a fost privată de posibilitatea de a apela și utiliza

instituția medierii judiciare.

Prin urmare, a remarcat că dânsa nu a primit niciodată scrisoarea nr. 01-

4/22-29 din 2 ianuarie 2017 adresată ei de către Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale al RM și nici din materialele cauzei nu poate fi identificat faptul

recepționării de către ea a scrisorii respective.

A reiterat că potrivit pct. 5.2 din contractul nr. 228, în perioada de acțiune a

contractului, medicul rezident, în ordinea descrescătoare a notelor din actul de

studii, are dreptul să-și aleagă locul de muncă al repartizărilor propuse de

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al RM.

3

Lipsa acțiunilor din partea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale al RM în vederea informării/înștiințării ei despre scrisoarea menționată,

acordarea posibilității de valorificare a dreptului contractual (pct. 5.2 din contractul

nr. 228) și alegerii locului de muncă, a determinat încălcarea de către Minister a

clauzelor contractuale.

Totodată, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al RM a înaintat,

la 23 iunie 2017, cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat încasarea din

contul ei, în beneficiul ministerului, a sumei de 235 000 de lei, însă fără a respecta

procedura prealabilă.

A susținut că în contractul menționat, nu este determinat cuantumul

cheltuielilor care urmează a fi restituite de către ea, această sumă urmând a fi

determinată post-factum, iar ulterior efectuării calculelor respective, Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al RM este îndreptățit să o informeze despre

volumul cheltuielilor și termenul de rambursare a acestora.

Cererea de chemare în judecată din 23 iunie 2017 prevede încasarea din

contul ei în beneficiu Ministerului Sănătății al RM a sumei de 235 000 de lei, iar la

26 aprilie 2018, intimatul a depus cerere de concretizare prin care a precizat că

costurile de instruire pentru dânsa au constituit suma de 218 160 de lei.

Astfel, se constată că Ministerul Sănătății al RM a depus cererea de chemare

în judecată, fără a cuantifica sau determina exact cheltuielile de instruire care

urmează a fi restituite, contrar art. 744 Cod civil, în același timp, nu este clar cum

și în ce mod dânsa urma să determine exact și să achite cheltuielile de instruire,

dacă Ministerul Sănătății al RM nici nu a făcut-o la data depunerii cererii de

chemare în judecată.

Având în vedere prevederile art. 267 lit. a) CPC, instanța de judecată trebuia

să scoată cererea de pe rol, deoarece Ministerul Sănătății al RM nu a respectat

procedura de soluționare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară, inclusiv prin

mediere, în conformitate cu art. 267 lit. a) CPC.

Instanța de apel, în decizia sa, a omis să se expună motivat și referitor la

aspectul privind admiterea în proces a unei persoane neîmputernicite, catalogând

argumentele ei ca fiind formale și pur declarative.

Astfel, din materialele cauzei se constată că la 25 septembrie 2017, Ion

Glavațchi, consultant al Direcției Juridice a Ministerul Sănătății al RM, a depus o

cerere nr. 12jur-8, înregistrată în cancelaria Judecătoriei Cahul sediul central sub

nr. 7238, prin care a solicitat amânarea procesului.

Totodată, se constată că Ion Glavațchi a fost împuternicit de către ministrul

Svetlana Cebotari, de a reprezenta interesele ministerului, prin procura nr. 08/694

din 26 martie 2018.

A remarcat că prima instanță a încălcat art. 75 alin. (2) și art. 80 CPC,

admițând în proces o parte/persoană neîmputernicită, în aceste circumstanțe,

instanța de apel urma să examineze foarte atent aceste aspecte și să motiveze

suficient de clar, pentru ca dânsa și partea apărării să poată înțelege caracterul

formal și declarativ al argumentelor lor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

4

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 2 iulie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 203), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 6 septembrie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Oxana Beliujenco, reprezentată

de avocatul Ivan Ungurean, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oxana Beliujenco,

reprezentată de avocatul Ivan Ungurean, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

5

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Oxana Beliujenco, reprezentată de avocatul Ivan Ungurean urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Oxana Beliujenco, reprezentată

de avocatul Ivan Ungurean.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

6