2ra-376/20 — restituirea sumei

dosarul nr. 2ra-376/20

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Z. Talpalaru)

instanța de apel: Curtae de Apel Chișinău (M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Sănătății, Muncii

și Protecției Sociale al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova împotriva Polinei

Oprîșco cu privire la restituirea sumei,

împotriva deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Oprîșco Polina, a fost casată hotărârea din 13

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o hotărâre

nouă

c o n s t a t ă

La 13 aprilie 2018 Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al

Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Polinei

Oprîșco cu privire la restituirea sumei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la data de 15

decembrie 2014 între Ministerul Sănătății și Oprîșco Polina a fost încheiat

contractul privind instruirea în rezidențiat și plasarea în câmpul muncii a medicilor

și farmaciștilor nr. 620/14.

Potrivit prevederilor contractului, statul Republica Moldova și-a asumat

obligația de a asigura instruirea Polinei Oprîșco la studii postuniversitare în

rezidențiat, cu finanțare de la bugetul de stat, în bază de contract individual încheiat

cu Ministerul Sănătății.

Conform punctului 4.2. lit. a) din contract, Oprîșco Polina și-a asumat

obligația după absolvirea rezidențiatului să activeze cel puțin 3 ani conform

repartizării Ministerului Sănătății.

La data de 15 iulie 2016 Ministerul Sănătății a eliberat Polinei Oprîșco

certificatul de repartizare nr. 08/MIG/16, pentru angajare ca medic igienist în cadrul

Centrului de Sănătate Publică Chișinău. Însă, Oprîșco Polina nu și-a onorat

obligațiile asumate de a se angaja și de a lucra un termen de 3 ani conform

îndreptării eliberate de Ministerul Sănătății în funcția de medic igienist în cadrul

CSP Chișinău.

Potrivit calculelor prezentate de către Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie „Nicolae Testemițanu” prin scrisoarea nr. 03-2673 din 28 iulie 2017,

privind costurile de instruire a studenților si rezidenților în cadrul Universității,

cheltuielile de instruire universitară și postuniversitară pentru Oprîșco Polina au

constitut suma de 221 831 de lei.

Potrivit punctului 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1396 din 24 noiembrie 2003

cu privire la instruirea medicilor și farmaciștilor rezidenți și plasarea în câmpul

muncii a tinerilor specialiști, în cazul nerespectării de către tinerii specialiști a

contractului semnat cu Ministerul Sănătății, ei sunt obligați să restituie cheltuielile

pentru instruirea universitară din contul bugetului de stat și postuniveristară, în

volumul calculat de Ministerul Sănătății. Astfel, în situația în care Oprîșco Polina

nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate de a se angaja și de a activa pe un

termen de 3 ani conform repartizării nr. 08/MIG/16, pentru angajare ca medic

igienist în cadrul Centrului de Sănătate Publică Chișinău, a fost prejudiciat bugetul

de stat în cuantum de 221 831 de lei. În astfel de circumstanțe rezultă că Oprîșco

Polina urmează să restituie suma de 221 831 de lei cheltuită din contul bugetului de

stat pentru instruirea postuniversitară.

A solicitat încasarea de la Oprîșco Polina a sumei de 221 831 de lei.

Prin hotărârea din 13 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă integral; s-a încasat de la Oprîșco Polina în beneficiul

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale suma de 221 831 de lei, cu titlu

de cheltuieli alocate pentru instruirea în rezidențiat și plasarea în câmpul muncii a

medicilor și farmaciștilor conform contractului nr. 620/14; s-a încasat de la Oprîșco

Polina în bugetul de stat suma de 6 654,93 de lei, cu titlu de taxă de stat.

Prima instanță a considerat că Oprîșco Polina nu a executat obligația asumată

și urmează să restituie cheltuielile suportate de stat pentru instruirea sa, invocând că

nu există probe ce ar dovedi că aceasta este angajată în funcția de medic conform

certificatului de repartizare din 13 iulie 2016.

La 26 aprilie 2019 Oprîșco Polina a declarat apel împotriva hotărârii din 13

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea integrală a

hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii.

Prin decizia din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Oprîșco Polina, a fost casată hotărârea din 13 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o hotărâre nouă de respingere a

acțiunii; s-a încasat de la Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în

beneficiul Polinei Oprîșco suma de 4 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică.

Pentru a decide astfel instanța de apel a indicat că Oprîșco Polina este

angajată în funcția de medic igienist în secția controlul bolilor netransmisibile și

promovarea sănătății în cadrul Agenției Națională pentru Sănătate Publică, începînd

cu data de 02 august 2016.

Așadar, în baza ordinului nr. 247p din 02 august 2016 și a contractului

individual de muncă din 02 august 2016 încheiat între Centrul de Sănătate Publică

din mun. Chișinău și Oprîșco Polina, ultima a fost angajată la Centrul de Sănătate

2

Publică din mun. Chișinău pentru perioada nedeterminată în calitate de medic

igienist în secția promovarea sănătății.

Ulterior, la 02 aprilie 2018 Centrul de Sănătate Publică din mun. Chișinău a

fost reorganizată în Agenția Națională pentru Sănătate Publică, unde până la

momentul actual Oprîșco Polina activează în cadrul instituției în secția controlul

bolilor netransmisibile și promovarea sănătății.

Potrivit conținutului adeverinței eliberate de Agenția Națională pentru

Sănătate Publică nr. 05-1/112 din 02 mai 2019, se confirmă că Oprîșco Polina este

angajată în funcția de medic igienist în secția controlul bolilor netransmisibile și

promovarea sănătății începând cu data de 02 august 2016.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a notat că cererea de chemare în

judecată înaintată de către Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

privind restituirea sumei urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată, luând în

considerație că Oprîșco Polina și-a onorat pe deplin obligațiunile asumate de a se

angaja și de a lucra un termen de 3 ani, conform îndreptării eliberate de Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, iar Ministerul nu a avut nici un temei legal

pentru a depune cererea de chemare în judecată privind încasarea sumei în mărime

de 221 831de lei cu titlu de cheltuieli alocate pentru instruirea în rezidențiat.

La 13 ianuarie 2020 Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a

declarat recurs împotriva deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că la momentul depunerii cererii de chemare

în judecată Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nu cunoștea și nici nu

putea cunoaște despre faptul angajării Polinei Oprîșco, deoarece scrisoarea prin

care îi era solicitat despre executarea contractului nr. 620/14 din 15.12.2014 a fost

expediată pe adresa veche, iar despre noua adresă instituția nu cunoștea.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel a emis decizia la data de 12

noiembrie 2019. Prin urmare, recursul declarat la 13 ianuarie 2020 este în termen.

Prin referință intimata a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale al Republicii Moldova, în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

3

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

4

considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al

Republicii Moldova, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5