2ra-1486/19 — constatarea faptului care are valoare juridică si recunoasterea statutului de persoana intern deplasata in legatura cu conflictul armat de pe NIstru

2ra-1486/19 — constatarea faptului care are valoare juridică si recunoasterea statutului de persoana intern deplasata in legatura cu conflictul armat de pe NIstru (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1486/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (N. Șova)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (E. Clim, B. Bîrca, S. Iorgov)

D E C I Z I E

09 octombrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Guvernul Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea depusă de Eudochia Ciornîi privind constatarea

faptului care are valoare juridică și recunoașterea statutului de persoană intern

deplasată din raioanele de Est ale Republicii Moldova în legătură cu conflictul

armat de pe Nistru,

împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de către Primarul General al municipiului Chișinău

și Guvernul Republicii Moldova, și s-a menținut hotărîrea din 08 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 27 iunie 2017 Eudochia Ciornîi a depus cererea privind constatarea faptului

care are valoare juridică și recunoașterea statutului de persoană intern deplasată din

raioanele de Est ale Republicii Moldova în legătură cu conflictul armat de pe

Nistru.

În motivarea cererii a indicat că este născută în r-nul Dubăsari și în perioada

anilor 1986-1992 a activat în calitate de muncitoare în filiala Ministerului Resurselor

Naturale și Controlul Ecologic cu sediul pe malul stîng al Nistrului, la moment

reorganizată în ÎS „Геологоразведка”. Faptul prestării activității în acea perioadă se

confirmă prin datele din carnetul de muncă, precum și certificatul cu nr. 31 din 28

august 2011, eliberat de ÎS „Геологoразведка”.

A invocat că odată cu declanșarea acțiunilor de luptă pentru apărarea integrității

și independenței Republicii Moldova, a fost evacuată cu alte grupuri de cetățeni pe

malul drept al Nistrului, în special în s. Peresecina din r-nul Orhei, fiind adăpostită

în casa de cultură, aproximativ timp de două luni de zile. Ulterior, familia sa a fost

1

transportată cu un grup de copii în România, unde a stat aproximativ 3 luni de zile,

după ce a revenit în Republica Moldova.

A menționat că la acel moment persoana responsabilă de deplasarea lor în

România a fost Coipan Sofia, angajata Primăriei mun. Chisinău care activează pînă

la moment și poate confirma cele invocate. În acea perioadă Coipan Sofia își

exercita activitatea în „Comisia Republicană pentru Coordonarea Acțiunilor în

Vederea Asigurării Materiale a Refugiaților”, iar persoanelor intern deplasate în

legătură cu conflictul armat, nevoite să-și părăsească locul de trai aflat în teritoriile

Republicii Moldova din stînga Nistrului, li se elibera adeverințe de înregistrare a

refugiatului.

A susținut că responsabili de eliberarea adeverințelor, a fost organele de

autoadministrare locală, în cazul dat Primăria mun. Chișinău. Cu toate că din

momentul părăsirii locuinței sale din stînga Nistrului, toate acțiunile sale au fost

coordonate de responsabila din cadrul Primăriei mun. Chișinău, Coipan Sofia, care

cunoștea situația familiei sale, nu le-a comunicat despre necesitatea oformării actelor

necesare, motiv din care nu i-a fost eliberată adeverința de înregistrare a refugiatului

și/sau de persoană intern deplasată.

Astfel, din motiv că a pierdut dreptul la spațiul locativ ca urmare a conflictului

armat de pe Nistru, la data de 19 aprilie 2012, a înaintat cerere către Direcția

Generală Locativ Comunală și Amenajare a Primăriei mun.Chișinău, prin care a

solicitat îmbunătățirea condițiilor de trai, însă care a fost refuzată pe motiv că,

comisia abilitată cu drept de a confirma statutul și a elibera adeverințe de persoane

intern deplasate din raioanele de Est ale Republicii Moldova a fost „Comisia

Republicană pentru Coordonarea Acțiunilor în Vederea Asigurării Materiale a

Refugiaților” și Aprobarea Regulamentului cu privire la ordinea de ajutoare a

refugiaților, forțați să-și părăsească locuințele de trai aflate în teritoriul Republicii

Moldova din stînga Nistrului”, instituită prin Hotărîrea Guvernului RM nr.197 din

26 martie 1992, în timp ce în mun. Chișinău a activat Comisia municipală, care de

asemenea elibera adeverințe de refugiat, însă ea nu a primit asemenea certificat, fapt

ce se confirmă prin răspunsul Direcției generale locativ comunale și amenajare a

Primăriei mun. Chișinău nr. C-1035/12 din 22 mai 2012.

A invocat că scopul respectivei cereri constă în obținerea dreptului la

îmbunătățirea condițiilor locative în legătură cu pierderea dreptului la spațiul locativ

ca urmare a conflictului armat de pe Nistru, care la rîndul său poate fi valorificat

doar cu condiția recunoașterii statutului de persoană forțată să-și părăsească locul de

trai din stînga Nistrului, în legătură cu conflictul armat.

A menționat că prin Hotărîrea Guvernului nr. 74 din 29 ianuarie 2001 cu privire

la alocarea mijloacelor financiare și abrogarea unor hotărîri ale Guvernului

Republicii Moldova s-au abrogat: 1. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova

nr.172 din 17 martie 1992 „Privind unele măsuri urgente întru ajutorarea

refugiaților, forțați să-și părăsească locurile de trai, aflate în teritoriile Republicii

Moldova din stînga Nistrului”; 2. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.197

din 26 martie 1992 „Despre instituirea Comisiei republicane pentru coordonarea

acțiunilor în vederea asigurării materiale a refugiaților și aprobarea Regulamentului

cu privire la ordinea de ajutorare a refugiaților forțați să-și părăsească locurile de trai

aflate în teritoriile Republicii Moldova din stînga Nistrului”; 3. Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr.328 din 21 mai 1992 „Cu privire la aplicarea unor prevederi

2

ale hotărîrilor Guvernului Republicii Moldova din 17 martie 1992, nr.172 din 26

martie 1992, nr.197 pentru refugiații din orașul Bender”; 4. Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr.405 din 15 iunie 1992 „Cu privire la introducerea unor

modificări în Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova din 26 martie 1992, nr.197.

Prin urmare, a reținut că, la moment nu are posibilitatea de a confirma statutul

de refugiată (persoană intern deplasată) și totodată, de a beneficia de dreptul

îmbunătățirii condițiilor de trai din motiv că Comisiile specializate au încetat

activitatea.

A susținut că, pentru ajutor în soluționarea chestiunii privind atribuirea

statutului de persoană intern deplasată a adresat cerere către deputatul în Parlamentul

Republicii Moldova, Vasile Bolea care la rîndul său considerînd că Guvernul

Republicii Moldova are instrumentele necesare pentru soluționarea chestiunii, a

înaintat demersul nr. VB-728 din data de 27 decembrie 2016 către Guvernul

Republicii Moldova cu solicitarea întreprinderii măsurilor de rigoare în vederea

recunoașterii statutului său de persoană intern deplasată în legătură cu conflictul

armat de pe Nistru și eliberarea adeverinței corespunzătoare.

Astfel, prin răspunsul cu nr. 23-05-613 din 30 ianuarie 2017, Guvernul

Republicii Moldova a comunicat că, în legătură cu acțiunile relevante în vederea

soluționării problemei au fost sesizate conform competenței Ministerului Dezvoltării

Regionale și Construcțiilor, Biroul de Migrație și Azil al MAI și Primăria mun.

Chișinău.

A indicat că din răspunsul Primăriei mun. Chișinău cu nr. C-35/17 din 25

ianuarie 2017 reiese că prin Hotărîrea Guvernului nr.74 din 29 ianuarie 2001 a fost

dispusă încetarea activității Comisiei municipale pentru coordonarea acțiunilor în

vederea asigurării materiale a refugiaților și aprobarea Regulamentului cu privire la

ordinea de ajutorare a refugiaților, forțați să-și părăsească locurile de trai din stînga

Nistrului. Prin urmare, actualmente nu se confirmă statutul de persoană intern

deplasată.

A reiterat că Primăria mun. Chișinău a informat că se permite introducerea în

listele persoanelor ce necesită îmbunătățirea condițiilor locative, persoanele intern

deplasate indicate în Hotărîrea Guvernului RAI nr. 658 din 21 octombrie 1993,

înregistrate în localitatea în care au beneficiat de adeverință de persoană intern

deplasată din raioanele de Est ale Republicii Moldova.

Astfel, prin răspunsul său cu nr.5/4-6-5/17 din 25 ianuarie 2017, Biroul de

Migrație și Azil al MAI a informat că recunoașterea statutului de persoană intern

deplasată în legătură cu conflictul armat de pe Nistru, precum și eliberarea

adeverințelor de confirmare a acestui stat nu ține de competența sa.

Totodată, Ministerul Dezvoltării regionale și Construcțiilor prin răspunsul său

cu nr.03/3-79 din data de 13 ianuarie 2017 a comunicat că nu deține competențe de a

recunoaște statutul său de persoană intern deplasată în legătură cu conflictul armat

de pe Nistru.

A remarcat că, Guvernul Republicii Moldova a comunicat că din răspunsurile

autorităților menționate, Comisia abilitată de dreptul de a confirma statutul de

persoană intern strămutată și eliberarea adeverinței corespunzătoare și-a încetat

existența încă în anul 2001. Ca rezultat, procedura de confirmare a statutului de

persoană intern strămutată, care ar acorda drepul la asigurarea cu spațiul locativ în

condițiile preferențiale, a fost sistată.

3

Prin urmare, Guvernul Republicii Moldova a accentuat că, în conformitate cu

prevederile legislației în vigoare, problemele legate de gestionarea spațiului locativ

în unitățile administrativ-teritoriale respective, realizarea măsurilor de îmbunătățire a

condițiilor locative, precum și cele ce țin stabilirea indemnizațiilor unice pentru

procurarea spațiului locativ, țin de competența exclusivă a autorităților publice

locale, care beneficiază de autonomie decizională.

Astfel, la moment nu are posibilitatea de a beneficia de aceste drepturi

subiective din motiv că, nu poate confirma statutul său de persoană intern deplasată

din raioanele din stînga Nistrului, în legătură cu conflictul armat după cum o cere

pct. 2 al Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 658 din 21.10.93 privind

asigurarea cu spațiu locativ a cetățenilor forțați să părăsească locul de trai din

raioanele de Est al Republicii Moldova, dreptul de a primi spațiu locativ se aprobă

cetățenilor care au motive întemeiate, confirmate de Comisia republicană pentru

elaborarea măsurilor și controlul execuției acestora în vederea consecințelor

daunelor materiale din perimetrul zonei conflictului militar cu excepția persoanelor,

cărora le-au fost repartizate loturi de pămînt pentru construcția caselor individuale,

ori li s-au acordat împrumuturi fară dobîndă pentru construcția sau procurarea

caselor de locuit.

A invocat că unica posibilitate de a fi recunoscut statutul de persoană intern

deplasată din raioanele din stînga Nistrului în legătură cu conflictul armat este

constatarea de către instanță și adoptarea hotărîrii în acest sens care ar favoriza

valorificarea dreptului la îmbunătățirea condițiilor de trai.

A solicitat, constatarea faptului care are valoare juridică și recunoașterea

statutului de persoană intern deplasată din raioanele de Est a Republicii Moldova, în

legătură cu conflictul armat de pe Nistru.

Prin hotărîrea din 08 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

admis cererea depusă de Eudochia Ciornîi privind constatarea faptului care are

valoare juridică.

S-a recunoscut Eudochiei Ciornîi statutul de persoană intern deplasată din

raioanele de Est a Republicii Moldova în legătură cu conflictul armat de pe Nistru.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

apelurile declarate de Primarul general al Municipiului Chișinău și Guvernul

Republicii Moldova și s-a menținut hotărîrea din 08 iunie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a stabilit că, instanța de fond corect a

admis cererea petiționarei/intimatei Ciornîi Eudochia din considerentul că la

judecarea cauzei respective incontestabil s-a stabilit că petiționara este în

imposibilitate de a obține actele ce dovedesc faptul solicitat, deoarece, la moment

organul abilitat de a recunoaște statutul Eudochiei Ciornîi de persoană intern

deplasată din raioanele de Est a Republicii Moldova în legătură conflictul de pe

Nistru, și-a încetat activitatea.

A reiterat că în scopul stabilirii faptului că petiționara/intimata Ciornîi Eudochia

a locuit în orașul Dubăsari pînă în anul 1992 și a deținut spațiul locativ în XXX, ceea

ce se confirmă prin materialele cauzei și prin declarațiile martorilor audiați în cadrul

ședinței de judecată a instanței de fond. Totodată, fiind demonstrat faptul că în

timpul conflictului armat Ciomîi Eudochia a fost cazată în casa de cultură din s.

Peresecina, r-nul Orhei. Ulterior, familia sa a fost transportată cu un grup de copii în

4

România, unde a stat aproximativ 3 luni de zile, iar ulterior a revenit în Republica

Moldova.

Colegiul civil a respins ca fiind declarative argumentele expuse în cererile de

apel a Primăriei municipiului Chișinău și a Guvernului Republicii Moldova precum

că petiționara/intimata nu a prezentat probe suficiente și concludente de a fi

recunoscută persoană intern deplasată din raioanele de Est a Republicii Moldova,

din considerentul că cumulul probelor administrate, cît și declarațiile martorilor

audiați în instanța de fond, confirmă incontestabil faptul că petiționara este originară

și a locuit pînă la conflictul armat de pe Nistru în or. Dubăsari, iar la începerea

conflictului a fost nevoită să părăsească localitatea.

A constatat că instanța de fond a determinat circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părți în

corespundere cu prevederile art. 130 Cod de procedură civilă.

Argumentele apelantului Guvernul Republicii Moldova privind faptul depunerii

tardive a cererii de către Eudochia Ciornîi, Colegiul civil le-a considerat eronate, or

dreptul la acțiune a Ciornîi Eudochia a apărut ca rezultat al refuzului organului

administrării locale de a satisface cerințele dînsei în scopul realizării dreptului

pretins.

Referirea apelantului reprezentantului Primarului General al municipiului

Chișinău, Angela Neniță privind faptul că instanța de fond nu a ținut cont de poziția

martorului Coipan Sofia, fost secretar al Comisiei municipale pentru problemele

refugiaților din stînga Nistrului, Colegiul le-a apreciat critic, or în temeiul art. 119

alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele

pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune

altfel, iar conform prevederilor art. 121 și art. 122 alin. (2) al Codului de procedură

civilă, instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele

pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la

existența sau inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a

cazului, admisibilitatea probelor se determină în conformitate cu legea în vigoare la

momentul eliberării lor.

Conform prevederilor art.372 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă au fost în imposibilitatea

să o facă la examinarea pricinii în primă instanță.

Astfel, faptul înregistrării de către Sofia Coipan, fost secretar al Comisiei

municipale pentru problemele refugiaților, a unei scrisori în contextul normelor

precitate supra nu poate constitui probă, or declarațiile martorului pot fi admise în

calitate de probe numai cu condiția că declarațiile martorului au fost administrate în

conformitate cu prevederile legii, cu audierea acestuia în cadrul ședinței de judecată

și avertizarea de răspundere penală ce o poartă pentru prezentarea declarațiilor

intenționat false.

La 01 iulie 2019 Guvernul Republicii Moldova, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel solicitînd casarea deciziei și a hotărîrii primei instanțe cu

pronunțarea unei hotărîri noi.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (2) lit.a), c) Cod de

procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu hotărîriea instanței inferioare

și a menționat că decizia instanței de apel a fost emisă cu aplicarea eronată a

5

normelor de drept material și cu aprecierea greșită a circumstanțelor de fapt și de

drept relevante cauzei, concluziile instanței de apel fiind în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

A susținut că cererea este declarativă, lipsită de suport juridic și tardivă,

instanța de judecată eronat a dispus admiterea acțiunii deoarece prin Hotărîrea

Guvernului nr.74/2001, s-a dispus încetarea activității comisiei și la momentul

actual nu se mai confirmă statutul de persoană intern deplasată.

A menționat că recunoașterea statutului de persoană intern deplasată prin

hotărîrea judecătorească, nu poate genera efecte juridice și anume apariția,

modificarea sau încetarea unor drepturi personale sau patrimoniale ale

petiționarului, fiind o condiție de bază la constatarea faptelor cu valoare juridică,

deoarece în timp au fost abrogate, modificate un șir de acte normative ca exemplu:

Hotărîrea Guvernului nr.74/2001 cu privire la alocarea mijloacelor financiare și

abrogarea unor hotărîri ale Guvernului, s-au abrogat Hotărîrea Guvernului nr.172

din 17 martie 1992 privind unele măsuri urgente întru ajutorarea refugiaților,

forțați să-și părăsească locurile de trai, aflate în teritoriile Republicii Moldova din

stînga Nistrului; Hotărîrea Guvernului nr.197 din 26 martie 1992 privind instituirea

Comisiei republicane pentru coordonarea acțiunilor în vederea asigurării materiale

a refugiaților și aprobarea Regulamentului cu privire la ordinea de ajutorare a

refugiaților, forțați să-și păsărească locurile de trai, aflate în teritoriile Republicii

Moldova din stînga Nistrului; Hotărîrea Guvernului nr.328 din 21 mai 1992 cu

privire la aplicarea unor prevederi ale hotărîrilor Guvernului Republicii Moldova

din 17 martie 1992, nr.172 din 26 martie 1992, nr.197 pentru refugiați din or.

Bender; Hotărîrea Guvernului nr.405 din 15 iunie 1992 cu privire la introducerea

unor modificări în Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.197 din 26 martie

1992 , iar prin Legea cu privire la locuințe nr.75/2015 s-a abrogat Codul cu privire

la locuințe al R.S.S. Moldovenești nr.2718/1983. Prin urmare recunoașterea

statutului de persoană intern deplasată nu va produce efecte juridice din lipsa

prezenței actelor normative, din lipsa activității comisiei abilitată cu drept de a

confirma statutul și a elibera adeverințe de persoane intern deplasate.

Totodată, instanța de apel cît și instanța de fond greșit au interpretat

prevederile pct.1 și pct.2 al Hotărîrii Guvernului nr.658 din 21 octombrie 1993

privind asigurarea cu spațiu locativ a cetățenilor forțați să părăsească locul de trai

din raioanele de Est a Republicii Moldova. Astfel, Eudochia Ciornîi nu a prezentat

probe pertinente și concludente ce ar confirma că, corespunde cerințelor

persoanelor indicate în Hotărîrii Guvernului nr.658 din 21 octombrie 1993 pentru a

putea pretinde la dreptul de asigurare cu spațiu locativ.

A invocat că Eudochia Ciornîi a înaintat cererea de chemare în judecată tardiv,

dat fiind abrogate un șir de acte normative, totodată tardivitatea fiind constatată și

prin faptul că intimatul a avut la dispoziție 9 ani (perioada 1992-2001 în care a

activat comisia) pentru a solicita eliberarea adeverinței de persoană intern

deplasată din raioanele de Est ale Republicii Moldova.

A reiterat că circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, pe care

instanțele de judecată le-au considerat constatate, nu au fost dovedite cu probe

veridice și suficiente, astfel, fiind pronunțate decizii arbitrare, neîntemeiate și

lipsite de suport probatoriu.

Prin referința depusă la 29 iulie 2018, Eudochia Ciornîi, reprezentată de

6

avocatul Tatiana Malai, a indicat că cererea de recurs este neîntemeiată și nu

constituie temei de casare a deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond.

A pledat pentru respingerea recursului.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 12 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 13 mai

2019 (f.d. 182), astfel, recursul declarat de Guvernul Republicii Moldova, la 01

iulie 2019, a fost depus în termen.

Prin încheierea din 07 august 2019 a Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de

Guvernul Republicii Moldova, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Potrivit prevederilor art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu

circumstanțele cauzei, luînd în considerare cele invocate de intimat în referință,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de Guvernul Republicii Moldova este

neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe.

După cum rezultă din materialele cauzei, Eudochia Ciornîi înaintînd acțiunea

a solicitat constatarea faptului care are valoare juridică și recunoașterea statutului

de persoană intern deplasată din raioanele de Est ale Republicii Moldova în

legătură cu conflictul armat de pe Nistru.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din 08 iunie

2018 a admis cererea depusă de Eudochia Ciornîi privind constatarea faptului care

are valoare juridică.

A recunoscut Eudochiei Ciornîi statutul de persoană intern deplasată din

raioanele de Est a Republicii Moldova în legătură cu conflictul armat de pe Nistru.

Judecând apelurile declarate de primarul General al municipiului Chișinău și

Guvernul Republicii Moldova, instanța de apel reieșind din temeiurile și obiectul

acțiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei și având la bază cumulul de probe

7

administrate la caz, corect a ajuns la concluzia legalității hotărârii primei instanțe.

În susținerea acestei opinii instanța de recurs va reține că, potrivit materialelor

cauzei, s-a constatat că Eudochia Ciornîi s-a născut în r-nul Dubăsari și a activat în

perioada anilor 1986–1992 în calitate de muncitor la filiala Ministerului Resurselor

Naturale și Controlului Ecologic cu sediul pe malul stîng al Nistrului, reorganizată

în ГУП „Геолоразветка”, fapt confirmat prin copia buletinului de identitate,

carnetului de muncă și certificatului nr. 31 din 25 august 2011, eliberat de ГУП

„Геолоразветка” (f.d. 11-19).

S-a stabilit că Eudochia Ciornîi a dispus de spațiu locativ pe XXX, fapt

confirmat prin procesul-verbal nr.10 din 04 martie 1991 a ședinței comitetului

sindical a Asociației de Producție „Moldavgheologhia” (f.d.82).

S-a mai stabilit că Eudochia Ciornîi a locuit în or.Dubăsari pînă în anul 1992,

a deținut spațiu locativ, însă odată cu declanșarea acțiunilor de luptă pentru

apărarea integrității și independenței Republicii Moldova, a fost evacuată cu alte

grupuri de cetățeni de pe malul drept al Nistrului, în special în s.Peresecina, r-nul

Orhei, fiind adăpostită în casa de cultură timp de aproximativ două luni de zile,

ulterior familia sa a fost transportată cu un grup de copii în România, unde a stat

aproximativ 3 luni de zile, iar ulterior a revenit în Republica Moldova.

S-a constatat că la 19 aprilie 2012, Eudochia Ciornîi s-a adresat cu cerere către

Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare a Primăriei mun.Chișinău, prin

care a solicitata îmbunătățirea condițiilor de trai ca persoană intern deplasată din

raioanele de Est ale Republicii Moldova.

Prin răspunsul nr. C-1035/12 din 22 mai 2012, Eudochia Ciornîi i s-a refuzat

din cauză că comisia abilitată cu drept de a confirma statutul și a elibera adeverințe

de persoane intern deplasate din raioanele de Est ale Republicii Moldova a fost

Comisia Republicană pentru Coordonarea Acțiunilor în Vederea Asigurării

Materiale a Refugiaților și Aprobarea Regulamentului cu privire la Ordinea de

Ajutorare a Refugiaților, forțați să-și părăsească locurile de trai aflate în teritoriile

Republicii Moldova din stînga Nistrului, instituită prin Hotărîrea Guvernului

nr.197 din 26 martie 1992.

S-a constatat că prin Hotărîrea Guvernului nr. 74 din 29 ianuarie 2001, a fost

abrogată Hotărîrea Guvernului nr. 197 din 26 martie 1992.

Ulterior, prin răspunsul nr. 23-05-613 din 30 ianuarie 2017, Guvernul

Republicii Moldova a comunicat că în legătură cu acțiunile relevante în vederea

soluționării problemei au fost sesizate conform competenței Ministerul Dezvoltării

Regionale și Construcțiilor, Biroul de Migrațiune și Azil al MAI și Primăria

mun.Chișinău.

Prin răspunsul Primăriei mun.Chișinău nr. C-35/17 din 25 ianuarie 2017, s-a

constatat că prin Hotărîrea Guvernului nr. 74 din 29 ianuarie 2001 a fost dispusă

încetarea activității Comisiei municipale pentru coordonarea acțiunilor în vederea

asigurării materiale a refugiaților și aprobarea Regulamentului cu privire la ordinea

de ajutorare a refugiaților, forțați să-și părăsească locurile de trai din stînga

Nistrului, prin urmare actualmente nu se confirmă statutul de persoană intern

deplasată (f.d.32).

Tot actele cauzei atestă că prin răspunsul nr.5/4-6-5/17 din 25 ianuarie 2017,

Biroul de Migrațiune și Azil al MAI a informat că recunoașterea statutului de

persoană intern deplasată în legătură cu conflictul armat de pe Nistru precum și

8

eliberarea adeverințelor de confirmare a acestui statut nu ține de competența lui

(f.d. 29).

Totodată, s-a constatat că Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor

prin răspunsul nr.03/3-79 din 13 ianuarie 2017 la fel a invocat faptul că nu deține

competențe de a recunoaște statutul Eudochiei Ciornîi de persoană intern deplasată

în legătură cu conflictul armat de pe Nistru (f.d.30).

Judecînd pricina, instanțele judecătorești au ajuns la concluzia temeiniciei

acțiunii, constatînd în acest sens că avînd în vedere că organul abilitat de a

recunoaște statutul Eudochiei Ciornîi de persoană intern deplasată din raioanele de

Est a Republicii Moldova în legătură cu conflictul de pe Nistru și-a încetat

activitatea, o altă posibilitate de a recunoaște statutul de persoană deplasată,

petiționara nu are.

Potrivit pct.1, 2 a Hotărîrii Guvernului nr.658 din 21 octombrie 1993 privind

asigurarea cu spațiu locativ a cetățenilor forțați să părăsească locul de trai din

raioanele de Est a Republicii Moldova, Se asigură cu spațiu locativ, conform

legislației locative în vigoare, familiile cetățenilor care au fost nevoiți să

părăsească domiciliu din raioanele de est ale republicii și n-au avut posibilitatea să

revină la locul precedent de trai ca urmare a participării lor la acțiunile militare de

apărare a integrității și independenței Republicii Moldova sau a activității politice

îndreptate împotriva separatismului.

Dreptul de a primi spațiu locativ se aprobă cetățenilor care au motive

întemeiate, confirmate de Comisia republicană pentru elaborarea măsurilor și

controlul execuției acestora în vederea consecințelor daunelor materiale din

perimetrul zonei conflictului militar, cu excepția persoanelor, cărora le-au fost

repartizate loturi de pămînt pentru construcția caselor individuale ori li s-au acordat

împrumuturi fără dobîndă pentru construcția sau procurarea caselor de locuit.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizînd situația de fapt din prezenta cauză, în raport cu

probele anexate la dosar, în coroborare cu legislația relevantă cazului, conchide că

instanțele ierarhic inferioare, corect au ajuns la concluzia de a admite cererea

depusă de Eudochia Ciornîi.

În acest sens, instanța de recurs reține ca corecte și întemeiate concluziile

instanțelor ierarhic inferioare care au reținut că petiționara este în imposibilitate de

a obține actele ce dovedesc statutul de persoană intern deplasată din raioanele de

Est a Republicii Moldova în legătură cu conflictul de pe Nistru, deoarece la

moment organul abilitat de a recunoaște statutul de persoană intern deplasată din

raioanele de Est a Republicii Moldova și-a încetat activitatea.

Colegiul consideră că instanța de apel just a respins argumentul recurentului

cu privire la tardivitatea cererii Eudochiei Ciornîi or, dreptul la acțiune a

petiționarei după cum a stabilit instanța de apel, a apărut în rezultatul refuzului

organului administrării locale de a satisface cerințele în scopul realizării dreptului

pretins.

Astfel, se constată a fi declarative și afirmațiile recurentului precum că

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, pe care instanțele de

judecată le-au considerat constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice și

suficiente, fiind pronunțate decizii arbitrare, neîntemeiate și lipsite de suport

probatoriu or, Colegiul constată că instanțele inferioare au examinat pricina sub

9

toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de

fapt caracteristice raportului juridic, legea materială și procedurală aplicabilă

cazului. De asemenea, instanțele de judecată au creat participanților la proces,

condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor

procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea dreptului părților la un proces

echitabil, garantat de art.6 CEDO.

Ținînd cont de cele relatate și avînd în vedere că decizia din 12 martie 2019 a

Curții de Apel și hotărîrea din 08 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, sunt legale, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă caracter

declarativ, Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de respinge recursul și de a menține

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 442, 444, 445 alin. (1) lit. a) și alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Guvernul Republicii Moldova.

Se menține decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 08 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în cauza civilă la cererea

depusă de Eudochia Ciornîi privind constatarea faptului care are valoare juridică și

recunoașterea statutului de persoană intern deplasată din raioanele de Est ale

Republicii Moldova în legătură cu conflictul armat de pe Nistru.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

10