3ra-1012/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1012/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-1012/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: C.Vîrlan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Vl.Clima, E.Palanciuc, A.Malîi)

ÎNCHEIERE

9 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Isai Chibac

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ, recunoașterea ilegalității refuzului de a include în stagiul de

cotizare a perioadei de timp lucrate, obligarea emiterii actelor și efectuarea

recalculului în vederea stabilirii pensiei,

împotriva deciziei din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost casată parțial hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani în partea respingerii pretențiilor și în această parte a fost pronunțată o

hotărâre nouă, de admitere a pretențiilor, în rest, hotărârea a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La 1 august 2014 Isai Chibac a depus cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, recunoașterea ilegalității

refuzului de a include în stagiul de cotizare a perioadei de timp lucrate,

obligarea emiterii actelor și efectuarea recalculului în vederea stabilirii pensiei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, Isai Chibac a indicat că la 24

ianuarie 2014 a atins vârsta de pensionare și întrunind condițiile art. 41 și 42 din

Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat,

la 20 februarie 2014 a depus cerere și actele necesare la Casa Teritorial de

Asigurări Sociale Rîșcani mun. Chișinău pentru stabilirea pensiei pe motiv de

vârstă.

A menționat că la cererea sa pentru a verifica corectitudinea calculării

cuantumului pensiei, pârâtul prin cererea nr.2629 din 8 mai 2014 a anexat

decizia privind stabilirea pensiei, informîndu-l că pentru perioada anterioară

intrării în vigoare a Legii nr.156- XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile

1

de asigurări sociale de stat, pensia este calculată în sumă de 3672,25 de lei

pentru un stagiu de 26,1 ani, iar pentru un stagiu de 14,7 ani în perioada

posterioară, adică din 1 ianuarie 1999 până la 31 ianuarie 2014, doar în sumă de

530,14 lei, astfel, din decizia pârâtei rezultă că cuantumul pensiei integrale a lui

pentru un stagiu de 40,8 ani de muncă activă a fost calculat în sumă de 2541,09

lei, iar după indexare la 1 aprilie 2014, pensia a constituit suma de 2704,99 de

lei.

A afirmat că calculul prin care pârâta a stabilit cuantumul pensiei pentru

perioada posterioară intrării în vigoare a Legii nr.156-XIV din 14 octombrie

1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, calculul cuantumului pensiei

integrale, precum și decizia privind stabilirea pensiei sunt eronate și contravin

normelor legale.

A explicat că nefiind de acord cu cuantumul pensiei calculate, a contestat

următoarele aspecte din actul decizional al pârâtei, și anume: contrar înscrisului

din carnetul de muncă de la anexa 2, pârâtul nu a reținut în calculul total al

stagiului de cotizare perioada de muncă din 3 martie 1971 până la 6 octombrie

1971 și din 10 octombrie 1971 până la 27 august 1973, adică 2 ani și 4 luni, iar

din anul 2005 practică activitatea profesională de avocat și a achitat toate cotele

fixe de contribuții individuale de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite

prin Legile bugetului asigurărilor sociale.

A susținut că a achitat cotele fixe: pentru anul 2005 a achitat suma de

1374 de lei, pentru anul 2006 a achitat suma de 2013 lei, pentru anul 2007 a

achitat suma de 2318 lei, pentru anul 2008 a achitat - 2920 de lei, pentru anul

2009 a achitat - 3708 lei, pentru anul 2010 a achitat - 4044 de lei, pentru anul

2011 a achitat - 4269 de lei, pentru anul 2012 a achitat - 4704 lei, pentru anul

2012 a achitat 4704 - lei, pentru anul 2013 a achitat - 5220 de lei și pentru 1

lună din anul 2014 a achitat 478,50 de lei.

A relevat că toate contribuțiile individuale de asigurări sociale la cote fixe

menționate mai sus au fost achitate la fondul social, fiind trecute în baza de date

CTAS la evidență personală a sa.

A invocat că pârâta prin cererea nr. 4405 din 4 iulie 2014 a respins

cererea prealabilă privind recalcularea pensiei.

În opinia sa, motivele invocate de pârâtă ca temei pentru a refuza

recalcularea pensiei sale sunt neîntemeiate, deoarece contravin dispozițiilor

Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat,

stagiul cotizat sau perioadele de lucru din 3 martie 1971 până la 6 octombrie

1971 la întreprinderea Silvică din Limbaji, Letuania și din 10 noiembrie 1971

până la 27 august 1973 în bază de contract în colhozul Svitanok, au fost

dovedite prin înscrisurile respective din carnetul de muncă prezentat pârâtei în

original și xerox.

A explicat că pârâta a reținut drept bază de calcul a pensiei sale integrale,

venitul mediu lunar cu coeficientul maximal 5 pentru perioada anterioară intrării

în vigoare a Legii nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări

sociale de stat, cu care este de acord și venitul mediu lunar asigurat de 841,49

de lei pe 176 de luni din toată perioada de activitate posterioară intrării în

vigoare a legii menționate, inclusiv, 0 venit pentru perioada anilor 2005-2014,

2

taxele fixe sau cotele anuale de plată a contribuțiilor individuale de asigurări

sociale au o bază fixă de calcul de 6% în perioada anilor 2009- 2014, de 5% în

anul 2008, de 4 % în anul 2007, de 3 % în anul 2006 și 1 % în anul 2005.

A indicat reclamantul că reieșind din prevederile art.5 alin.(2) din Legea

bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005, baza lunară de calcul a

contribuției individuale de asigurări sociale de stat obligatorii nu va depăși

plafonul de 3 salarii medii lunare pe economie, prognozat pentru anul 2005 și

aprobat de Guvern, salariul mediu lunar prognozat este stabilit de Guvernul

Republicii Moldova la următoarele valori: pentru anul 2005 - 1385 de lei,

pentru anul 2006 - 1700 de lei, pentru anul 2007 – 2015 de lei, pentru anul 2008

- 2630 de lei, pentru anul 2009 – 3140 de lei, pentru anul 2010 -2950 de lei,

pentru anul 2011 - 3300 de lei, pentru anul 2012 - 3550 de lei, pentru anul 2013

- 3850 de lei și 4225 de lei pentru anul 2014.

A susținut că art.12 din Legea nr.156-XIV din 14.10.1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat prevede că, calcularea drepturilor de pensie

minime pentru perioada posterioară intrării în vigoare a Legii, nu se aplică.

A afirmat că referitor la calcularea pensiei avocaților prin prisma

minimului garantat în art.3 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat,

acestea sunt eronate, or, Legea nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat, este o lege specială, care expres stabilește modul de

calcul al pensiei și această lege prevalează asupra legilor privind bugetul

asigurărilor sociale de stat, cât și legile anuale a bugetului asigurărilor sociale de

stat nu substituie Legea nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări

sociale de stat.

A relevat că pentru perioada anilor 2005-2014, pârâta a luat ca bază de

calcul venitul 0, astfel, dânsul nu a determinat, care este venitul mediu lunar

asigurat al său din suma contribuțiilor individuale plătite potrivit formulei

stabilite în anexa 1 la Legea menționată și nu l-a reținut în calcul, iar

modalitatea de calcul a venitului mediu lunar asigurat din contribuțiile plătite

pentru stabilirea pensiei potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr.156-XIV din

14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, este destul de clar și

poate fi confundat cu o altă modalitate eronată, doar la o tratare intenționată cu

rea-credință.

A invocat că din suma de 1374 de lei, contribuții individuale plătite de

dânsul la Fondul Social de pensii în anul 2005, venitul anual asigurat constituie

68000 de lei, sau 5666, 66 de lei lunar, din suma de 2013 lei, contribuții

individuale plătite de el pentru anul 2006, venitul anual asigurat constituie

67100 de lei, sau 5591,66 de lei lunar, din suma de 2318 lei, contribuții

individuale plătite de el pentru anul 2007, venitul anual asigurat constituie

57950 de lei, sau 4829,16 lei lunar, din suma de 2920 de lei, contribuții

individuale plătite de el pentru anul 2008, venitul anual asigurat constituie

58400 de lei, sau 4866,66 de lei lunar, din suma de 3708 lei, contribuții

individuale plătite de dînsul pentru anul 2009, venitul anual asigurat constituie

61800 de lei, sau 5150 de lei lunar, din suma de 4044 de lei, contribuții

individuale plătite de dînsul pentru anul 2010, venitul anual asigurat constituie

67400 de lei, sau 5616,66 de lei lunar, din suma de 4269 de lei, contribuții

3

individuale plătite de el pentru anul 2011, venitul anual asigurat constituie

71150 de lei, sau 5929,16 lei lunar, din suma de 4704 lei, contribuții individuale

plătite de dînsul pentru anul 2012, venitul anual asigurat constituie 78400 de lei,

sau 6533,33 de lei lunar, din suma de 5220 de lei, contribuții individuale plătite

de el pentru anul 2013, venitul anual asigurat constituie 87000 de lei sau 7250

de lei lunar, pentru o lună din anul 2014 a achitat 478,50 de lei și venitul

asigurat constituie 7975 de lei.

A considerat că luând în calcul venitul total asigurat al său pe perioada de

cotizare de după aprobarea Legii nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat, adică pe 176 de luni, acesta constituie 773277,94 de lei,

sau 4393,62 de lei lunar și din aceste sume sau plătit contribuțiile individuale la

fondul social.

A indicat că prin calculul manipulat de pârâtă, contrar normelor legale și

utilizat cu rea-credință, rezultă că aceasta a diminuat esențial cuantumul pensiei

integrale și protecția socială dobândită printr-un stagiu de muncă de peste 43 de

de ani, dreptul la pensia câștigată are o valoare economică de interes

patrimonial, care cade sub protecția art. I din Protocolul 1 a Convenției

Europene, iar până în anul 2003 a avut deja stagiul complet de 31,5 ani necesari

pentru stabilirea pensiei de vârstă și din calculul pârâtei ar rezulta că perioada de

muncă peste stagiul necesar la care beneficiază prin lege de un spor de 2%, l-a

dezavantajat considerabil și l-a lipsit de un drept material și protecția socială

câștigate prin muncă, sau dacă nu continua să lucreze chiar din anul 1999, sau

din anul 2005 până în anul 2014, la atingerea vârstei de pensionare, dobândea o

pensie mai mare, ce evident contravine stimulării muncii printr-un spor de 2%

pentru fiecare an și o protecție socială mai avantajoasă pentru mai mulți ani

lucrați și respectiv, o contribuție mai mare la fondul social.

Isai Chibac a solicitat inclusiv prin cererea de modificare a cuantumului

cerințelor în acțiune, recunoașterea ilegală a refuzului Casei Naționale de

Asigurări Sociale de a include în stagiul de asigurare realizat al său perioada de

muncă cumulativ de 2 ani și 5 luni din 3 martie 1971 până la 6 octombrie 1971

și din 10 noiembrie 1971 până la 27 august 1973 înscrisă în carnetul de muncă;

refuzul de a include în venitul asigurat sumele determinate din contribuțiile

plătite în perioada anilor 2005-2014, precum și refuzul de a recalcula cuantumul

pensiei; recunoașterea nulă și anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale sector Rîșcani privind stabilirea pensiei pentru limita de vârstă;

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a include în stagiul de muncă

realizat de el, 7 luni din perioada de muncă 3 martie 1971 până la 6 octombrie

1971 și 1 an și 10 luni din 10 noiembrie 1971 până la 27 august 1973, înscriși în

carnetul de muncă și la cei 40,8 ani stagiu de muncă incluși de către Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Rîșcani în calcul potrivit perioadelor din 31

iulie 1969 – 23 februarie 1971, din 27 decembrie 1973 – 10 iulie 1974, din 01

septembrie 1974 – 26 iulie 1979, din 01 noiembrie 1979 – 31 decembrie 2000,

din 07 mai 2001 – 30 august 2002, din 02 septembrie 2002 – 31 iulie 2004 și

din 01 septembrie 2004 – 24 ianuarie 2014, stagiul realizat la calcularea pensiei

să constituie 43,1 ani; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

include în venitul asigurat al său următoarele sumele: 68000 de lei în anul 2005;

4

67100 de lei în anul 2006; 57950 de lei în anul 2007; 58400 de lei în anul 2008;

61800 de lei în anul 2009; 67400 de lei în anul 2010; 71150 de lei în anul 2011;

78400 de lei în anul 2012; 87000 de lei în anul 2013 și 7975 de lei pentru o lună

în anul 2014, cumulativ 625175 de lei, determinate din sumele contribuțiilor

individuale plătite în perioada anilor 2005 - ianuarie 2014 și inclusiv cu suma de

148102,44 de lei conform calculului reținut de CTAS Rîșcani, venitul asigurat

al său în perioada posterioară intrării în vigoare a Legii nr.156-XIV din

14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, să fie de 773277,44 de

lei pe o perioadă de 176 de luni cu un mediu lunar de 4393,62 de lei; obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula și de a stabili cuantumul

pensiei pentru limita de vârstă, în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii

nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, în

mărime de 3872,22 de lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

stabili cuantumul pensiei pentru limita de vârstă, în perioada posterioară intrării

în vigoare a Legii nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări

sociale de stat, din venitul asigurat de 773277, 44 de lei, în mărime de 2943,73

de lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a stabili cuantumul

pensiei integrale pentru limita de vârstă, la 24 ianuarie 2014 în mărime de

3555,60 de lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a indexa

cuantumul pensiei integrale la 1 aprilie 2014, mărimea acesteia fiind de 3784,94

de lei, precum și la 1 aprilie 2015, mărimea pensiei fiind de 4085,84 de lei;

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula cuantumul pensiei

pentru limita de vârstă, începând cu 24 ianuarie 2014 și de a-i achita suma de

24576,63 de lei restanță, formată din diferența sumelor achitate și cuantumul

pensiei recalculate pentru perioada din 24 ianuarie 2014, inclusiv până în luna

noiembrie 2015; încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale suma

2000 de lei în beneficiul său cu titlu de despăgubire pentru timpul de muncă

pierdut.

Prin hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Isai Chibac a fost respinsă ca

nefondată.

Prin decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

admis apelul declarat de Isai Chibac, a fost casată hotărârea din 12 martie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost pronunțată o hotărâre nouă prin

care acțiunea depusă de Isai Chibac a fost admisă și a fost anulată ca fiind

ilegală decizia nr.92/2014/1617 emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale

privind stabilirea pensiei; a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să

includă în stagiul de muncă realizat de Isai Chibac, 7 (șapte) luni din perioada

de muncă 3 martie 1971 până la 6 octombrie 1971 și 1 (un) an și 10 (zece) luni

din 10 noiembrie 1971 până la 27 august 1973, potrivit înscrisurilor în carnetul

de muncă; a fost constatat dreptul lui Isai Chibac la stabilirea cuantumului

pensiei la data împlinirii stagiului necesar de cotizare pentru limita de vârstă,

care oferă dreptul la o pensie integrală; a fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale să recalculeze cuantumul pensiei integrale pentru limita de

vârstă a lui Isai Chibac și a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să

5

indexeze cuantumul pensiei pentru limita de vârstă a lui Isai Chibac, începând

cu data de 24 ianuarie 2014.

Prin decizia din 6 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, a fost casată integral

decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, iar cauza a fost trimisă

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

După rejudecare, prin decizia din 19 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, a fost casată parțial hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani în partea respingerii cerinței cu privire la anularea ca

fiind ilegală a deciziei nr.92/2014/1617 emisă de Casa Națională de Asigurări

Sociale privind stabilirea pensiei; în partea neincluderii în stagiul de muncă

realizat de Isai Chibac, 7 (șapte) luni din perioada de muncă 3 martie 1971 până

la 6 octombrie 1971 și 1 (un) an și 10 (zece) luni din 10 noiembrie 1971 până la

27 august 1973 și în parte respingerii cerinței cu privire la obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a-i include în stagiul de muncă realizat de Isai

Chibac, 7 (șapte) luni din perioada de muncă 3 martie 1971 până la 6 octombrie

1971 și 1 (un) an și 10 (zece) luni din 10 noiembrie 1971 până la 27 august

1973 și în această parte a fost pronunțată o hotărâre nouă, de admitere a

pretențiilor. În rest, hotărârea a fost menținută.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 4 iulie 2019,

Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea parțială a actului judecătoresc contestat în partea

admiterii acțiunii cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, de

respingere a pretențiilor.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în referințele asupra cererilor de chemare în judecată, de apel și în cererea de

recurs anexate la dosar, suplimentar invocându-se că instanța de apel la emiterea

deciziei în partea contestată nu a dat apreciere cuvenită probelor administrate și

greșit a reținut că pârâta contrar înscrisului din carnetul de muncă, nu a reținut

în calculul total al stagiului de cotizare pe perioada de muncă din 3 martie 1971

până la 6 octombrie 1971 și din 11 noiembrie 1971 până la 27 august 1973 și că

salariatului -pensionar nu-i pot fi imputate fapte de care acesta, în principiu, nu

este responsabil, inclusiv de corectările sau de alte lipsuri din carnetul de

muncă, or, acest document oficial se completează de angajator și nu de angajat,

deoarece actul normativ, Hotărârea Guvernului nr. 417 din 03 mai 2000 indică

expres modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare în cazul în care în

carnetul de muncă sunt înscrieri incorecte și imprecise. Respectiv, intimatul

fiind interesat ca perioada de referință să-i fie inclusă în stagiul de cotizare,

urmează să se conformeze prevederilor Regulamentului menționat și să

identifice și să prezinte organului de asigurări sociale documentele confirmative

din cele enumerate la pct. 22 al Regulamentului. Astfel, fără nici o justificare

instanța de apel a admis pretenția dată.

Ca urmare, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

6

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată

de admitere parțială a acțiunii (vol.II,f.d.37-40).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ

a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în

vigoare a prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 19 iunie 2019 (vol.II,f.d.9,10).

Respectiv, recursul depus la 4 iulie 2019 (vol.II,f.d.37) este în termen.

Având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost

inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ va aprecia condițiile de

admisibilitate a recursului conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare

a Codului administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale în raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

7

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

8

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului

administrativ și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură

civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

9