3ra-137/19 — contestarea actului administrativ

3ra-137/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-137/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (C. Vîrlan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, O. Cojocaru, I. Muruianu)

DECIZIE

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele sedinței, judecătorul Ion Druță

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Isai Chibac împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ, recunoașterea ilegalității refuzului de a include în stagiul de

cotizare a perioadei de timp lucrate, obligarea emiterii actelor și efectuarea precalculului

privind stabilirea pensiei,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Isai Chibac, a fost casată hotărârea din 12 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o noua hotărâre de admitere a

acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 01 august 2014 Isai Chibac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând recunoașterea ca fiind nulă și

anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale privind stabilirea pensiei sale;

obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani de a lua în calculul stagiului de

cotizare al său, perioada de muncă din 03 martie 1971 până la 06 octombrie 1971 și din

10 noiembrie 1971 până la 27 august 1973, confirmată prin carnetul de muncă;

obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani să recalculeze cuantumul

pensiei sale pentru perioada posterioară intrării în vigoare a Legii nr.156 și cuantumul

pensiei integrale din suma contribuțiilor plătite, precum și încasarea de la Casa

Națională de Asigurări Sociale a cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 24 ianuarie 2014 a atins vârsta de

pensionare și întrunind condițiile art. 41 și 42 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998

1

privind pensiile de asigurări sociale de stat, la 20 februarie 2014 a depus cerere și actele

necesare la Casa Teritorial de Asigurări Sociale Rîșcani mun. Chișinău pentru stabilirea

pensiei pe motiv de vârstă.

A menționat că la cererea sa pentru a verifica corectitudinea calculării cuantumului

pensiei, pârâtul prin cererea nr.2629 din 08 mai 2014 a anexat decizia privind stabilirea

pensiei, informîndu-l că pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.156-

XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, pensia este

calculată în sumă de 3672,25 de lei pentru un stagiu de 26,1 ani, iar pentru un stagiu de

14,7 ani în perioada posterioară, adică din 01 ianuarie 1999 până la 31 ianuarie 2014,

doar în sumă de 530,14 lei, astfel, din decizia pârâtei rezultă că cuantumul pensiei

integrale a lui pentru un stagiu de 40,8 ani de muncă activă este calculat în sumă de

2541,09 lei, iar după indexare la 01 aprilie 2014, pensia constituie 2704,99 de lei. A

afirmat că calculul prin care pârâta a stabilit cuantumul pensiei pentru perioada

posterioară intrării în vigoare a Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat, calculul cuantumului pensiei integrale, precum și

decizia privind stabilirea pensiei, sunt eronate și contravin normelor legale.

A explicat că nefiind de acord cu cuantumul pensiei calculate, a contestat

următoarele aspecte din actul decizional al pârâtei, și anume: contrar înscrisului din

carnetul de muncă de la anexa 2, pârâtul nu a reținut în calculul total al stagiului de

cotizare perioada de muncă din 03 martie 1971 până la 06 octombrie 1971 și din 10

octombrie 1971 până la 27 august 1973, adică 2 ani și 4 luni, iar din anul 2005 practică

activitatea profesională de avocat și a achitat toate cotele fixe de contribuții individuale

de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite prin Legile bugetului asigurărilor

sociale.

A susținut că a achitat cotele fixe: pentru anul 2005 a achitat suma de 1374 de lei,

pentru anul 2006 a achitat suma de 2013 lei, pentru anul 2007 a achitat suma de 2318

lei, pentru anul 2008 a achitat - 2920 de lei, pentru anul 2009 a achitat - 3708 lei, pentru

anul 2010 a achitat - 4044 de lei, pentru anul 2011 a achitat - 4269 de lei, pentru anul

2012 a achitat - 4704 lei, pentru anul 2012 a achitat 4704 - lei, pentru anul 2013 a

achitat - 5220 de lei și pentru 1 lună din anul 2014 a achitat 478,50 de lei.

A relevat că toate contribuțiile individuale de asigurări sociale la cote fixe

menționate mai sus sunt achitate la fondul social și sunt trecute în baza de date CTAS la

evidență personală a sa.

A invocat că pârâtul prin cererea nr. 4405 din 04 iulie 2014 a respins cererea

prealabilă privind recalcularea pensiei. A considerat că motivele invocate de pârâtă ca

temei pentru a refuza recalcularea pensiei sale, sunt neîntemeiate, deoarece, contravin

dispozițiilor Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de

stat, stagiul cotizat sau perioadele de lucru din 03 martie 1971 până la 06 octombrie

1971 la întreprinderea Silvică din Limbaji, Letuania și din 10 noiembrie 1971 până la 27

august 1973 în bază de contract în colhozul Svitanok, sunt dovedite prin înscrisurile

respective din carnetul de muncă prezentat pârâtei în original și xerox.

A explicat că pârâtul a reținut drept bază de calcul a pensiei sale integrale, venitul

mediu lunar cu coeficientul maximal 5 pentru perioada anterioară intrării în vigoare a

2

Legii nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, cu care

este de acord și venitul mediu lunar asigurat de 841,49 de lei pe 176 de luni din toată

perioada de activitate posterioară intrării în vigoare a legii menționate, inclusiv, 0 venit

pentru perioada anilor 2005-2014, taxele fixe sau cotele anuale de plată a contribuțiilor

individuale de asigurări sociale au o bază fixă de calcul de 6% în perioada anilor 2009-

2014, de 5% în anul 2008, de 4 % în anul 2007, de 3 % în anul 2006 și 1 % în anul

2005.

A indicat reclamantul că reieșind din prevederile art.5 alin.(2) din Legea bugetului

asigurărilor sociale de stat pe anul 2005, baza lunară de calcul a contribuției individuale

de asigurări sociale de stat obligatorii nu va depăși plafonul de 3 salarii medii lunare pe

economie, prognozat pentru anul 2005 și aprobat de Guvern, salariul mediu lunar

prognozat este stabilit de Guvernul Republicii Moldova la următoarele valori: pentru

anul 2005 - 1385 de lei, pentru anul 2006 - 1700 de lei, pentru anul 2007 – 2015 de lei,

pentru anul 2008 - 2630 de lei, pentru anul 2009 – 3140 de lei, pentru anul 2010 -2950

de lei, pentru anul 2011 - 3300 de lei, pentru anul 2012 - 3550 de lei, pentru anul 2013 -

3850 de lei și 4225 de lei pentru anul 2014.

A susținut că art.12 din Legea nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat prevede că, calcularea drepturilor de pensie minime pentru

perioada posterioară intrării în vigoare a Legii, nu se aplică.

A afirmat că referitor la calcularea pensiei avocaților prin prisma minimului

garantat în art.3 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, acestea sunt eronate,

ori, Legea nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, este o

lege specială, care expres stabilește modul de calcul al pensiei și această lege prevalează

asupra legilor privind bugetul asigurărilor sociale de stat, cât și legile anuale a bugetului

asigurărilor sociale de stat nu substituie Legea nr.156-XIV din 14.10.1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat.

A relevat că pentru perioada anilor 2005-2014, pârâtul a luat ca bază de calcul

venitul 0, astfel, dânsul nu a determinat, care este venitul mediu lunar asigurat al său din

suma contribuțiilor individuale plătite potrivit formulei stabilite în anexa 1 la Legea

menționată și nu l-a reținut în calcul, iar modalitatea de calcul a venitului mediu lunar

asigurat din contribuțiile plătite pentru stabilirea pensiei potrivit art.8 alin.(2) din Legea

nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, este destul de

clar și poate fi confundat cu o altă modalitate eronată, doar la o tratare intenționată cu

rea-credință.

A invocat că din suma de 1374 de lei, contribuții individuale plătite de dânsul la

Fondul Social de pensii în anul 2005, venitul anual asigurat constituie 68000 de lei, sau

5666, 66 de lei lunar, din suma de 2013 lei, contribuții individuale plătite de el pentru

anul 2006, venitul anual asigurat constituie 67100 de lei, sau 5591,66 de lei lunar, din

suma de 2318 lei, contribuții individuale plătite de el pentru anul 2007, venitul anual

asigurat constituie 57950 de lei, sau 4829,16 lei lunar, din suma de 2920 de lei,

contribuții individuale plătite de el pentru anul 2008, venitul anual asigurat constituie

58400 de lei, sau 4866,66 de lei lunar, din suma de 3708 lei, contribuții individuale

plătite de dînsul pentru anul 2009, venitul anual asigurat constituie 61800 de lei, sau

3

5150 de lei lunar, din suma de 4044 de lei, contribuții individuale plătite de dînsul

pentru anul 2010, venitul anual asigurat constituie 67400 de lei, sau 5616,66 de lei

lunar, din suma de 4269 de lei, contribuții individuale plătite de el pentru anul 2011,

venitul anual asigurat constituie 71150 de lei, sau 5929,16 lei lunar, din suma de 4704

lei, contribuții individuale plătite de dînsul pentru anul 2012, venitul anual asigurat

constituie 78400 de lei, sau 6533,33 de lei lunar, din suma de 5220 de lei, contribuții

individuale plătite de el pentru anul 2013, venitul anual asigurat constituie 87000 de lei

sau 7250 de lei lunar, pentru o lună din anul 2014 a achitat 478,50 de lei și venitul

asigurat constituie 7975 de lei.

A considerat că luând în calcul venitul total asigurat al său pe perioada de cotizare

de după aprobarea Legii nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale

de stat, adică pe 176 de luni, acesta constituie 773277,94 de lei, sau 4393,62 de lei lunar

și din aceste sume sau plătit contribuțiile individuale la fondul social.

A indicat că prin calculul manipulat de pârâtă, contrar normelor legale și utilizat cu

rea-credință, rezultă că aceasta a diminuat esențial cuantumul pensiei integrale și

protecția socială dobândită printr-un stagiu de muncă de peste 43 de de ani, dreptul la

pensia câștigată are o valoare economică de interes patrimonial, care cade sub protecția

art. l din Protocolul 1 a Convenției Europene, iar până în anul 2003 a avut deja stagiul

complet de 31,5 ani necesari pentru stabilirea pensiei de vârstă și din calculul pârâtei ar

rezulta că perioada de muncă peste stagiul necesar la care beneficiază prin lege de un

spor de 2%, l-a dezavantajat considerabil și 1-a lipsit de un drept material și protecția

socială câștigate prin muncă, sau dacă nu continua să lucreze chiar din anul 1999, sau

din anul 2005 până în anul 2014, la atingerea vârstei de pensionare, dobândea o pensie

mai mare, ce evident contravine stimulării muncii printr-un spor de 2% pentru fiecare an

și o protecție socială mai avantajoasă pentru mai mulți ani lucrați și respectiv, o

contribuție mai mare la fondul social.

Pe parcursul judecării cauzei în prima instanță Isai Chibac a depus cerere de

modificare a cuantumului cerințelor în acțiune, solicitând recunoașterea ilegală a refuzul

Casei Naționale de Asigurări Sociale să includă în stagiul de asigurare realizat al său

perioada de muncă cumulativ de 2 ani și 5 luni din 03 martie 1971 până la 06 octombrie

1971 și din 10 noiembrie 1971 până la 27 august 1973 înscrisă în carnetul de muncă,

refuzul să includă în venitul asigurat sumele determinate din contribuțiile plătite în

perioada anilor 2005-2014, precum și refuzul să recalculeze cuantumul pensiei;

recunoașterea nulă și anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sector

Rîșcani privind stabilirea pensiei pentru limita de vârstă a sa; obligarea Casei Naționale

de Asigurări Sociale de a include în stagiul de muncă realizat de el, 7 luni din perioada

de muncă 03 martie 1971 până la 06 octombrie 1971 și 1 an și 10 luni din 10 noiembrie

1971 până la 27 august 1973, înscriși în carnetul de muncă și la cei 40,8 ani stagiu de

muncă incluși de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rîșcani în calcul potrivit

perioadelor din 31 iulie 1969 – 23 februarie 1971, din 27 decembrie 1973 – 10 iulie

1974, din 01 septembrie 1974 – 26 iulie 1979, din 01 noiembrie 1979 – 31 decembrie

2000, din 07 mai 2001 – 30 august 2002, din 02 septembrie 2002 – 31 iulie 2004 și din

01 septembrie 2004 – 24 ianuarie 2014, stagiul realizat la calcularea pensiei să

4

constituie 43,1 ani; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să includă în venitul

asigurat al său următoarele sumele: 68000 de lei în anul 2005; 67100 de lei în anul

2006; 57950 de lei în anul 2007; 58400 de lei în anul 2008; 61800 de lei în anul 2009;

67400 de lei în anul 2010; 71150 de lei în anul 2011; 78400 de lei în anul 2012; 87000

de lei în anul 2013 și 7975 de lei pentru o lună în anul 2014, cumulativ 625175 de lei,

determinate din sumele contribuțiilor individuale plătite în perioada anilor 2005 -

ianuarie 2014 și inclusiv cu suma de 148102,44 de lei conform calculului reținut de

CTAS Rîșcani, venitul asigurat al său în perioada posterioară intrării în vigoare a Legii

nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, să fie de

773277,44 de lei pe o perioadă de 176 de luni cu un mediu lunar de 4393,62 de lei;

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze și să stabilească

cuantumul pensiei pentru limita de vârstă a sa, în perioada anterioară intrării în vigoare

a Legii nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, în

mărime de 3872,22 de lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească

cuantumul pensiei pentru limita de vârstă a sa, în perioada posterioară intrării în vigoare

a Legii nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, din

venitul asigurat de 773277, 44 de lei, în mărime de 2943,73 de lei; obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să stabilească cuantumul pensiei integrale pentru limita

de vârstă a sa, la 24 ianuarie 2014 în mărime de 3555,60 de lei; obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să indexeze cuantumul pensiei integrale a sa la 01 aprilie

2014, mărimea acesteia fiind de 3784,94 de lei, precum și la 01 aprilie 2015, mărimea

pensiei fiind de 4085,84 de lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să

recalculeze cuantumul pensiei pentru limita de vârstă a sa, începând cu 24 ianuarie 2014

și să achite suma de 24576,63 de lei restanță, formată din diferența sumelor achitate și

cuantumul pensiei recalculate pentru perioada din 24 ianuarie 2014, inclusiv până în

luna noiembrie 2015; încasarea de la Casa Națională de Asigurări Sociale suma 2000 de

lei în beneficiul său cu titlu de despăgubire pentru timpul de muncă pierdut (f.d.55-56).

Prin hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediu Rîșcani acțiunea

depusă de Isai Chibac a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La data de 11 aprilie 2018, prin intermediul poștei electonice, Isai Chibac a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Isai Chibac, a fost casată hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea depusă de Isai

Chibac a fost admisă și a fost anulată, ca fiind ilegală, decizia nr.92/2014/1617 emisă de

Casa Națională de Asigurări Sociale privind stabilirea pensiei; a fost obligată Casa

Națională de Asigurări Sociale să includă în stagiul de muncă realizat de Chibac Isai, 7

(șapte) luni din perioada de muncă 03 martie 1971 până la 6 octombrie 1971 și 1 (un) an

și 10 (zece) luni din 10 noiembrie 1971 până la 27 august 1973, potrivit înscrisurilor în

carnetul de muncă; a fost constatat dreptul lui Chibac Isai la stabilirea cuantumului

pensiei la data împlinirii stagiului necesar de cotizare pentru limita de vârstă, care oferă

dreptul la o pensie integrală; a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să

5

recalculeze cuantumul pensiei integrale pentru limita de vârstă a lui Chibac Isai și a fost

obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să indexeze cuantumul pensiei pentru

limita de vârstă a lui Chibac Isai, începând cu data de 24 ianuarie 2014.

La data de 30 noiembrie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale, a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe/ sau restituirea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța de apel la emiterea deciziei nu a dat apreciere cuvenită probelor

administrate și greșit a reținut că pârâtul contrar înscrisului din carnetul de muncă, nu a

reținut în calculul total al stagiului de cotizare pe perioada de muncă din 03 martie 1971

până la 06 octombrie 1971 și din 11 noiembrie 1971 până la 27 august 1973 și că

salariatului -pensionar nu-i pot fi imputate fapte de care acesta, în principiu, nu este

responsabil, inclusiv de corectările sau de alte lipsuri din carnetul de muncă, or acest

document oficial se completează de angajator și nu de angajat, deoarece actul normativ,

Hotărârea Guvernului nr. 417 din 03 mai 2000 indică expres modalitatea de confirmare

a stagiului de cotizare în cazul în care în carnetul de muncă sunt înscrieri incorecte și

imprecise. Respectiv, intimatul fiind interesat ca perioada de referință să-i fie inclusă în

stagiul de cotizare, urmează să se conformeze prevederilor Regulamentului menționat și

să identifice și să prezinte organului de asigurări sociale documentele confirmative din

cele enumerate la pct. 22 al Regulamentului. Astfel, fără nici o justificare instanța de

apel a admis pretenția dată.

La fel, instanța de apel a admis o pretenție care a fost formulată în cererea de apel

și care nu a fost obiectul examinării în prima instanță. Având în vedere aceste

circumstanțe, a considerat că instanța de apel a încălcat prevederile legislației

procedurale civile.

A mai indicat că decizia instanței de apel este nemotivată, are un caracter incert și

echivoc.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 18

octombrie 2018 și publicată pe site-ul instanței de apel la data de 09 noiembrie 2018.

În circumstanțele date, recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale la

data de 30 noiembrie 2018, este în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 05 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a dispus examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și

6

în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra

noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de

apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialele pricinii rezultă că la data de 01 august 2014, cu ulterioare

concretizări, Isai Chibac s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva Casei

Naționale solicitând recunoașterea ilegală a refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale

să includă în stagiul de asigurare realizat al său perioada de muncă cumulativ de 2 ani și

5 luni din 03 martie 1971 până la 06 octombrie 1971 și din 10 noiembrie 1971 până la

27 august 1973 înscrisă în carnetul de muncă, refuzul să includă în venitul asigurat

sumele determinate din contribuțiile plătite în perioada anilor 2005-2014, precum și

refuzul să recalculeze cuantumul pensiei; recunoașterea nulă și anularea deciziei Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale sector Rîșcani privind stabilirea pensiei pentru limita de

vârstă a sa; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a include în stagiul de

muncă realizat de el, 7 luni din perioada de muncă 03 martie 1971 până la 06 octombrie

1971 și 1 an și 10 luni din 10 noiembrie 1971 până la 27 august 1973, înscriși în carnetul

de muncă și la cei 40,8 ani stagiu de muncă incluși de către Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Rîșcani în calcul potrivit perioadelor din 31 iulie 1969 – 23 februarie 1971, din

27 decembrie 1973 – 10 iulie 1974, din 01 septembrie 1974 – 26 iulie 1979, din 01

noiembrie 1979 – 31 decembrie 2000, din 07 mai 2001 – 30 august 2002, din 02

septembrie 2002 – 31 iulie 2004 și din 01 septembrie 2004 – 24 ianuarie 2014, stagiul

realizat la calcularea pensiei să constituie 43,1 ani; obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să includă în venitul asigurat al său următoarele sume: 68000 de lei în

anul 2005; 67100 de lei în anul 2006; 57950 de lei în anul 2007; 58400 de lei în anul

2008; 61800 de lei în anul 2009; 67400 de lei în anul 2010; 71150 de lei în anul 2011;

78400 de lei în anul 2012; 87000 de lei în anul 2013 și 7975 de lei pentru o lună în anul

2014, cumulativ 625175 de lei, determinate din sumele contribuțiilor individuale plătite

în perioada anilor 2005 - ianuarie 2014 și inclusiv cu suma de 148102,44 de lei conform

7

calculului reținut de CTAS Rîșcani, venitul asigurat al său în perioada posterioară

intrării în vigoare a Legii nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări

sociale de stat, să fie de 773277,44 de lei pe o perioadă de 176 de luni cu un mediu lunar

de 4393,62 de lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze și să

stabilească cuantumul pensiei pentru limita de vârstă a sa, în perioada anterioară intrării

în vigoare a Legii nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de

stat, în mărime de 3872,22 de lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să

stabilească cuantumul pensiei pentru limita de vârstă a sa, în perioada posterioară intrării

în vigoare a Legii nr.156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de

stat, din venitul asigurat de 773277, 44 de lei, în mărime de 2943,73 de lei; obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească cuantumul pensiei integrale pentru

limita de vârstă a sa, la 24 ianuarie 2014 în mărime de 3555,60 de lei; obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să indexeze cuantumul pensiei integrale a sa la 01 aprilie

2014, mărimea acesteia fiind de 3784,94 de lei, precum și la 01 aprilie 2015, mărimea

pensiei fiind de 4085,84 de lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să

recalculeze cuantumul pensiei pentru limita de vârstă a sa, începând cu 24 ianuarie 2014

și să achite suma de 24576,63 de lei restanță, formată din diferența sumelor achitate și

cuantumul pensiei recalculate pentru perioada din 24 ianuarie 2014, inclusiv până în

luna noiembrie 2015; încasarea de la Casa Națională de Asigurări Sociale suma 2000 de

lei în beneficiul său cu titlu de despăgubire pentru timpul de muncă pierdut.

Prin hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rășcani acțiunea

depusă de Isai Chibac a fost respinsă integral.

Prin decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Isai Chibac, a fost casată hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani cu emiterea unei noi hotărâri prin care a fost admisă integral

acțiunea cu anularea deciziei nr.92/2014/1617 emisă de Casa Națională de Asigurări

Sociale privind stabilirea pensiei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să

includă în stagiul de muncă realizat de Chibac Isai, 7 (șapte) luni din perioada de muncă

03 martie 1971 până la 6 octombrie 1971 și 1 (un) an și 10 (zece) luni din 10 noiembrie

1971 până la 27 august 1973, potrivit înscrisurilor în carnetul de muncă; constatarea

dreptului lui Chibac Isai la stabilirea cuantumului pensiei la data împlinirii stagiului

necesar de cotizare pentru limita de vârstă, care oferă dreptul la o pensie integrală;

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze cuantumul pensiei

integrale pentru limita de vârstă a lui Chibac Isai și obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să indexeze cuantumul pensiei pentru limita de vârstă a lui Chibac

Isai, începând cu data de 24 ianuarie 2014.

La caz se reține că Casa Națională de Asigurări Sociale, declarând recurs, a invocat

că instanța de apel a examinat o pretenție a intimatului formulată în cererea de apel, care

reprezintă în sine o pretenție nouă și care nu a fost obiectul examinării în prima instanță.

Totodată recurentul a invocat nemotivarea deciziei instanței de apel.

Obiecțiile recurentului menționate supra impune instanța de recurs verificarea

corectitudinii judecării prezentei cauze, în ordine de apel, în raport cu garanțiile unui

proces echitabil prevăzute la art.20 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și art.6

8

Fundamentale.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Codul de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească, pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În conformitate cu art. 372 alin. (3) Codul de procedură civilă, în apel nu se poate

schimba calitatea procedurală a părților, temeiul sau obiectul acțiunii și nici nu pot fi

înaintate noi pretenții. Se pot cere însă dobînzi, rate, venituri ajunse la termen și orice

alte despăgubiri apărute după emiterea hotărîrii în primă instanță, se poate solicita o

compensație legală.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(3), (5) Codul de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță.

În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța

de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reiterează că, Isai Chibac, contrar prevederilor art. 372 alin. (3) Codul de

procedură civilă, a solicitat în instanța de apel admiterea acțiunii dar indicând mai puține

cerințe decât cele solicitate în acțiune, precum și a solicitat constatarea dreptului său la

stabilirea cuantumului pensiei la data împlinirii stagiului necesar de cotizare pentru

limita de vârstă, care oferă dreptul la o pensie integrală, pretenție care nu a constituit

obiect de studiu și în prima instanță.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că instanța de apel adoptând soluția pe caz, expunându-se asupra

temeiniciei acțiunii, contrar normei de drept procesuale enunțate supra s-a pronunțat

asupra unor cerințe noi înaintate de apelantul/reclamant în cererea de apel.

La caz, instanța de recurs menționează că, din materialele dosarului precum și din

decizia contestată rezultă că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor cerințelor

9

invocate de intimatul/reclamant în cererea de modificare și majorare a pretențiilor, or s-a

limitat doar la cerințele apelantului invocate în cererea de apel (f.d. 55-56, 148-150).

De altfel, din cuprinsul deciziei contestate rezultă că Isai Chibac a depus cerere de

modificare și majorare a pretențiilor, însă în partea motivată a deciziei contestate, aceste

cerințe nu au fost indicate și nici nu este reflectat în motivare și dispozitivul deciziei

niciun răspuns clar în privința admiterii sau respingerii acestora (f.d. 172-193).

Mai mult, instanța de recurs stabilește că instanța de apel a omis să răspundă la

aceste solicitări invocate într-un mod clar și precis în cererea de concretizare a acțiunii,

deși în conformitate cu art.373 alin. (3) și (5) Codul de procedură civilă, ultima era

obligată să depună diligență maximă în acest sens.

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se

va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).

CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile,

acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,). Instanțele trebuie să

răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această

obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în

baza circumstanțelor cauzei (Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

În consecință, Colegiul reiterează că concluzia instanței de judecată trebuie să fie

certă pentru ca justițiabilul să cunoască pentru care motiv i s-a admis sau respins

pretenția dată.

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile,

să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul

procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a hotărârii

în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în

privinț a cauzei deferite spre soluționare.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțarea de către

instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului

fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței

judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și,

argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea acestora (cauza

Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să

fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul

avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau

altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei

10

hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces

echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrative lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că, în prezența acestei erori este imposibil de stabilit

opinia instanței de apel în privința litigiului supus judecății.

În contextul dat, instanța de recurs reține că, cele descrise cert indică la examinarea

superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și corectitudinea soluției

date de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, eroarea judiciară

în cauză nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite cauza spre

rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și,

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul garantat al

părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se casează integral decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Isai

Chibac împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ, recunoașterea ilegalității refuzului de a include în stagiul de cotizare a

perioadei de timp lucrate, obligarea emiterii actelor și efectuarea precalculului privind

stabilirea pensiei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ion Druță

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

11