3ra-1013/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1013/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1013/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

9 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Crist Valg”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Crist Valg” împotriva Serviciului Fiscal de

Stat cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Crist Valg”

împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 24 octombrie 2018 SRL ,,Crist Valg” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 24 august 2018, SRL „Crist-

Valg” s-a adresat către Serviciul Fiscal de Stat cu cererea nr. 274 despre acordarea

informației și explicațiilor în mod desfășurat a legislației și anume: prevederile

legale ce se referă la aplicarea ajustării TVA-ului ce nu poate fi confirmat după

principiul până la producător; corectitudinea utilizării sumei TVA trecute în cont

care s-a stabilit a fi neconfirmată pe principiul până la producător; cadrul legal ce

impune obligația de menținere continuă în sold a sumei TVA destinată trecerii în

cont de 12 137 990 lei, încât, în final aceasta nu poate fi liber utilizată de contribuabil

în scopuri economice în condiții generale, conform legislației în vigoare; care este

responsabilitatea purtată de întreprinderile care nu și-au onorat obligațiile față de

Bugetul Public Național și resposabilitatea întreprinderii care onest a înregistrat

TVA în cont aferent procurărilor, cu achitarea prin transfer bancar, de la

contribuabilii menționați în deciziile enunțate, aprobate de Serviciului Fiscal de Stat.

A menționat că la 1 octombrie 2018, SRL „Crist-Valg” a primit răspunsul

Serviciului Fiscal de Stat cu nr. 26-08/2-12/11993 din 27 septembrie 2018 privind

refuzul acordării informației și explicațiilor în mod desfășurat a legislației, făcându-

se trimitere la un răspuns ce nu ține de întrebările adresate, acordat anterior de către

1

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, prin care la fel nu s-a clarificat

întrebarea adresată.

Reclamantul a considerat că Serviciul Fiscal de Stat nu a ținut cont de faptul că

conform obligațiilor participanților la raporturile fiscale prevăzute de legislația în

vigoare, este unica instituție publică stabilită de către legiuitor cu obligația de

popularizare a legislației fiscale și care urmează să prezinte, la solicitarea

contribuabililor poziția oficială referitoare la aplicarea normelor fiscale, conform

legislației.

A invocat că această obligațiune este prevăzută de art. 133 alin. (2), pct. 26) din

Codul Fiscal ce se referă la atribuțiile Serviciului Fiscal de Stat și anume, în

realizarea funcțiilor sale Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuții în

domeniul administrării fiscale - popularizează legislația fiscală și prezintă, la

solicitarea contribuabililor sau altor persoane, poziția oficială a Serviciului Fiscal de

Stat referitoare la aplicarea normelor fiscale, conform legislației.

Totodată, a notat că același articol stipulează că Serviciul Fiscal de Stat asigură

aplicarea unitară corectă și nediscriminatorie a reglementărilor privind impozitele,

taxele și alte venituri la bugetul public național date în competența sa, în vederea

aplicării unui tratament echitabil tuturor contribuabililor.

A susținut că aceiași obligație de popularizare a legislației fiscale rezultă și din

sarcina de bază a Serviciului Fiscal de Stat prevăzută de art. 132 Cod Fiscal care

reglementează că sarcina de bază a Serviciului Fiscal de Stat constă în asigurarea

administrării fiscale, prin crearea de condiții contribuabililor pentru conformare și

respectarea legislației, aplicarea uniformă a politicii și reglementărilor în domeniul

fiscal.

Astfel, a relatat că nu rezistă criticii faptul refuzului Serviciului Fiscal de Stat

în explicarea soluțiilor aplicate de către acesta față de contribuabilul SRL „Crist-

Valg”, în acest mod fiind ignorate și prevederile art. 136 Cod Fiscal, care prevede

obligațiile Serviciului Fiscal de Stat și ale funcționarilor fiscali, conform căruia

Serviciul Fiscal de Stat și funcționarii fiscali în cadrul acțiunilor de exercitare a

funcției, au următoarele obligații: să acționeze în strictă conformitate cu Constituția

Republicii Moldova, cu prezentul cod cu alte acte normative, precum și cu tratatele

internaționale la care Republica Moldova este parte; să trateze cu respect și

corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alți participanți la raporturile fiscale;

să popularizeze legislația fiscală; să informeze contribuabilul, în cazurile prevăzute

de legislația fiscală sau la solicitarea acestuia, despre drepturile și obligațiile lui; să

informeze contribuabilul, la cerere, despre impozitele și taxele în vigoare, despre

modul și termenele lor de achitare și despre actele normative corespunzătoare.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 3, 5, 16, 17, 25

din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și art. 8, 133

alin. (2) pct. 26) - 27), 132, 136 Cod fiscal.

A solicitat obligarea Serviciului Fiscal de Stat să acorde SRL „Crist-Valg”

conform cererii cu nr. 274 din 24 august 2018, reieșind din faptele relatate în cerere,

a informației și explicațiilor în mod desfășurat a legislației privind: prevederile

legale ce se referă la aplicarea ajustării TVA-ului ce nu poate fi confirmat după

principiul până la producător; corectitudinea utilizării sumei TVA trecute în cont

care s-a stabilit a fi neconfirmată pe principiul până la producător; cadrul legal ce

impune obligația de menținere continuă în sold a sumei TVA destinată trecerii în

2

cont de 12137990 de lei, încât, în final aceasta nu poate fi liber utilizată de

contribuabil în scopuri economice în condiții generale, conform legislației în

vigoare; care este responsabilitatea purtată de întreprinderile care nu și-au onorat

obligațiile față de Bugetul Public Național și resposabilitatea întreprinderii care

onest a înregistrat TVA în cont aferent procurărilor, cu achitarea prin transfer bancar,

de la contribuabilii menționați în deciziile enunțate, aprobate de Serviciului Fiscal

de Stat.

Prin hotărârea din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată.

La 21 februarie 2019 SRL ,,Crist-Valg” a declarat apel împotriva hotărârii din

21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de SRL ,,Crist Valg” împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia

primei instanțe referitoare la respingerea cererii de chemare în judecată.

În acest sens, instanța de apel a constatat că la 27 septembrie 2018 Serviciul

Fiscal de Stat a oferit SRL „Crist-Valg” răspuns prin scrisoarea nr. 26-08/2-

12/11993, care constituie prin sine un răspuns cu conținut informativ la cererea SRL

„Crist-Valg”.

Instanța de apel în contextul solicitărilor din cererea de chemare în judecată, a

remarcat că nu poate fi discutat conținutul unui răspuns la o cerere adresată unei

autorități publice, deoarece petiționarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere

să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorința

personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorității publice

competente.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept

material și procedural.

La 2 iulie 2019 și ulterior la 16 iulie 2019, SRL ,,Crist Valg” a depus recurs

împotriva deciziei din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au

fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și nu au fost constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, iar

aprecierea probelor a fost una arbitrară.

A susținut că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au ținut cont de faptul

că potrivit obligațiilor participanților la raporturile fiscale, Serviciul Fiscal de Stat

este unica instituție publică stabilită de către legiuitor cu obligația de popularizare a

legislației fiscale și care urmează să prezinte, la solicitarea contribuabililor poziția

oficială referitoare la aplicarea normelor fiscale, conform legislației.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

3

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În condițiile art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 5 iunie 2019.

Astfel, recursul depus la 2 iulie 2019, este în termen.

Prin referința din 29 iulie 2019 Serviciul Fiscal de Stat a solicitat respingerea

recursului.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de SRL ,,Crist Valg”, în raport cu

materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de SRL ,,Crist Valg”, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de SRL ,,Crist Valg”.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270,

433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul specializat pentru

5

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Crist Valg”, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

6