3ra-876/19 — contestarea actului administrativ

3ra-876/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-876/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B. Bîrca, O. Cojocaru, S. Iorgov)

ÎNCHEIERE

24 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Societatea cu

răspundere limitată „Crist-Valg”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Societatea cu răspundere limitată „Crist-Valg” împotriva Serviciului Fiscal

de Stat cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Crist-Valg”

și a fost menținută hotărârea din 26 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani,

constată:

La data de 13 februarie 2018 SRL „Crist-Valg” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza deciziei nr. 60 din 13

septembrie 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția control fiscal a

inițiat control fiscal la fața locului prin metoda verificării totale repetate pentru

perioada de activitate 01 ianuarie 2013 – 31 mai 2017 a SRL „Crist-Valg”, cu

consemnarea rezultatelor controlului în actul de control nr. 5-682788 cu prelungire

pe banchetele actelor cu nr. 5-682789, 5-682790 și 3-566188 din 20 octombrie 2017.

Controlul a fost efectuat în perioada 14 septembrie 2017 – 20 octombrie 2017 de

către inspectorii principali ai Direcției control fiscal a Serviciului Fiscal de Stat.

A menționat că, nefiind de acord cu actul de control enunțat, la data de 01

noiembrie 2017 a depus la Serviciului Fiscal de Stat dezacordul privind anularea

actului de control întocmit.

1

A susținut că, în rezultatul examinării actului menționat și a dezacordului

nr.413 din 01 noiembrie 2017, Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr. 33P din 15

noiembrie 2017 privind prelungirea termenului de examinare a cazului, în temeiul

art. 246 alin. (2) din Codul fiscal, iar la data 14 decembrie 2017, a emis decizia

nr.297 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Crist-Valg”, prin

care a încasat la buget sumele TVA restituite în plus pentru perioada verificată în

mărime de 5912891 de lei, a încasat la buget majorare de întârziere (penalitate)

calculată, în rezultatul controlului în conformitate cu art.228 alin. (10) din Codul

fiscal, în sumă de 2168050 de lei,. pentru beneficierea de restituirea taxei pe valoarea

adăugată în mărime mai mare decît suma calculată în condițiile legii, a dispus

ajustarea TVA destinată trecerii în cont pentru perioada ulterioară la situația 31 mai

2017, care constituie 12579266 de lei, inclusiv: 441276 de lei - neachitată și

12137990 de lei - neconfirmată după principiu pînă la producător și a reflectat spre

calcul: 1,83 de lei, impozit funciar pe pășuni și finanțe la codul economic 113150,

3,92 de lei, impozit funciar pe terenurile cu altă destinație decît cea agricolă la codul

economic 113130, 583,33 de lei, taxa pentru amenajarea teritoriului la codul

economic 114412, 10,83 de lei, taxa de plasare a publicității la codul economic

114414, 202,85 de lei, taxa de eliberare a autorizațiilor pentru transporturi rutiere

internaționale la codul economic 114525, 311,83 de lei, plata pentru poluarea

mediului în limitele/cu depășirea normativelor stabilite la codul economic

114535,43, 507,97 de lei, taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele

înmatriculate în RM a căror masă totală, sarcină masică pe axă sau ale căror

dimensiuni depășesc limitele admise la codul economic 114634, 300 de lei, alte

venituri încasate în bugetele locale de nivelul I la codul economic 145142 și 28 de

lei, taxa pentru unitățile comerciale și sau de prestare a serviciilor la codul economic

114418.

A afirmat că, nefiind de acord cu decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 297 din

14 decembrie 2017, a depus contestația, înregistrată cu nr. 461 la data de 22

decembrie 2017, iar ca rezultat al examinării contestației, la data de 18 ianuarie 2018

Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr. 20, prin care a considerat neîntemeiată

contestația depusă de către contribuabil, a respins contestația depusă și a menținut

decizia nr. 297 din 14 decembrie 2017, emisă de către Serviciul Fiscal de Stat.

A considerat că, actul de control nr. 5-682788 cu prelungire pe blanchetele

actelor cu nr. 5-682789, 5-682790 și 3-566188 din 20 octombrie 2017), precum și

deciziile pârâtului nr. nr. 297 din 14 decembrie 2017 și nr. 20 din 18 ianuarie 2018

sunt ilegale.

A relevat că, controlul a fost efectuat de către Direcția control fiscal contrar

prevederilor art. 214 alin. (1) din Codul fiscal.

A invocat că, actul de control, atît la capitolul III „Plenitudinea achitărilor față

de bugetul public naționаl”, punctul 3 „Taxa pe valoarea adăugată”, cît și la capitolul

„Concluzii”, nu sunt specificate prevederile legislației fiscale (articol, aliniat, literă

din Codul fiscal), care au fost aplicate și supuse verificării în scopul stabilirii

corectitudinii aplicării legislației fiscal de către contribuabil și care au servit temei

2

pentru recalcularea sumei TVA în mărime de 5912891 de lei și sumei TVA destinată

trecerii în cont în mărime de 12579266 de lei, din care 2137990 de lei neconfirmată

după principiu pînă la producător.

A notat că, conform actului și deciziei contestate, pârâtul a susținut că,

inspectorii fiscali au efectuat controlul în baza documentelor prezentate la control,

cît și a datelor din baza informațională a Serviciului Fiscal de Stat

A specificat că, în capitolul III „Plenitudinea achitărilor față de bugetul

public”, punctul 3 „Taxa pe valoarea adăugată”, se face referire la unele scrisori

parvenite de la alte instituții și, anume, scrisoarea IFS pe mun. Chișinău nr. 01-08/4-

11/281 din 09 decembrie 2013, scrisoarea IFS pe r-nul Hîncești nr. 65-3/5929 din

08 octombrie 2013, scrisoarea IFS pe r-nul Ungheni nr. 95-2/1-787 din 30 ianuarie

2014, scrisoarea IFS pe mun. Chișinău nr. 01-09/9-11/376 din 20 mai 2014,

scrisoarea IFS pe r-nul Hîncești nr. 65-3/1486 din 02 aprilie 2014, scrisoarea IFS pe

mun. Chișinău nr. 01-09/8-11/583 din 09 iunie 2014, scrisoarea IFS pe r-nul Hîncești

nr. 65-3/1486 din 02 aprilie 2014, scrisoarea IFS pe mun. Chișinău nr. 01-07/3-11/76

din 15 mai 2014, scrisoarea IFS pe r-nul Hîncești nr. 65-3/2006 din 30 aprilie 2014,

scrisoarea IFS pe mun. Chișinău nr.01-09/7-15-248 din 26 mai 2016 și alte scrisori,

care nu sunt anexate la actul de control și nu reprezintă documente prezentate la

control de persoanele responsabile a SRL „Crist-Valg” sau baza informațională a

Serviciului Fiscal de Stat. Aceste scrisori nu i-au fost prezentate în cadrul controlului

și nici nu sunt specificate ca anexă la actul de control, ceea ce confirmă că, nu sunt

parte integrală la actul de control, după cum este specificat în act.

A relatat că, în cadrul controlului fiscal la fața locului prin metoda verificării

totale repetate nu i-a fost adus la cunoștință motivul și/sau decizia care a stat la baza

inițierii controlului fiscal.

A menționat că, în cadrul controlului, inspectorii fiscali nu au efectuat

verificarea corectitudinii calculării și achitării impozitelor și/sau a taxelor în

conformitate cu legislația fiscală, cu referire la fiecare perioadă fiscală, precum și

verificarea documentelor, dărilor de seamă și/sau a declarațiilor privind taxele,

necesare controlului.

A susținut că, în actul de control nu se face referire la documentele de strictă

evidență și la documentele contabile ce au stat la baza înregistrării operațiunilor

contabile, nu se face referire la verificarea bazei impozabile a contribuabilului pentru

fiecare perioadă fiscală și corectitudinea declarării impozitelor și/sau a taxelor.

A afirmat că, actul de control nr. 5-682788 cu prelungire pe blanchetele

actelor cu nr. 5-682789, 5-682790, 3-566188 din 20 octombrie 2017 a fost întocmit

contrar prevederilor art. 216 alin. (6) din Codul fiscal, nefiind consemnate rezultatele

controlului, nefiind descrise obiectiv, clar și exact încălcarea legislației fiscal,

nefiind indicat modul de evidență a obiectelor impunerii ale reclamantului, care au

fost înregistrate pe perioada de activitate, care a fost supusă controlului repetat, cu

referire la documentele de evidență și la alte materiale, care au stat la baza

înregistrării operațiunilor contabile, efectuate de întreprindere în conformitate cu

Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007.

3

A relevat că, prevederile Regulamentului privind restituirea taxei pe valoare

adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 93 din 01 februarie 2013

reglementează exclusiv acțiunile Serviciului Fiscal de Stat la solicitarea restituirii

TVA de către subiectul impozabil și urmează a fi întreprinse la momentul

determinării sumelor TVA spre restituire conform prevederilor pct. 27. Respectiv,

faptele impuse nu pot fi considerate ca încălcare a legislației fiscale de reclamant,

prin calcularea impozitelor, taxelor, penalităților și/sau a sancțiunilor.

A notat că, în actul de control, inspectorii fiscali au făcut referire la documente

ce nu țin de activitatea SRL „Crist-Valg” și care nu i-au fost prezentate în cadrul

controlului pentru cunoștință.

A invocat că, în cadrul efectuării controlului, nu a fost descris, analizat și luat

în considerare faptul că, în perioada 17 iulie 2013 – 27 februarie 2014, la toate

subdiviziunile SRL „Crist-Valg” au fost instituite posturi fiscale care verificau

activitatea întreprinderii privind corectitudinea și legalitatea tranzacțiilor economice

aferente achizițiilor de mărfuri și servicii, inclusiv și livrarea lor. Ca rezultat, a fost

întocmit raportul privind postul fiscal, în care a fost menționat că, careva încălcări

nu au fost depistate.

A declarat că, decizia pârâtului nr. 297 din 14 decembrie 2017 asupra cazului

de încălcare a legislației comisă de SRL „Crist-Valg” a fost emisă cu încălcarea

prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) și 242 din Codul fiscal.

A specificat că, în decizia enunțată nu este descrisă încălcarea fiscală cu

indicarea articolelor, alineatelor, punctelor actele normative care au fost încălcate,

nu este indicat articolul, alineatul, punctul din actul normativ care prevede

sancțiunea fiscală aplicată în partea decizională a deciziei menționate, calcularea la

buget a sumei TVA în mărime de 5912891 de lei, ajustarea TVA destinată trecerii

în cont în mărime de 12579266 de lei, nu este consemnată și analizată informația cu

privire la rezultatele controalelor efectuate anterior la SRL „Crist-Valg”, care au stat

la baza stabilirii rezultatelor controlului fiscal prin metoda verificării totale repetate,

nu este indicat în dispozitivul deciziei faptul dacă rezultatele controalelor fiscale

precedente și/sau deciziile emise asupra rezultatelor stabilite în urma verificărilor la

SRL „Crist-Valg” sunt ori nu anulate și/sau modificate.

A menționat că, decizia pârâtului nr. 297 din 14 decembrie 2017 este contrară

prevederilor art. 249 din Codul fiscal.

A susținut că, achitarea în buget a TVA, fiind o obligațiune fiscală a

vânzătorului, nu poate fi pusă pe seama cumpărătorului, odată ce acesta, ca

cumpărător de bună-credință, concomitent cu costul mărfurilor, i-a achitat

furnizorului și taxa pe valoare adăugată.

A afirmat că, o eventuală soluție, prin care s-ar refuza deducerea sumelor

TVA, ar însemna că, SRL „Crist-Valg” i se cere să suporte pe deplin consecințele

acțiunilor furnizorilor săi, care au omis să-și execute obligațiile de plată a TVA la

buget, însă o asemenea povară este excesivă pentru agentul economic, fapt care

perturbă balanța echitabilă ce urma să fie menținută între cerințele interesului

general al comunității și cerințele protejării dreptului de proprietate în sensul art. 1

4

din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

A solicitat anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 297 din 14

decembrie 2017 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Crist-Valg”

și a actului de control nr. 5-682788 cu prelungire pe blanchetele actelor nr. 5-682789,

5-682790, 3-566188 din 20 octombrie 2017, întocmit în urma controlului fiscal la

fața locului prin metoda verificării totale repetate la SRL „Crist-Valg”, precum și

anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 20 din 18 ianuarie 2018 pe marginea

contestației împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 297 din 14 decembrie

2017.

La data de 02 iulie 2018 SRL „Crist-Valg” a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, solicitând anularea deciziilor Serviciului Fiscal de Stat nr. 297 din 14

decembrie 2017 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Crist-Valg”

și nr. 20 din 18 ianuarie 2018 pe marginea contestației împotriva deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. 297 din 14 decembrie 2017 (f. d. 127-134, vol. II).

Prin hotărârea din 26 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

respinsă acțiunea depusă de către SRL „Crist-Valg” ca fiind nefondată.

Prin decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către SRL „Crist-Valg” și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Instanța de apel a considerat justă concluzia primei instanțe precum că,

apelantei SRL „Crist-Valg” întemeiat i-a fost calculată majorarea de întârziere în

sumă de 2168050 de lei pentru restituirea TVA în mărime mai mare decît suma

TVA, calculată spre restituire în condițiile legii. Or, pe parcursul examinării cauzei

în prima instanță s-a stabilit cert că, în cadrul controalelor fiscale anterioare privind

restituirea TVA pentru perioadele fiscale L/01/2013-L/05/2017, efectuate de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Hîncești, nu au fost respectate prevederile pct.27

din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoare adăugată, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 93 din 01 februarie 2013, privind verificarea

provenienței mărfurilor și serviciilor pe principiul – pînă la producător/importator,

nefiind luate în calcul rezultatele controalelor de contrapunere efectuate de către

inspectoratele fiscale de stat teritoriale la furnizorii mărfurilor/serviciilor.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în cadrul controlului fiscal repetat

privind restituirea TVA din buget efectuat la SRL „Crist-Valg”, Serviciul Fiscal de

Stat, din motivul neconfirmării parțiale a provenienței mărfurilor conform

principiului – până la producător sau importator în rezultatul controalelor de

contrapunere, întemeiat a recalculat suma TVA spre restituire din buget pentru

perioadele fiscale L/01/2013-L/05/2017, micșorându-se cu 5912891 de lei.

De asemenea, instanța de apel a considerat că, prima instanță just a conchis

că, pretenția apelantului cu privire la anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat

nr.20 din 18 ianuarie 2018 pe marginea contestației împotriva deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. 297 din 14 decembrie 2017 este nefondată, or, această decizie

constituie răspunsul autorității publice pe marginea contestației depuse de către

apelantă, răspuns care nu produce efecte juridice față de întreprindere.

5

La data de 21 mai 2019 SRL „Crist-Valg” a depus recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată

în mod eronat legea, nu au fost dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite

și nu au fost elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei

în fond.

A menționat că, instanța de apel, deși a făcut trimitere ca și prima instanță la

art.8 alin. (2) lit. c) și d), 134 alin. (l) lit. b), 95 alin. (l) lit. a) și 101 alin. (l) din

Codul fiscal și la Regulamentul privind restituirea TVA, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr.93 din 01 februarie 2013, nu a ținut cont de faptul că, acțiunile

enunțate în aceste articole au fost îndeplinite de către SRL „Crist-Valg” în

totalmente, fără rezerve, mai mult ca atît, faptul respectării legislației în vigoare se

confirmă și prin 53 de controale fiscale efectuate pe parcursul perioadei ianuarie

2013 - mai 2017, acțiuni care nu sunt infirmate nici de intimat.

A susținut că, deciziile rezultate din cele 53 de controale fiscale la fața locului,

care au fost anexate la cererea examinată în prima instanță, sunt decizii rămase în

vigoare și în prezent.

A afirmat că, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, subiectul impozabil

(adică vânzătorul), care a efectuat livrarea impozabilă pe teritoriul țării (adică către

recurentă), a prezentat recurentei factura fiscală emisă de Serviciul Fiscal de Stat

pentru livrarea efectuată, iar la rândul său, recurenta, conform art. 118 din Codul

fiscal, a recepționat și a reflectat în evidența contabilă fiscală toate facturile primite

de la toți contragenții săi economici.

A mai afirmat că, instanța de apel nu a ținut cont și de faptul că, subiectul

impozabil (adică vânzătorul) a efectuat livrări și a prestat servicii către SRL „Crist-

Valg”, care prevăd impozitarea cu TVA, iar la primirea mijloacelor bănești de la

SRL „Crist-Valg” prin transfer, în contul achitării livrărilor efectuate, vânzătorul a

primit și suma TVA, care, conform Codului fiscal, urma a fi achitată la buget de

către vânzător.

A declarat că, achitarea în buget a TVA este o obligație fiscală a vânzătorului

și nu-i poate fi pusă în seamă SRL „Crist-Valg” (cumpărător), odată ce, în calitate

de cumpărător de bună-credință, concomitent cu costul mărfurilor și serviciilor

procurate, a achitat furnizorului și TVA.

A invocat că, instanța de apel, contrar cerințelor art. 117 CPC, a considerat ca

probe și a enumerat ca constatate un șir de scrisori dintre subdiviziunile intimatului,

ce sunt invocate în actul de control nr. 297 din 14 decembrie 2017, deși acestea nu

au fost prezentate atît instanței în cadrul procesului de judecată, cît și SRL „Crist-

Valg” la întocmirea și contestarea deciziei nr. 297 din 26 iulie 2018.

A relatat că, instanța de apel, ca și prima instanță, nu a ținut cont de faptul că,

art. 228 alin. (10) din Codul fiscal, conform Regulamentului privind restituirea TVA,

6

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 93 din 01 februarie 2013, urmează a fi

aplicat doar în cazul lipsei anterioare a controlului tematic, adică efectuarea

restituirii TVA în condițiile prevăzute în pct. 13 și 14 din Regulamentul enunțată,

adică efectuarea restituirii TVA fără verificarea documentară și fără verificarea

temeiniciei solicitării de restituire înaintate.

A considerat că, art. 228 alin. (10) din Codul fiscal nicidecum nu poate fi

aplicat în adresa SRL „Crist-Valg”, reieșind din faptul că, de fiecare dată, anterior

restituirii TVA în contul său, a precedat un control fiscal, în cadrul căruia însăși

Serviciul Fiscal de Stat a verificat documentar și a calculat suma TVA, ce urmează

a fi restituită SRL „Crist-Valg”, pronunțând în acest sens și decizii, care până în

prezent sunt în vigoare.

A notat că, atât instanța de apel, în motivarea deciziei, cît și intimatul pe

parcursul examinării cauzei nu au invocat articole, norme din legislația în vigoare

întru argumentarea legalității acțiunilor întreprinse de către intimat la întocmirea

deciziei nr. 297 din 14 decembrie 2017, inclusiv și motivul lipsei componentelor

obligatorii din conținutul deciziei nr. 297 din 14 decembrie 2017, componente

reglementate imperativ de art. 249 din Codul fiscal.

A specificat că, instanța de apel a ignorat și prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) și

c) din Legea contenciosului administrativ.

A relevat că, prin faptele elucidate în acul de control și prin deciziile contestate,

organul cu atribuții de administrare fiscală nu a descris și probat inexistența cărorva

condiții din cele specificate în Codul fiscal, iar art. 11 din Codul fiscal, care se referă

la apărarea drepturilor și intereselor contribuabilului, prevede că, toate îndoielile

apărute la aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

A menționat că, drept urmare a aplicării formale a legii, la examinarea cauzei

s-a admis încălcarea dreptului său la un recurs efectiv garantat prin art. 13 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

A susținut că, actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de

drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și

expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

7

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede

astfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat

decizia contestată în adresa părților la data de 21 februarie 201912 martie 2019, iar

date, care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă, lipsesc la dosar.

Astfel, recursul, depus la data de 21 mai 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

8

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul depus de către SRL „Crist-Valg” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de către

SRL „Crist-Valg”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara recursul depus de către SRL „Crist-Valg” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

9

dispune:

Recursul depus de către Societatea cu răspundere limitată „Crist-Valg” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

10