2ra-1564/19 — constatarea faptului mosternirii si recunoasterea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-1564/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Cucerescu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) E. Clim, B. Bîrca, S. Iorgov

Î N C H E I E R E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Direcția Generală

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipiului Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Grigoropulos

Angela împotriva Direcției privatizare a fondului de locuințe și Consiliul municipal

Chișinău cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și recunoașterea

dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Grigoropulos Angela, s-a casat hotărârea din 31 mai 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La data de 11 mai 2017, Grigoropulos Angela a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Direcției privatizarea fondului de locuințe și Consiliul

municipal Chișinău cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și

recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, împreună cu Pîntea Tamara și

Pîntea Gheorghe închiriau de la Primăria mun. Chișinău locuința de stat și anume

apartamentul nr. 37 din mun. Chișinău, bd. Dacia 30/2.

A susținut reclamanta că pe parcursul anilor 2010-2011 împreună cu Tamara

Pîntea au decis privatizarea locuinței menționate.

Astfel prin hotărârea nr. 215 din 22 aprilie 2011 a Comisiei municipale de

privatizare a fondului locativ al Consiliului mun. Chișinău, în temeiul art. 17 din

Legea privatizării fondului de locuințe, s-a hotărât a transmite Tamarei Pîntea și

Angelei Grigoropulos în proprietate privată locuințele de stat în limitele normei

prevăzute de Legea privatizării fondului de locuințe, apartamentului nr. 37 din

1

mun. Chișinău, bd. Dacia 30/2.

În acest sens, a relatat reclamanta că la privatizarea locuinței indicate au

participat atât Pîntea Tamara, cât și fiica acesteia, Grigoropulos Angela, fapt

confirmat prin certificatul eliberat de Direcția economie, reforme și relații

patrimoniale a Consiliului mun. Chișinău din 13 mai 2014 cu nr. 07-06/333.

Totodată reclamanta a subliniat că la 02 mai 2011 Pîntea Tamara a decedat,

adică la ultima etapă de transmitere în proprietate privată a apartamentului

menționat supra și înregistrarea la Oficiul Cadastral Teritoral Chișinău.

A menționat că, în urma survenirii decesului uneia dintre persoanele ce au

participat la privatizare și anume a defunctei Pîntea Tamara, eveniment ce a

survenit prompt, pe neașteptate în timp, procesul de înregistrare a dreptului de

proprietate s-a stopat datorită faptului că, defuncta în calitate de chiriaș principal a

fost inclusă ca și cumpărător în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu

Consiliul mun. Chișinău.

A mai invocat că Grigoropulos Angela a achitat prețul contractului, stabilit

prin Hotărârea nr. 215 din 22 aprilie 2011 a Comisiei municipale de privatizare a

Fondului locativ al Consiliului mun. Chișinău, și anume suma de 1767,20 de lei,

precum și impozit privat în mărime de 607,07 lei.

Reclamanta a solicitat recunoașterea valabilității contractului de vânzare-

cumpărare încheiat între Consiliul mun. Chișinău și Pîntea Tamara, prin care s-a

transmis în proprietate privată apartamentul nr. 37 cu 3 odăi, suprafața totală de

59,4 m.p., amplasat în mun. Chișinău, bd. Dacia 30/2; constatarea faptului

acceptării succesiunii în urma decesului Tamarei Pîntea de către Angela

Grigoropulos; recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil,

apartamentul nr. 37 situat în mun. Chișinău, bd. Dacia 30/2.

Prin hotărârea din 31 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Angela

Grigoropulos împotriva Consiliului mun. Chișinău, Direcția Privatizarea fondului

de locuințe cu privire la constatarea faptului acceptării moștenirii și recunoașterea

dreptului de proprietate.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Angela Grigoropulos, s-a casat hotărârea din 31 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care:

S-a recunoscut valabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat între

Consiliul municipal Chișinău și Tamara Pîntea prin care s-a transmit în proprietate

privată apartamentul nr. 37 din mun. Chișinău bd. Dacia 30/2.

S-a constatat faptul acceptării succesiunii de către Angela Grigoropulos, după

decesul Tamarei Pîntea și s-a recunoscut dreptul de proprietate a Angelei

Grigoropulos asupra apartamentului nr. 37 bl. Dacia 30/2 mun. Chișinău.

În susținerea soluției sale, instanța de apel a reținut că hotărârea nr. 215 din 22

aprilie 2011 eliberată de Comisia municipală de privatizare a fondului locativ, este

în vigoare, iar Angela Grigoropulos a achitat prețul contractului stabilit prin

prezenta decizie, astfel că decesul Tamarei Pîntea nu a dus la stingerea drepturilor

civile la privatizare dobândite de apelantă.

Totodată, instanța de apel, cu trimitere la prevederile art. 11 alin. (6) din

2

Legea privatizării fondului de locuințe, a mai reținut că prezentul articol stabilește

expres că, dacă în decursul examinării documentelor prezentate pentru privatizare a

decedat chiriașul, contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței

se încheie cu un alt membru al familiei care trăiește în această locuință, cu

consimțământul scris al celorlalți membri adulți.

La fel, instanța de apel a statuat că, având în vedere că contractul de vânzare-

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată corespunde

condițiilor de valabilitate a actului juridic prevăzute de capitolul II al Codului civil,

ultimul urmează a fi recunoscut ca valabil, iar reieșind din faptul că, Angela

Grigoropulos este fiica defunctei Tamara Pîntea, urmează fi recunoscut dreptul de

proprietate, în urma succesiunii de către Angela Grigoropulos asupra

apartamentului nr. 37 din bd. Dacia 30/2, mun. Chișinău.

La 12 iunie 2019 Direcția Generală Economie, Reforme și Relații

Patrimoniale a Consiliului municipiului Chișinău, a depus recurs împotriva deciziei

din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, Direcția Generală Economie, Reforme și Relații

Patrimoniale a Consiliului municipiului Chișinău a reiterat circumstanțele expuse

în fața instanțelor ierarhic inferioare, insistând că instanța de apel la adoptarea

soluției sale nu s-a axat pe prevederile Legii privatizării fondului de locuințe, astfel

că, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că Pîntea Tamara a decedat ulterior

adoptării hotărârii Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ, iar acest

caz nu cade sub incidența prevederilor art. 11 alin. (6) din Legea privatizării

fondului de locuințe, deoarece decesul nu a avut loc în decursul examinării

documentelor prezentate pentru privatizare.

În acest context, recurentul a solicitat casarea deciziei din 12 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 31 mai 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 martie 2019,

fiind expediată participanților la proces, însă la materialele dosarului lipsește

careva probe care ar indica la recepționarea de către recurent a deciziei instanței de

apel.

Astfel, luând în considerare cele menționate, se apreciază că cererea de recurs

depusă de către Direcția Generală Economie, Reforme și Relații patrimoniale a

Consiliului municipiului Chișinău a fost declarată în termenul legal de 2 luni,

prevăzut de art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

3

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

4

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Direcția Generală

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipiului Chișinău, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Direcția Generală Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipiului Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5