2ra-1577/19 — Apărarea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-1577/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central, judecător – A. Roșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – E. Grumeza, N. Chircu, S. Procopciuc

Î N C H E I E R E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lidia Țîgîrlaș, prin intermediul

avocatului Rodica Cojocar,

în cauza civilă la cererea înaintată de Lidia Țîgîrlaș către Ludmila Cebanu cu

privire la apărarea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Lidia Țîgîrlaș și menținută hotărârea din 15

ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 25 septembrie 2018, Lidia Țîgîrlaș a înaintat cerere de chemare în judecată

către Ludmila Cebanu cu privire la apărarea dreptului de proprietate.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, imobilul locativ nr. 34

din str. XXXXX, mun. Bălți, este construit de mulți ani, iar la 25 august 1999 a fost

înregistrat la Oficiul Cadastral în baza Legii nr.1543-XIII din 25 februarie 1998. La

07 iunie 2007, prin titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu

nr.XXXXX, i-au fost stabilite hotarele terenului aferent.

În primavara anului 2018, vecina sa, Ludmila Cebanu, a acaparat o parte din

terenul ce-i aparține, interzicând chiar și trecerea la ferestrele casei de locuit ce îi

aparține reclamantei. La multiplele cerințe de a elibera terenul menționat, înaintate

față de pârâtă, ultima categoric refuză, folosind și amenințări.

De asemenea, reclamanta s-a adresat Inspectoratului de Poliție Bălți pentru a

soluționa conflictul, dar fară succes. Din motivul lipsei de înțelegere reciprocă și

comportamentul vecinei Ludmila Cebanu, reclamanta a hotărât să depună cerere în

instanța de judecată.

Reieșind din cele expuse, Lidia Țîgîrlaș a solicitat obligarea Ludmilei Cebanu

să elibereze terenul aferent construcției reclamantei, ocupat ilegal de aceasta,

1

conform hotarelor înregistrate la organul cadastral.

Prin hotărârea din 15 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, acțiunea

depusă de Lidia Țîgîrlaș către Ludmila Cebanu cu privire la apărarea dreptului de

proprietate, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de

apel depusă de Lidia Țîgîrlaș și menținută hotărârea din 15 ianuarie 2019 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel instanța de apel, analizând planul geometric al terenului

cu nr.cadastral XXXXX, amplasat în str. XXXXX, 34, mun. Bălți, a constatat că

acesta se mărginește cu terenurile cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXX, iar apartamentul nr. 2, ce aparține apelantei, se află la hotar cu

terenul cu nr.cadastral XXXXX, pereții apartamentului, de fapt, constituind hotarul

dintre terenurile XXXXX și XXXXX. Astfel, terenul amplasat în spatele

apartamentului apelantei nu constituie teren aferent acestuia și, prin urmare, nu

aparține Lidiei Țîgîrlaș.

La 10 iunie 2019, Lidia Țîgîrlaș, prin intermediul avocatului Rodica Cojocar, a

contestat cu recurs decizia din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Suplimentar, s-a indicat asupra faptului că instanța de apel nu a cerecetat

corespunzător probele prezentate de către recurentă, iat decizia contestată nu

întrunește criteriile de legalitate.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 16

aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța

de apel.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lidia

Țîgîrlaș, prin intermediul avocatului Rodica Cojocar, este neîntemeiat și urmează a

fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 16

aprilie 2019 și expediată participanților la proces la 24 mai 2019 (f.d. 58, 59), fiind

înmânată recurentei contra semnătură la 24 mai 2019 (f.d. 59 verso). Astfel, având

în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 16 aprilie 2019 a Curții

de Apel Bălți a fost înregistrat la 10 iunie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul

de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

2

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Lidia Țîgîrlaș, prin intermediul avocatului Rodica

Cojocar.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

3

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lidia Țîgîrlaș, prin intermediul

avocatului Rodica Cojocar.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

4