2ra-1786/19 — cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică

Dosarul nr. 2ra-1786/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Bagrin

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Pruteanu, V. Buhnaci, M. Guzun

ÎNCHEIERE

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan Ungureanu

împotriva Ministerului Justiției cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență

juridică,

împotriva deciziei din data de 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiței, s-a menținut hotărârea din data

de 08 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 03 iulie 2018 Ivan Ungureanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, prin care a solicitat încasarea cheltuielilor pentru

asistența juridică, suportate în instanța de apel, în mărime de 2 500 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea din data de 08

noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis cererea de chemare

în judecată depusă de către Ivan Ungureanu, s-a încasat din contul statului prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ivan Ungureanu prejudiciul

material în mărime de 23 100 lei, prejudiciul moral în mărime de 25 000 lei și

cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 4 000 lei.

Hotărârea a fost contestată cu apel de către Ministerul Justiție, care prin decizia

din data de 26 aprilie 2018 a Cuții de Apel Chișinău a fost respins cu menținerea

hotărârii din data de 08 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Ivan Ungureanu a menționat că la examinarea cauzei în ordine de apel a suportat

cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de 2 500 lei, fapt confirmat prin bonul

de plată PL nr. 411794 din 24 aprilie 2018.

1

În opina reclamantului se consideră îndreptățit de a solicita încasarea

cheltuielilor suportate pentru asistență juridică, ori prin prisma art. 94 din Codul de

procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să

plătească la cererea părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din data de 08 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru s-a admis cererea de chemare în judecată, s-a încasat din contul statului prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ivan Ungureanu suma de 2 500 lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. ( f.d. 34, 37-40)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 02 aprilie 2019 a respins apelul

declarat de către Ministerul Justiției, a menținut hotărârea din data de 08 noiembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. ( f.d. 59, 60-64)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele de judecată au reținut că Ivan

Ungureanu în cadrul examinării în ordine de apel a cauzei civile la acțiunea lui Ivan

Ungureanu împotriva Ministerului Justiției cu privire la încasarea prejudiciului

material, moral și a cheltuielilor de judecată, a fost asistat de avocatul Larisa

Ocerednaia. În cauza dată Ivan Ungureanu a avut câștig de cauză, iar cheltuielile

suportate pentru asistență juridică au fost reale, necesare și rezonabile, motiv pentru

care instanțele de judecată au concluzionat că este justificată cerința cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 28 iunie 2019 a depus

recurs Ministerul Justiției, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea acțiunii. ( f.d 68-70)

În motivarea recursului Ministerul Justiței a indicat că instanțele de judecată au

încălcat esențial sau aplicat eronat normele de drept material și procedural. Instanțele

de judecată au admis acțiunea, indicând că Ivan Ungureanu a suportat cheltuieli ce

țin de acordarea asistenței juridice pentru examinarea cauzei în ordine de apel, însă

nu au luat în calcul faptul că Ivan Ungureanu de asemenea a contestat hotărârea din

data de 08 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar din motiv că nu

a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel, apelul a fost restituit. În acest

context instanțele de judecată urmau să stabilească în ce cuantum cheltuielile

suportate pentru asistență juridică au fost reale, necesare și rezonabile.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

02 aprilie 2019, publicată pe portalul instanțelor de judecată și expediată în adresa

participanților la proces la 10 iunie 2019.

Confirmare privind recepționarea copiei deciziei instanței de apel la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe, recursul declarat de către Ministerul Justiției la 28 iunie

2019, se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

2

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Ministerul

Justiției este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că Ministerul Justiției a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care

instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele

cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Ministerul Justiției asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de

judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

3

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurentul nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă Ministerul Justiției și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Justiției inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Ministerul Justiției, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4