2ra-1752/19 — incasarea pensiei de intretinere a copilului minor, obligarea participarii la viitoarele cheltuieli suplimentarepentru intretinerea copilului minor si decaderea din drepturile parintesti

2ra-1752/19 — incasarea pensiei de intretinere a copilului minor, obligarea participarii la viitoarele cheltuieli suplimentarepentru intretinerea copilului minor si decaderea din drepturile parintesti (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1752/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, O. Cojocaru, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

2 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Viorica Istrati, reprezentată de avocatul Elena Rozembac

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Vioricăi Istrati împotriva

lui Oleg Istrati cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor,

obligarea participării la viitoarele cheltuieli suplimentare pentru întreținerea

copilului minor și decăderea din drepturile părintești

împotriva deciziei din 23 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Viorica Istrati, reprezentată de avocatul Elena Rozembac,

admis apelul declarat de Oleg Istrati, reprezentat de avocatul Sorin Corceac și

avocatul-stagiar Marcela Cioară și modificată hotărârea din 29 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 3 august 2017, Viorica Istrati, reprezentată de avocatul Elena Rozembac a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Istrati, intervenient accesoriu

Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Rîșcani mun. Chișinău cu privire la

încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, obligarea participării la viitoarele

cheltuieli suplimentare pentru întreținerea copilului minor și decăderea din

drepturile părintești.

În motivarea acțiunii a indicat că a fost căsătorită cu Oleg Istrati, iar din

această căsătorie au un copil minor comun XXXXX.

A menționat că prin hotărârea din 5 octombrie 2010 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău a fost desfăcută căsătoria cu Oleg Istrati și determinat locul de trai al

copilului minor XXXXX la domiciliul mamei.

1

Astfel, a invocat că după divorț și până în prezent copilul minor XXXXX

locuiește cu ea, fiind întreținută și educată nemijlocit de către aceasta, iar la

momentul actual sunt stabilite cu traiul în Italia.

A indicat că, deși s-a adresat către Oleg Istrati cu solicitarea de a participa la

întreținerea copilului minor, aceste solicitări au rămas nesoluționate sau au fost

satisfăcute neesențial.

La fel, pentru soluționarea problemei pe cale amiabilă, la 31 ianuarie 2017

s-a adresat către Oleg Istrati cu cerere prealabilă, prin care a solicitat participarea

acestuia la întreținerea copilului minor cu suma de 250 euro lunar și a plăților

suplimentare cu 30 euro lunar, până la atingerea majoratului de către copilul minor,

precum și a plăților de întreținere pentru perioada anterioară, în sumă de aproximativ

7500 euro, sume ce urmau a fi transferate până la data de 15 a lunii în care se

efectuează plata, la contul prezentat de ea.

A susținut că cererea prealabilă a rămas fără răspuns din partea pârâtului Oleg

Istrati.

A relatat că Oleg Istrati nu este încadrat în câmpul muncii în Republica

Moldova, dar locuiește de mai mulți ani în Spania.

La fel, reclamanta a indicat că la stabilirea pensiei de întreținere pentru copilul

minor, instanța urmează să țină cont de contractul de chirie, ce prevede achitarea

lunară a sumei de 500 de euro, achitarea serviciilor de telefonie ce constituie

aproximativ 1 031,37 de euro, pentru anul 2016, plata pentru energia electrică ce

constituie aproximativ 185 de euro pentru perioada de iarnă și aproximativ 70 de

euro pentru perioada de vară și plățile periodice ce se fac la instituția de învățământ,

ce variază începînd cu 65 de euro.

Cu referire la pretenția privind decăderea din drepturile părintești, a invocat

că după căsătorie Oleg Istrati a manifestat atitudine neglijentă față de creșterea și

educarea copilului XXXXX, care la moment nu-l recunoaște pe pârât ca fiindu-i tată.

Iar, prin acțiunile sau inacțiunile înterprinse, Oleg Istrati a pus în pericol sănătatea

fizică și psihică a copilului, dezvoltarea ei morală, nu a asigurat-o cu condiții de trai,

de învățătură și instruire.

A precizat că, având nevoie de acordul tatălui Oleg Istrati pentru perfectarea

actelor copilului, acest acord a fost obținut după achitarea de către Viorica Istrati a

costului de perfectare a procurii solicitate.

Respectiv, după decăderea din drepturile părintești a lui Oleg Istrati nu va mai

fi necesar acordul acestuia pentru satisfacerea intereselor copilului minor XXXXX.

La 21 martie 2018, Viorica Istrati a depus cerere de concretizare a acțiunii, în

care suplimentar celor invocate în cererea de chemare în judecată inițială, a

menționat că Oleg Istrati nu are loc de muncă pe teritoriul Republicii Moldova și

nici careva venit, însă conform declarațiilor reprezentantului pârâtului, acesta se află

la momentul actual la evidență ca șomer la organul competent spaniol, de unde

primește o anumită indemnizație.

La fel, a menționat că pensia de întreținere urmează a fi încasată și pentru

perioadele anterioare, deoarece până în prezent s-a eschivat de la plata pensiei de

întreținere.

2

A invocat că Legea nr. 152 din 5 iulie 2012 cu privire la minimul de existență,

nu prevede cheltuieli necesare pentru dezvoltarea copilului cum ar fi: procurarea

cărților, frecventarea anumitor secții sportive sau de creație, îmbolnăviri etc,

activități necesare creșterii și evoluării psiho-emoționale echilibrate a copilului.

Respectiv, pârâtul trebuie să-și execute obligația de participare la viitoarele

cheltuieli suplimentare pentru întreținerea copilului XXXXX, suportate în legătură

cu frecventarea instituției de învățămînt și a stării de sănătate.

Și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor Convenției Internaționale din

20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului, art. 51, 54, 3 58, 60, 67, 74, 75

Codul familiei, ale Legii nr. 338 din 15 decembrie 1994 privind drepturile copilului.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul lui Oleg Istrati în beneficiul

său a pensiei de întreținere pentru copilul minor XXXXX, în mărime de 1/4 cotă-

parte din toate sursele de venit lunar, precum și suma fixă de 271 de euro lunar,

începând cu 3 august 2017 și până la atingerea majoratului copilului minor, a pensiei

de întreținere pentru copilul minor XXXXX pentru perioada anterioară 26 octombrie

2010-31 ianuarie 2017 în mărime de 7 500 de euro și pentru perioada 31 ianuarie

2017-3 august 2017 în mărime de 1960 euro; obligarea pârâtului Oleg Istrati să

participe la viitoarele cheltuieli suplimentare pentru întreținerea copilului minor

XXXXX, în legătură cu frecventarea instituției de învățămînt și stării de sănătate,

decăderea pârâtului Oleg Istrati din drepturile părintești asupra copilului minor

XXXXX și încasarea de la Oleg Istrati în beneficiul său a cheltuielilor judiciare în

mărime de 1366,65 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost admis parțial acțiunea, fiind încasat de la Oleg Istrati în beneficiul Vioricăi

Istrati, pensie pentru întreținerea copilului minor XXXXX, în mărime de 4 000 de

lei lunar, începând cu 3 august 2017 și până la atingerea majoratului copilului minor.

A fost încasată de la Oleg Istrati în beneficiul Vioricăi Istrati, cheltuielile de

judecare a cauzei în mărime de 1 366,65 de lei și cheltuielile pentru asistența juridică

în mărime de 6 000 de lei.

A fost încasată de la Oleg Istrati în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 150 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță constatând că copilul se află la întreținerea Vioricăi Istrati cu

care locuiește în Italia, iar Oleg Istrati locuiește în Spania, și pentru necesitatea

păstrării nivelului stabil de asigurare materială a copilului, precum și faptul că

cheltuielile pentru întreținerea copilului minor în statul unde locuiește sunt mai mari,

a determinat încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor în sumă bănească

fixă în mărime de 4 000 de lei lunar.

Totodată, a considerat neîntemeiată acțiunea referitor la încasarea pensiei de

întreținere pentru perioada anterioară și obligarea tatălui să participe la cheltuielile

suplimentare pe viitor.

A considerat neîntemeiată și acțiunea privitor la decăderea lui Oleg Istrati din

drepturile părintești, constatând că nu au fost probate circumstanțele invocate în

acțiune.

3

Prin decizia din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Viorica Istrati, reprezentată de avocatul Elena Rozembac și admis

apelul declarat de Oleg Istrati, reprezentat de către avocatul Sorin Corceac și

avocatul stagiar Marcela Cioară.

A fost modificată hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani în partea încasării pensiei de întreținere a copilului minor după cum

urmează: a fost micșorat cuantumul pensiei de întreținere a copilului minor,

XXXXX, încasată de la Oleg Istrati în beneficiul Vioricăi Istrati, de la 4 000 de lei

lunar până la 2 000 de lei lunar, începând cu 3 august 2017 până la atingerea

majoratului de către copil.

În rest, a fost menținută hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani.

Prin decizia suplimentară din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

a fost modificată hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, în partea încasării cheltuielilor de judecare a cauzei și a cheltuielilor de

asistență juridică și micșorată suma cheltuielilor de judecare a cauzei încasate de la

Oleg Istrati în beneficiul Vioricăi Istrati, de la 1 366,65 de lei până la 693,32 de lei

și suma cheltuielilor de asistență juridică de la 6 000 de lei până la 4 000 de lei.

Prin decizia din 6 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Viorica Istrati, reprezentată de avocatul Elena Rozembac, casată

decizia din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și decizia suplimentară din

25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 23 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Viorica Istrati, reprezentată de avocatul Elena Rozembac, admis apelul

declarat de Oleg Istrati, reprezentat de avocatul Sorin Corceac și avocatul-stagiar

Marcela Cioară și modificată hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani prin modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor

XXXXX, încasată de la Oleg Istrati în beneficiul Vioricăi Istrati, prin micșorarea

acesteia de la suma de 4000 de lei lunar la suma de 1500 de lei lunar, începând cu

3 august 2017 până la atingerea majoratului de către copil.

A fost modificată suma cheltuielilor judiciare a cauzei încasate de la Oleg

Istrati în beneficiul Vioricăi Istrati, prin micșorarea acestora de la suma totală de

7366,65 de lei la suma totală de 3208,15 lei.

A fost modificată suma cheltuielilor de judecare a cauzei, sub formă de taxă

de stat, încasate de la Oleg Istrati în folosul statului, prin mărirea acestora de la suma

de 150 de lei la suma de 540 de lei.

Instanța de apel la încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor a

considerat necesar de luat în considerație ca circumstanță stabilită, informația

prezentată de Biroul Național de Statistică despre valoarea minimului de existență

pentru un copil și nu informația despre salariul mediu lunar al unui lucrător sau

informația cu privire la mărimea minimului de existență.

La 24 iulie 2019, Viorica Istrati, reprezentată de avocatul Elena Rozembac a

declarat recurs împotriva deciziei din 23 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău,

4

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că la examinarea cauzei au fost încălcate și

aplicate eronat normele de drept material, au fost încălcate normele de drept

procedural, pe motiv că s-a examinat apelul lui Oleg Istrati depus de o persoană

neîmputernicită, aprecierea probelor de către instanța de apel a fost arbitrară, or

probele administrate de recurentă au rămas necercetate și neapreciate, instanța nu a

luat în calcul nivelul anterior și actual de asigurare materială a copilului Emilia

Istrati.

A susținut că intimatul Oleg Istrati a avut dintotdeauna loc de activitate de

muncă, dovada fiind stagiul de cotizare prezentat întru obținerea indemnizației de

șomaj, beneficiind ca rezultat al efectuării muncii de un oarecare venit, de care nu a

dus lipsă nici în perioada șomajului, întrucât a fost susținut de statul în care se află

prin achitarea unui venit sub formă de indemnizație, iar după, fiind angajat în câmpul

muncii (conform informației plasate pe una din rețele sale sociale), obține în

continuare un oarecare venit ca rezultat al muncii de șofer efectuate.

Instanța de apel, după rejudecarea cauzei, în continuare nu a cercetat și

apreciat corect probele suplimentare anexate la dosar de până la rejudecare, cât și pe

cele anexate după trimiterea cauzei la rejudecare. Demersul de acceptare a acestora

a fost admis, însă asupra materialelor prezentate, instanța nu s-a expus și nici nu le-

a dat o apreciere, încâlcind astfel norma art. 130 CPC.

Astfel, a indicat că instanța de apel nu s-a expus nici asupra faptului că la

momentul emiterii deciziei date, intimatul Oleg Istrati este încadrat în câmpul

muncii, conform informației anexate la dosar, nu s-a expus și nu a dat o apreciere

faptului că Oleg Istrati nu execută încheierea executorului judecătoresc privind

achitarea pensiei de întreținere a copilului care este una cu executare imediată,

precum și nu s-a dezbătut proba referitor la procedura amiabilă expediată și

recepționată de Oleg Istrati privind executarea obligației de achitare a pensiei de

întreținere a copilului minor, or faptul dat în convingerea instanței nu are rezonanță

cu acțiunea examinată.

De asemenea, instanța de judecată nu a stabilit dacă avocatul Sorin Corceac

avea sau nu împuterniciri în continuare în reprezentarea lui Oleg Istrati, având în

vedere că la examinarea cauzei acesta a fost reprezentat și de către avocatul stagiar

Cioară Marcela.

La fel, nici avocatul stagiar care a semnat cererea de apel la data examinării

apelului nu mai avea calitate de avocat stagiar, respectiv, nu era în drept să-l

reprezinte pe Oleg Istrati în judecată, precum și nici să semneze din numele acestuia

acte cu valoare juridică.

A mai menționat că a solicitat încasarea pensiei de întreținere a copilului

minor doar pentru perioada de după divorț, timp în care copilul a locuit numai cu ea,

iar la dosar nu sunt anexate dovezi de întreținere a copilului din partea tatălui.

Pentru perioadele respective de timp, la materialele dosarului au fost anexate

dovezi privitor la stabilirea cuantumului total de cheltuieli ce au fost necesare strict

5

pentru întreținerea și educarea copilului, divizate la doi părinți, respectiv ea a

solicitat doar partea datorată de Oleg Istrati.

Referitor la respingerea acțiunii privind obligarea participării la viitoarele

cheltuieli suplimentare pentru întreținerea copilului, instanța de apel a interpretat

greșit și nu a aplicat legea corespunzătoare. Astfel, la materialele dosarului sunt

anexate probe referitor la achitarea poliței de asigurare medicală a copilului, precum

și faptul că pentru cărțile de studii se achită anual sume excesive.

În privința pretenției cu privire la decăderea lui Oleg Istrati din drepturile

părintești, a remarcat că instanța de apel nu a atras atenția că în cererea de apel

explicit a indicat că Oleg Istrati se eschivează de la întreținerea copilului minor

XXXXX și exercitarea obligațiilor părintești, a desconsiderat faptul că acesta nu a

executat titlurile executorii înaintate spre executare în baza hotărârii judecătorești de

încasare a pensiei de întreținere.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 4 iulie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 132,

vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea copiei deciziei de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Viorica Istrati, reprezentată de

avocatul Elena Rozembac, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Viorica Istrati, reprezentată de

avocatul Elena Rozembac nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

6

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Viorica Istrati, reprezentată de avocatul Elena Rozembac urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Viorica Istrati, reprezentată de

avocatul Elena Rozembac împotriva deciziei din 23 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

7

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

8