2ra-1803/19 — cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin consumul fraudulos de gaze naturale

Dosarul nr. 2ra-1803/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul sediul central (jud. I. Cotea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii)

ÎNCHEIERE

2 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Gheorghe Mihnea

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Moldovagaz” împotriva lui Gheorghe Mihnea cu privire la repararea prejudiciului

material cauzat prin consumul fraudulos de gaze naturale

împotriva deciziei din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care a

fost respins apelul declarat de Gheorghe Mihnea și menținută hotărârea din

29 martie 2018 a Judecătoriei Cahul sediul central, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 20 iulie 2017, SA „Moldovagaz” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Gheorghe Mihnea cu privire la repararea prejudiciului material

cauzat prin consumul fraudulos de gaze naturale.

În motivarea acțiunii a invocat că la 14 septembrie 2017, SRL „Cahul - gaz”

în calitate de furnizor și Ion Mihnea locuitor al or. XXXXX str. XXXXX, în

calitate de consumator a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor naturale,

potrivit căruia furnizorul se obligă să presteze servicii de furnizare a gazelor

naturale, iar consumatorul este obligat să păstreze inacte echipamentul de măsurare

și sigiliile aplicate acestuia.

La 16 februarie 2012, dreptul de proprietate asupra bunului imobil de pe

adresa or. XXXXX str. XXXXX, a fost înregistrat după Gheorghe Mihnea,

conform datelor din Registrul bunurilor imobile.

A comunicat că la 16 februarie 2012 – 1 decembrie 2016, la locul de consum

menționat au fost consumate gaze naturale în lipsa contractului de furnizare a

gazelor naturale cu proprietarul imobilului, Gheorghe Mihnea.

La 14 aprilie 2016, reprezentanții SRL „Cahul - gaz”, efectuând controlul

echipamentului de măsurare G4 TC „Metris” nr. 012798 la domiciliul

1

consumatorului Gheorghe Mihnea, au presupus că echipamentul de măsurare în

cauză nu este integru.

Astfel, conform prevederilor pct. 123 din Hotărârea ANRE nr. 415 din

25 mai 2011 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea

gazelor naturale, contorul menționat a fost demontat, împachetat și sigilat cu sigiliu

7015727 pentru efectuarea constatării tehnico-științifice.

Totodată, a precizat că a fost întocmit actul de demontare a echipamentului

de măsurare în două exemplare (câte un exemplar pentru fiecare parte), semnat de

pârât.

Ca urmare, la 4 mai 2016, Centrul Expertize Independente „Cexin” a

efectuat constatarea tehnico-științifică a contorului G4 TC „Metris” nr. 012798,

fiind emis raport de constatare tehnico-științifică nr. 271, prin care s-a constatat că

din pașaportul echipamentului de măsurare a fost înlăturată eticheta cu numărul de

serie a uzinei, pe suprafața plastinei, cu care sunt acoperite șuruburile de fixare ale

capacului sumatorului, careva amprente în relief nu au fost depistate. Sigiliile

acoperite pe capacul sumatorului, idem capacul sumatorului, au fost îndepărtate

anterior din locul lor de instalare. După îndepărtarea lor, există acces liber la

detaliile sumatorului. Pe detaliile sumatorului s-au depistat urme de acțiune străine,

în formă de zgârieturi și adâncituri.

La 17 iunie 2016, în temeiul prevederilor pct. 34, 35, 1291, 151 din

Regulamentul menționat, SA „Moldovagaz” a emis decizia nr. 20 privind

încălcarea de către consumatorul final Gheorghe Mihnea a clauzelor contractuale,

prin care s-a decis calculul consumului de gaze naturale conform sistemului paușal

pentru perioada de 63 de zile și stabilită suma de 9346,95 de lei.

Iar la 20 iunie 2016, decizia SA „Moldovagaz” nr. 20 din 17 iunie 2016,

împreună cu calculul și chitanță de plată în numerar au fost expediate în adresa

consumatorului Gheorghe Mihnea prin intermediul oficialului poștal, însă nu au

fost recepționate de către destinatar.

A comunicat că la 19 iulie 2016, pârâtul a înaintat în adresa

SA „Moldovagaz” o cerere prin care a solicitat furnizorului eliberarea copiilor

documentelor în baza cărora a fost calculat consumul de gaze prin metoda

sistemului paușal.

În aceeași zi, decizia SA „Moldovagaz” nr. 20 din 17 iunie 2016, calculul

consumului de gaze prin metoda sistemului paușal și copia raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 271 din 4 mai 2017 au fost eliberate pârâtului.

A mai notat că la 24 februarie 2017, în adresa pârâtului a fost expediată

somația, prin care ultimul a fost anunțat despre faptul existenței datoriei față de

SA „Moldovagaz”, calculată conform sistemului paușal și măsurile care vor fi

întreprinse în cazul neachitării.

Astfel, procedura de soluționare prealabilă a litigiului a fost respectată, însă

la adresările SA „Moldovagaz” către pârât de a recupera datoria benevol, ultimul

nu și-a respectat obligațiunile până în prezent.

A menționat că pârâtul nu a contestat decizia SA „Moldovagaz” nr. 20 din

17 iunie 2016, iar suma datoriei, calculată conform sistemului paușal în mărime de

9346,95 de lei nu a fost achitată de către ultimul.

2

A mai evidențiat că la 13 aprilie 2017, prin intermediul oficiului poștal, în

adresa SA „Moldovagaz” a parvenit o cerere de la Gheorghe Mihnea, prin care a

solicitat furnizorului încheierea contractului de furnizare a gazelor naturale, iar la

12 mai 2017, SA „Moldovagaz” a înștiințat în scris solicitantul despre condițiile pe

care urmează a le îndeplini ultimul în scopul încheierii contractului de furnizare a

gazelor naturale.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 62, 166-167 CPC, art.14,

268, 514, 572, 585, 619 Cod civil, pct. 34, 35, 113, 114, 151 din Hotărârea ANRE

nr. 415 din 25 mai 2011 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea

și utilizarea gazelor naturale.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Gheorghe Mihnea a datoriei

pentru gazul natural consumat în sumă de 9346,95 de lei, a dobânzii de întârziere

în sumă de 1252,47 de lei și a taxei de stat în mărime de 317,98 de lei.

Prin încheierea din 9 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cahul sediul central, a fost

atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu SRL „Cahul - gaz”.

Prin cererea de modificare a cerințelor, SA „Moldovagaz” a solicitat

încasarea din contul pârâtului a prejudiciului calculat după sistemul paușal în sumă

de 8988,98 de lei.

Prin hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Cahul sediul central, a fost

admisă acțiunea.

A fost încasată de la Gheorghe Mihnea în beneficiul SA „Moldovagaz”

suma de 10081,19 de lei în contul reparării prejudiciului cauzat prin consumul

fraudulos de gaz natural, inclusiv 8988,98 de lei valoarea gazului folosit fraudulos,

1092,21 de lei cu titlu de dobândă de întârziere și cheltuielile de judecată în

mărime de 302,44 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Cahul, a fost respins

apelul declarat de Gheorghe Mihnea și menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au constatat că Gheorghe Mihnea cu rea-

credință se eschivează de la achitarea datoriei pentru consumul fraudulos de gaze

naturale.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că la

16 februarie 2012, pârâtul a devenit proprietarul bunului imobil din str. XXXXX

or. XXXXX, prin urmare, este responsabil pentru echipamentul de măsurare și

poartă răspundere pentru orice intervenție asupra echipamentului de măsurare și

sigiliului aplicat.

La fel, instanțele au reținut că lipsa contractului de furnizare a gazelor

naturale nu echivalează cu lipsa obligației de a asigura integritatea echipamentului

de măsurare, lipsa răspunderii pentru consumul fraudulos de gaz natural, lipsa

obligației de plată, or, în speță obligația nu este generată de contract, ci de un fapt

care produce această obligație lui Gheorghe Mihnea, în calitate de proprietar al

bunului imobil.

La 18 iulie 2019, Gheorghe Mihnea a declarat recurs împotriva deciziei din

31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii, precum și încasarea cheltuielilor de judecată în

3

mărime de 151,22 de lei cu titlu de taxă de stat achitată pentru examinarea

recursului.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești

contestate, deoarece instanțele de judecată ierarhic inferioare au încălcat normele

de drept material și nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

A obiectat că nu a fost dovedită vinovăția lui privind intervenția în

echipamentul de măsurare și consumul fraudulos de gaze naturale, or, instanțele de

judecată au dedus vinovăția lui citând prevederile Regulamentului precum că

dânsul (consumatorul) ar fi responsabil de integritatea echipamentului de măsurare.

A precizat că echipamentul de măsurare nu i-a fost transmis integru.

La materialele cauzei există înscrisul - actul de aplicare a sigiliilor nr. 1422

din 10 iunie 2011, potrivit căruia după demontarea și verificarea contorului, au fost

aplicate sigiliile.

Executarea acestui act se presupune că ar fi fost în prezența lui Ion Mihnea,

fiind aplicată și presupusa semnătură a cestuia la paragraful consumator, dar tatăl

său, Ion Mihnea era decedat în XXXXX, or, potrivit certificatul de deces, acesta a

decedat la XXXXX, dar nici el nu a participat la întocmirea acestui act, prin

urmare, actul de demontare, verificare a contorului și aplicarea sigiliilor din

10 iunie 2011 este un act unilateral al SRL „Cahul - gaz”.

În aceste circumstanțe, dânsul nu poate fi responsabil de integritatea

contorului atât timp cât nu poate fi dovedit faptul că acesta i-a fost transmis

integru.

A obiectat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au ignorat prevederile

art. 1398 Codul civil și pct. 120 din Regulamentul privind furnizarea și utilizarea

gazelor naturale.

Totodată, a invocat că calculul consumului de gaze naturale, conform

sistemului paușal, mărimea prejudiciului material nu sunt corecte, calculul fiind

efectuat, luând-se în considerație suprafața de încălzire de 66 m2, care este una

incorectă, or, suprafața de încălzire este de 15,2 m2, calorifere există numai în două

camere, camera 1 de 8,5 m2 și camera 2 de 6,7 m2 din planul cadastral.

La fel, și Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, în răspunsul

la petiția depusă de el a apreciat ca ilegală indicarea a 66 m2 ca suprafață de

încălzire în calcul și s-a abținut de a da o apreciere privind calcularea conform

sistemului paușal.

A obiectat că instanțele de judecată urmau să respingă cerințele de încasarea

a dobânzii de întârziere, deoarece dânsul nu a fost pus în întârziere a plății.

Având în vedere prevederile art. 617 alin. (1) și (5) Cod civil, a menționat că

creditorul trebuie să someze debitorul, adică să-i pretindă executarea obligației

ajunse la scadență, iar debitorul se va considera în întârziere numai dacă nu a

executat obligația sa, ca urmare a somației.

În acest context, a precizat că somația din 24 februarie 2017, expediată în

adresa lui, prin care dânsul a fost pus în întârziere și anunțat despre faptul

existenței datoriei față de SA „Moldovagaz”, nu a fost recepționată, deoarece a fost

remisă la adresa de la locul de consum, unde dânsul nu locuiesc, dar se află

temporar pentru întreținerea casei.

4

Prin urmare, somația trebuia a fi expediată la domiciliu, fiind primită de el

odată cu materialele cauzei.

Dobânda de întârziere a fost calculată pentru perioada din 19 iulie 2016, în

calculul dobânzii de întârziere fiind luată în considerație o rata de bază a Băncii

Naționale a Moldovei de 10 % ceea ce este greșit, deoarece pe perioada de calcul

rata de bază s-a modificat, fiind și 9,5 % și 9 %.

La 17 septembrie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, SA „Moldovagaz”

a depus referință la recursul declarat de Gheorghe Mihnea, solicitând declararea

recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 11 martie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 160), fiind expediată repetat la cererea recurentului în adresa acestuia și la

23 mai 2019, ceea ce se atestă prin scrisoarea de însoțire (f. d. 163), însă careva

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la materialele

dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 18 iulie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Gheorghe Mihnea, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gheorghe Mihnea, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

5

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Gheorghe Mihnea urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Mihnea împotriva

deciziei din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

6