2ra-1742/19 — partajarea în natură a bunului imobil, incasarea sultei si demolare

2ra-1742/19 — partajarea în natură a bunului imobil, incasarea sultei si demolare (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1742/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) L. Pruteanu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) Gr. Dașchevici, A. Panov, L. Bulgac

D E C I Z I E

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Dumitru Mardari

examinând recursurile declarate de către Cerbu Irina, reprezentată de avocatul

Andronic Valeriu și Trifan Maria, Trifan Ion, reprezentați de avocatul Coban Igor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Trifan Maria și

Trifan Ion împotriva Irinei Cerbu cu privire la partajarea în natură a bunului

imobil, demolarea gardului, încasarea sultei bănești și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 30 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Trifan Maria și Trifan Ion, s-a casat hotărârea din 06

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și hotărârea suplimentară

din aceiași dată și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 07 iunie 2013, Trifan Maria și Trifan Ion au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Irinei Cerbu cu privire la partajarea în natură a bunului imobil,

demolarea gardului, încasarea sultei bănești și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții Trifan Maria și Trifan Ion au menționat că

sunt co-proprietari în cotă de ½ din bunul imobil și anume terenul cu nr. cadastral

XXXXX.

De asemenea, au invocat că sunt proprietarii casei de locuit cu nr. cadastral

XXXXX, cu suprafața de 127,7 m.p., iar pârâta Cerbu Irina este proprietara casei

individuale de locuit cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 193,7 m.p., care

sunt edificate pe terenul cu nr. cadastral XXXXX, obținut în proprietate comună în

urma privatizării acestuia.

Au specificat reclamanții că litigiul în cauză a apărut în legătură cu partajarea

în natură a bunului imobil și anume a terenului cu nr. cadastral XXXXX, care

1

aparține cu drept de proprietate comună Irinei Cerbu și Mariei Trifan și Trifan Ion,

în cotă de ½.

Astfel deși cota proprietarilor reprezintă ½ din bunul imobil, Cerbu Irina

ocupă o parte mai mare din terenul în litigiu în mod abuziv și ilegal, or, pârâta a

construit fără acordul reclamanților în mod neautorizat un gard pe terenul în cauză.

Au solicitat reclamanții Trifan Maria și Trifan Ion, inclusiv prin cererea de

modificare a pretențiilor (f.d. 87-88 Vol. I), partajarea în natură a terenului cu

nr. cadastral XXXXX, prin transmiterea cotei-părți reale cu suprafața de 0,0213 ha

(porțiunea de teren 1-2, 2-3, 3-4, 4-5, 5-6, 6-7, 7-1) cu divizarea terenului,

încasarea de la Cerbu Irina a sultei în valoare de 449 261 de lei, demolarea din

contul pârâtului a gardului de piatră construit abuziv și ilegal, cu încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Trifan Maria și

Trifan Ion.

Prin hotărârea suplimentară din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Trifan Maria

și Trifan Ion împotriva Irinei Cerbu cu privire la demolarea gardului de piatră

construit abuziv.

Prin decizia din 30 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Trifan Maria și Trifan Ion, s-a casat hotărârea din 06 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și hotărârea suplimentară din aceiași dată și

s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Trifan Maria și

Trifan Ion.

S-a partajat în natură terenul aferent casei de locuit, cu nr. cadastral XXXXX,

pornind de la egalitatea cotelor-părți ideale ale coproprietarilor și ținând cont de

posibilitatea partajării în natură a terenului respectiv cu formarea ulterioară a două

bunuri imobile separate, prin divizare, reieșind din situația de fapt, după cum

urmează:

S-a atribuit în natură Mariei Trifan și lui Ion Trifan cota-parte cu suprafața de

0,0213 ha real deținute de către aceștia din terenul aferent casei de locuit cu

nr. cadastral XXXXX, conform variantei reflectate în Anexa la Concluzia

specialistului din 06 iulie 2017 și anume la pct. 1-2, 2-3, 3-4, 4-5, 5-6, 6-7, 7-1 din

schița proiectului de divizare a terenului respectiv.

S-a atribuit în natură Irinei Cerbu cota-parte cu suprafața de 0,0501 ha real

deținută de către aceasta, din terenul aferent casei de locuit cu nr. cadastral

XXXXX, cu suprafața totală de 0,0714 ha, conform Anexei la concluzia

specialistului din 06 iulie 2017 și anume de la pct. pct. 1-2, 2-3, 3-4, 4-5, 5-8, 8-9,

9-10, 10-11, 11-12, 12-13, 13-14, 14-15, 15-16, 16-17, 17-18, 18-19, 19-1, din

schița proiectului de divizare a terenului respectiv.

S-a încasat de la Cerbu Irina în beneficiul Mariei Trifan și Ion Trifan suma în

mărime de 449 261 de lei, ceea ce reprezintă diferența dintre valoarea cotei-părți

ideale (1/2) care se cuvine Mariei Trifan și Ion Trifan în terenul litigios și valoarea

cotei-părți atribuită acestora în natură.

În rest, acțiunea s-a respins ca nefondată.

2

S-a încasat de la Cerbu Irina în beneficiul Mariei Trifan și Ion Trifan suma de

23 586 de lei cu titlu de cheltuieli aferente judecării cauzei în instanța de fond și

instanța de apel.

La 19 iulie 2019, Cerbu Irina, reprezentată de avocatul Andronic Valeriu a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

Recurenta Cerbu Irina, în motivarea recursului a menționat că soluția instanței

de apel este una arbitrară, nefiind elucidate toate circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei și cu interpretarea eronată a normelor de drept

material.

De asemenea, recurenta a menționat că instanța de apel a ignorat

circumstanțele care fac imposibilă la moment partajarea terenului în natură pe

cote-părți între coproprietari și anume faptul că în scopul inițierii lucrărilor de

formare a terenului, este necesar de a actualiza planul cadastral prin modificarea

hotarelor cu stabilirea în teren a hotarelor.

Astfel, partajarea terenului litigios în natură pe cote-părți este condiționată de

necesitatea încetării regimului de proprietate comună în casele de locuit și

stabilirea cotelor-părți ideale pe terenul de pământ a fiecărui proprietar.

Or, legislația în vigoare prevede un complex de lucrări în vederea apariției

unui bun imobil, ca obiect de drept independent, prin separare, divizare, comasare,

combinare a unor bunuri imobile.

La fel, recurenta a invocat că instanța de apel eronat a aplicat speței în cauză

prevederile art. 347 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 01 martie 2019), or

atributul folosinței, care intră în conținutul juridic al dreptului de proprietate

comună pe cote-părți, constă în dreptul coproprietarilor de a utiliza bunul comun în

propriul lor interes.

Însă, esența litigiului este partajarea pe cote-părți a terenului litigios, dar nu

stabilirea modului de folosință a acestui teren.

Deci a specificat că o astfel de soluție rezultă din nedeterminarea exactă a

naturii juridice a litigiului, fapt ce presupune o examinare completă și certă a

situației de fapt sub toate aspectele, mai mult ca atât că concluziile instanței de apel

sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator.

La 09 august 2019, Trifan Maria și Trifan Ion, reprezentați de avocatul Coban

Igor, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care au solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea ce ține de

respingerea capătului de cerere cu privire la demolarea din contul intimaților a

gardului de piatră construit în mod abuziv, neautorizat și ilegal, cu emiterea în

această parte a unei noi hotărâri, de respingere a acțiunii.

De asemenea, au solicitat încasarea de la Cerbu Irina a cheltuielilor suportate

în legătură cu depunerea recursului.

Au specificat recurenții că instanța de apel urma să constate caracterul

neautorizat al gardului în litigiu și să dispună demolarea acestuia, edificat de Cerbu

Irina fără acordul lor și în lipsa documentației de proiect necesare în acest sens.

3

Or, neelucidarea de către instanța de apel a acestor circumstanțe, fără a se

expune asupra a cestora, constituie temei de declarare a recursului și pentru

admiterea capătului de cerere cu privire la demolarea gardului în litigiu.

Totodată, au invocat că amplasarea gardului împiedică varianta de folosință a

terenului.

La 06 septembrie 2019, Trifan Maria și Trifan Ion, reprezentați de avocatul

Coban Igor, au depus referință la recursul declarat de Cerbu Irina, prin care au

solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

La 17 septembrie 2019, Cerbu Irina a depus recurs modificat, prin care a

invocat că pe parcursul examinării cauzei, a făcut Mariei Trifan propuneri

rezonabile privind plata unei sulte, or, mărimea sultei de 449 261 de lei este una

considerabilă.

De asemenea, a invocat că instanța de apel și-a expus poziția reieșind din

concluziile expertizei efectuată de Societatea cu Răspundere Limitată ”Lexincad”,

fără a se expune asupra altor probe din punct de vedere a pertinenței acestora.

În acest sens, recurenta a specificat că concluzia specialistului din 06 iulie

2017, efectuată de Societatea cu Răspundere Limitată ”Lexincad” a fost făcută în

mod arbitrar, iar deoarece a fost pusă la baza concluziei instanței de apel, a dus la

soluționarea greșită a cauzei, or, proba în cauză urma a fi apreciată în coraport cu

întregul probatoriu prezentat de părți, fapt ignorat de instanța de apel.

Astfel recurenta Cerbu Irina a solicitat casarea deciziei instanței de apel în

partea încasării în beneficiul Mariei Trifan și Trifan Ion a sultei în mărime de 449

261 de lei, ce reprezintă diferența dintre valoarea cotei-părți ideale care se cuvine

reclamanților în terenul litigios și valoarea cotei-părți atribuită acestora în natură

cu trimiterea în această parte a cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

La 30 septembrie 2019, Trifan Maria și Trifan Ion au depus referință la

recursul suplimentar depus de Cerbu Irina, prin care au solicitat respingerea

recursului declarat de Cerbu Irina, menținerea deciziei instanței de apel în partea în

care s-a dispus admitere pretențiilor, casarea deciziei instanței de apel în partea ce

ține de respingerea capătului de cerere cu privire la demolarea gardului, cu

emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care capătul de cerere respectiv să

die admis.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 30 mai

2019, însă date ce ar confirma recepționarea de către părți a deciziei motivate a

instanței de apel, la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, recursurile declarate de Cerbu Irina, reprezentată de avocatul Andronic

Valeriu la 19 iulie 2019 și Trifan Maria, Trifan Ion, reprezentați de avocatul Coban

Igor la 09 august 2019, se consideră depuse în termenul prevăzut de lege.

Prin încheierea din 18 septembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție,

recursurile declarate de Cerbu Irina, reprezentată de avocatul Andronic Valeriu și

Trifan Maria, Trifan Ion, reprezentați de avocatul Coban Igor, au fost considerate

admisibile.

4

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile cererilor de recurs,

Colegiul consideră necesar de a admite recursurile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Înaintând prezenta acțiune, Trifan Maria și Trifan Ion, inclusiv prin cererile

de concretizare a cerințelor, au solicitat partajarea în natură a terenului cu

nr. cadastral XXXXX, prin transmiterea cotei-părți reale cu suprafața de 0,0213 ha

(porțiunea de teren 1-2, 2-3, 3-4, 4-5, 5-6, 6-7, 7-1) cu divizarea terenului,

încasarea de la Cerbu Irina a sultei în valoare de 449 261 de lei, demolarea din

contul pârâtului a gardului de piatră construit abuziv și ilegal și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a respins

pretențiile înaintate de Trifan Maria și Trifan Ion.

Examinând cauza, instanța de apel a constatat ca fiind neîntemeiată hotărârea

primei instanțe.

Astfel instanța de apel a reținut că Trifan Maria și Trifan Ion sunt în drept să

solicite partajarea în natură a terenului litigios, invocând în acest sens prevederile

art. 361 alin. (3) Cod civil (în redacția de până la 01 martie 2019), care stipulează

că în cazul în care unuia dintre coproprietari îi este atribuită o parte reală mai mare

decât cota sa parte, celorlalți coproprietari li se atribuie o sultă.

În acest sens, instanța de apel a considerat optimă varianta de partajare

propusă în concluzia specialistului din 06 iulie 2017, efectuată de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Lexincad”, ce reflectă situația de fapt și care nu va fi

afectată/schimbată pe viitor, fiind deja stabilită și folosită de părți de mai mulți ani,

urmând doar a fi legalizată.

La fel, instanța de apel a reținut că potrivit rezultatelor evaluării terenului

litigios, diferența dintre valoarea cotei-părți ideale (1/2) care se cuvine

reclamanților și valoarea cotei-părți atribuită acestora în natură constituie suma de

449 261 de lei, care urmează a fi încasată de la pârâtă cu titlu de sultă bănească.

În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la demolarea gardului, instanța

de apel l-a considerat neîntemeiat, având în vedere faptul că partajarea în natură a

terenului litigios conform variantei deja existente de mai mulți ani, nu impune

demolarea gardului existent.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile

la caz și criticile aduse în cererile de recurs, instanța de recurs constată că, contrar

prevederilor art. 239 și 241 alin. (5) din Codul de procedură civilă, decizia instanței

de apel este una nemotivată, iar concluziile instanței de apel sunt expuse într-o

formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere

5

cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator

și normele de drept ce reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie

clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) Codul de procedură civilă,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

Articolul 390 alin. (1) lit. e), f) din Codul de procedură civilă, prevede că

decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă.

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, terenul pentru construcții

cu nr. cadastral XXXXX, este proprietatea comună pe cote-părți a Irinei Cerbu și

soților Trifan Maria și Trifan Ion, pe care sunt amplasate două case de locuit

individuale cu nr. cadastral XXXXX și nr. cadastral XXXXX.

Dreptul de proprietate asupra terenului este înregistrat ½ cotă-parte după

Cerbu Irina în temeiul contractului de donație nr. 4653 din 19 iunie 2001,

contractului de vânzare-cumpărare din 08 februarie 2010, Titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren din 10 februarie 2010 și ½ cotă-parte după Trifan

Maria și Trifan Ion în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 11 iunie

1987, deciziei Comitetului Executiv Frunze nr. 6/2.3 din 29 iunie 1990, procesului-

verbal de recepție nr. 1091-i din 09 decembrie 2008, contractului de vânzare-

cumpărare din 04 februarie 2010 și a Titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren din 08 februarie 2010.

Construcția 01, înregistrată pe terenul dat, este utilizată de către soții Trifan

Maria și Trifan Ion în temeiul procesului-verbal de recepție finală nr. 1091-i din 19

februarie 2008, iar dreptul de proprietate asupra construcției este înregistrat câte ½

cotă-parte cu în comun cu Cerbu Irina.

Construcția 02, înregistrată pe terenul dat, este utilizată (conform procesului-

verbal de recepție finală din 03 mai 1999) de către Cerbu Irina, succesor în drept a

lui Cucotov Serghei în temeiul contractului de donație din 19 iunie 2001, iar

dreptul de proprietate asupra construcției este înregistrat câte ½ cotă-parte în

comun cu Trifan Maria și Trifan Ion.

La fel, s-a stabilit că în temeiul deciziei Primăriei municipiului Chișinău

nr. 10/43-10 din 03 aprilie 1997, Cucotov Serghei a fost autorizat să demoleze ½

din casa de locuit particulară veche și construirea unei case de locuit particulare noi

pe str. M. Lătărețu 13, iar prin decizia Primăriei Chișinău nr. 10/34 din 03 mai

1999, a fost recepționată casa de locuit particulară lit.B din str. M. Lătărețu 13, cu

etaj și mansardă, 5 odăi cu suprafața totală de 383,2 m.p., suprafața locativă de

128,6 m.p., construită de către Cucotov Serghei în baza deciziei Primăriei

municipiului Chișinău nr. 10/43-10 din 03 aprilie 1997.

Ulterior, Mariei Trifan i-au fost eliberate planurile construcției, planul lotului

și certificatul despre rezultatele inspectării casei de locuit în scopul dării în

exploatare a reconstrucției capitale a casei de locuit lit. A-01 și construirea

6

anexelor A2 și A3 cu demisol, care după replanificare a constituit suprafața de

147,1 m.p.

Deci investitor exclusiv al reconstrucției capitale a casei de locuit lit. A-01 și

construirea anexelor lit. A2 și A3 cu demisol, conform procesului-verbal de

recepție finală nr. 1091-i din 09 decembrie 2008, este Trifan Maria.

După cum s-a stabilit, obiectul litigiului îl constituie partajarea în natură a

terenului cu nr. cadastral XXXXX, conform cotelor-părți câte ½ cotă-parte după

Trifan Maria, Trifan Ion și Cerbu Irina, demolarea gardului de piatră și încasarea

sultei.

Întru stabilirea variantelor reale posibile de partajare a bunului imobil și

anume a terenului în litigiu, proporțional cotelor-părți în mărime de ½ cotă-parte

pentru Trifan Ion și Trifan Maria și ½ cotă-parte pentru Cerbu Irina, în temeiul

încheierii din 25 martie 2016 a Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău, de

către Centrul Național de Expertize Judiciare a fost efectuată expertiza primară de

partajare a bunurilor imobile.

Astfel potrivit concluziilor Raportului de expertiză judiciară din 10 februarie

2017, partajarea sectorului de teren cu nr. cadastral XXXXX în două părți egale,

conform situației existente la momentul examinării, nu este posibilă (f.d. 69-72

Vol.I).

Totodată, pe parcursul examinării cauzei, de către Trifan Maria a fost

prezentată concluzia specialistului din 06 iulie 2017, efectuată de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Lexincad”.

Deci reieșind din concluziile în cauză, conform cotelor-părți ideale de ½ de

teren a proprietarilor Trifan Maria și Cerbu Irina, trebuie să le revină câte o

suprafață de 0,0357 ha, însă reieșind din configurația terenului, precum și

amplasarea de fapt a construcțiilor în urma partajării terenului, Mariei Trifan î-i

revine suprafața de 0,0213 ha. Prin urmare, diferența dintre cota ideală și suprafața

terenului obținută în urma partajării terenului constituie suprafața de 0,0144 ha.

La fel, s-a stabilit că terenul nu poate fi divizat conform cotelor-părți deținute

de proprietari și anume câte ½ cotă-parte în două terenuri egale, fiind propusă

varianta optimă care tinde să apropie maximal la cotele-părți deținute de

coproprietari, iar valoarea de piață a terenului cu destinație pentru construcție cu

suprafața de 0,0144 ha (suprafața obținută în urma stabilirii variantelor de partaj

care ar trebui să-i revină Mariei Trifan) a fost estimată la suma de 449 261 de lei

(f.d. 96-106 Vol. I).

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că instanța de apel și-a întemeiat poziția reieșind din

concluziile specialistului din 06 iulie 2017, efectuate de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Lexincad”, fără a se expune asupra altor circumstanțe ce rezultă din

actele cauzei.

După cum s-a menționat, pe terenul pentru construcții cu nr. cadastral

XXXXX cu suprafața de 0,0714 ha, situat pe XXXXX, sunt amplasate două case

de locuit individuale cu nr. cadastral XXXXX (utilizată de Trifan Maria și Trifan

Ion conform procesului-verbal de recepție finală din 09 decembrie 2008) și casa de

locuit cu nr. cadastral XXXXX (utilizată de Cerbu Irina conform procesului-verbal

de recepție finală din 03 mai 1999) și constituie proprietate comună pe cote-părți.

7

Dreptul de proprietate asupra bunului imobil este înregistrat câte ½ cotă-parte

după Cerbu Irina și soții Trifan Maria și Trifan Ion

La caz, Colegiul consideră necesar de a specifica că terenul cu nr. cadastral

XXXXX cu suprafața de 0,0714 ha conform planului cadastral, nu dispune de act

de stabilire a hotarelor și nu sunt indicate încăperile care aparțin fiecărei părți din

fiecare casă de locuit, nefiind partajate în natură între coproprietari.

Mai mult ca atât, reieșind din datele din Registrul bunurilor imobile, s-a

stabilit că planul cadastral al bunului imobil nu corespunde cu amplasarea

gardurilor din natură, respectiv suprafața terenului utilizat diferă de suprafața

terenului privatizat.

Totodată, materialele cauzei denotă existența gardului litigios care

delimitează proprietatea (terenul) între coproprietari.

Mi mult ca atât, la procesul-verbal de recepție finală din 09 decembrie 2008 a

Anexelor lit. A3 și lit. A2 cu demisol, din str. XXXXX de către Trifan Maria, este

anexat planul lotului eliberat de Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău la data de 28

septembrie 2007, unde este indicat gardul în litigiu (f.d. 116-119 Vol. I).

Prin urmare, se constată că la momentul dării în exploatare a replanificărilor

și construcțiilor edificate de Trifan Maria și Trifan Ion (în temeiul procesului-

verbal de recepție finală din 09 decembrie 2008), gardul exista și a constituit o

componentă a construcțiilor și edificiilor recepționate amplasate pe acest teren.

Deci rezultă că soții Trifan Maria și Trifan Ion pe parcursul anilor 2008-2013

au cunoscut despre existența gardului care delimitează proprietatea (terenul) între

coproprietari și nu au obiectat împotriva acestuia față de Cerbu Irina, până la

adresarea în instanța de judecată (07 iunie 2013).

Acest fapt a fost invocat și de instanța de apel în motivarea concluziei, care a

reținut că varianta optimă de partajare a terenului litigios, propusă de specialiștii

din cadrul Societății cu Răspundere Limitată ”Lexincad”, care reflectă situația de

fapt care nu va fi afectată/schimbată pe viitor, fiind deja stabilită și folosită de părți

de mai mulți ani, urmând doar a fi legalizată (f.d. 95 Vol. II).

Astfel, instanța de apel urma să stabilească dacă speței în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 390 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 01 martie

2019), care prevede că dacă proprietarul unui teren, cu ocazia ridicării unei

construcții, a construit dincolo de limita terenului său, fără a i se putea imputa

premeditarea sau culpa gravă, vecinul trebuie să tolereze încălcarea hotarului dacă

nu a obiectat pînă sau imediat după depășirea limitei.

Totodată, Colegiul reține ca fiind nemotivată concluzia instanței de apel în

partea ce ține de încasarea diferenței dintre valoarea cotei-părți ideale (1/2) care se

cuvine Mariei Trifan și Ion Trifan și valoarea cotei-părți atribuită acestora în

natură, estimată la suma de 449 261 de lei, cu titlu de sultă bănească (în temeiul

concluziilor expertizei extrajudiciare, efectuate la cererea Mariei Trifan).

La caz, urmează a fi specificate prevederile art. 19 alin. (5) din Legea cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14 aprilie

2016, potrivit cărora expertiza extrajudiciară poate servi drept material auxiliar

pentru o plângere, decizie, negociere, tranzacție de împăcare sau pentru un alt

proces de natură extrajudiciară.

8

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menționate de către

instanța de apel, indică la examinarea superficială și arbitrară a apelului, fără a fi

supusă controlului proba prezentată de reclamant.

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, nstanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța

judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt și de drept.

Sub aspectul celor relatate, se constată că soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Or, litigiul în cauză necesită o analiză mai amplă a circumstanțelor cauzei și

a normelor de drept aplicabile speței.

Motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică

garanție a imparțialității judecătorului si a calității actului de justiție, precum si o

premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de

control judiciar de legalitate si temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor

judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigenta a art. 239 din

Codul de procedură civilă și art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.

Instanța are obligația de a răspunde prin motivare la toate argumentele

prezentate de părți, întrucât numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi

realizat un control public al administrării justiției (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda

din 27 septembrie 2001), iar abținerea instanței de apel de la furnizarea unui

răspuns explicit în privința pretențiilor formulate constituie o încălcare a art. 6 §1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților

Fundamentale.

Motivarea hotărârilor judecătorești se impune din perspectiva dreptului la un

proces echitabil, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în

circumstanțele concrete ale cauzei, a fost soluționat procesul. Exigența motivării

este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care

considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

9

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Analizând circumstanțele menționate și având în vedere faptul că, eroarea

judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de către Cerbu Irina,

reprezentată de avocatul Andronic Valeriu și Trifan Maria, Trifan Ion, reprezentați

de avocatul Coban Igor, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite

cauza spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și, reexaminând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de către Cerbu Irina, reprezentată de avocatul

Andronic Valeriu și Trifan Maria, Trifan Ion, reprezentați de avocatul Coban Igor.

Se casează integral decizia din 30 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată judecată depusă de Trifan Maria și

Trifan Ion împotriva Irinei Cerbu cu privire la partajarea în natură a bunului

imobil, demolarea gardului, încasarea sultei bănești și încasarea cheltuielilor de

judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Dumitru Mardari

10