2ra-1703/19 — cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penală si instantelor de judecata

Dosarul nr. 2ra-1703/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – V. Chisilița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov

ÎNCHEIERE

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Veaceslav Ișcenco,

reprezentat de avocatul Aliona Dragomir și Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Veaceslav

Ișcenco împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală și

Ministerul Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organului de urmărire penală și ale instanțelor de judecată,

împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins apelurile declarate de către Veaceslav Ișcenco și Ministerul Justiției, s-a

menținut hotărârea din 27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

constată:

La 19 iunie 2018 Veaceslav Ișcenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală și

Ministerul Finanțelor, prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de

40 000 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 15 000 euro cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, obligarea procurorilor Oleg Baciu și Anatol Pitel să-și ceară scuze public,

prin postarea acestora pe prima pagină web a procuraturii, încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 24 februarie 2016 de către

Procuratura Generală a fost începută urmărirea penală în baza art. 361 alin. (2), lit. b),

c), d) și art. 243 alin. (2), lit. a), b) Cod Penal.

Reclamantul a menționat că la data de 01 martie 2016 a fost reținut și a fost

recunoscut în calitate de bănuit.

1

La data de 03 martie 2016 i-a fost înaintată învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), c), d) și art. 243 alin. (2), lit. a), b) Cod Penal.

Procurorul Oleg Baciu la data de 03 martie 2016 a depus un demers în adresa

instanței de judecată cu privire la aplicarea măsurii preventive – arest preventiv pe un

termen de 30 zile în privința reclamantului Veaceslav Ișcenco.

Prin încheierea din 03 martie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-a admis

demersul procurorului și s-a aplicat măsura preventivă-arest preventiv pe un termen de

30 zile în privința lui Veaceslav Ișcenco. Curtea de Apel Chișinău prin decizia din

11 martie 2016 a menținut încheierea instanței de fond.

Veaceslav Ișcenco a indicat că prin încheierile din data de 30 martie 2016,

29 aprilie 2016 și din 26 mai 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-au admis

demersurile procurorului de prelungire a măsurii preventive - arest, pe un termen de 30

de zile în privința sa. Încheieri care au fost menținute de Curtea de Apel Chișinău.

La data de 10 iunie 2016 de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău a fost emisă

o sentință de condamnare în privința lui Veaceslav Ișcenco pe cauza penală

nr. 2014022075, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de privare de libertate pe un

termen de 13 ani.

Reclamantul a menționat că după emiterea acestei sentințe, cauza penală

nr. 2016928057, la data de 18 iulie 2016 a fost suspendată de către procurorul Anatol

Pitel.

Ordonanța de suspendare a urmării penale din 18 iulie 2016 a fost contestată în

instanța de judecată, în baza art. 313 Cod de procedură penală.

Prin încheierea din 19 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-a

anulat ordonanța de suspendare a urmăririi penale.

Reclamantul a indicat că prin intermediul avocatului său la data de 13 octombrie

2017 s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de accelerare a urmăririi penale, în

temeiul art. 20 Cod de procedură penală.

Prin încheierea din 20 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

s-a admis parțial demersul avocatului său, cu privire la accelerarea urmăririi penale, în

temeiul art. 20 Cod de procedură penală.

La data de 16 noiembrie 2017 de către procurorul în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale Tudor Bordea a fost emisă

ordonanța de scoaterea de sub urmărire a lui Veaceslav Ișcenco, din motivul lipsei în

acțiunile acestuia a elementelor infracțiunilor prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), c),

d) și art. 243 alin. (2), lit. a), b) Cod Penal.

Veaceslav Ișcenco a indicat că prin acțiunile ilegale a organelor de urmărire

penală și a instanțelor de judecată i-au fost aduse suferințe psihice și jignită

personalitatea sa. Ori, prin rețele de socializare au fost defuzate imagini video cu

reținerea sa pe cauza dată. Iar fiecare ședință de judecată, în care se examinau

demersurile procurorilor de aplicarea a măsurilor preventive și ulterior prelungirea

acestora, i-a provocat un stres. Mai mult ca atât, în perioada aflări în arest și anume 100

zile a suportat cheltuieli pentru mâncare, haine și medicamente. În afară de aceasta, în

perioada dată a suportat și cheltuieli pentru asistența juridică în organele de anchetă și

instanța de judecată.

2

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Veaceslav Ișcenco. S-a

încasat din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Veaceslav Ișcenco prejudiciul material în mărime de 5 000 lei, prejudiciul moral în

mărime de 5 000 lei și cheltuielile de judecată pentru asistența juridică în mărime de

5 000 lei. În rest, cerințele lui Veaceslav Ișcenco s-au respins ca fiind neîntemeiate. (f.d.

129, 139-146)

Prin decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-au respins apelurile

declarate de către Veaceslav Ișcenco și Ministerul Justiției, s-a menținut hotărârea din

27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.(f.d.176, 177-185)

Instanțele de judecată au constatat că acțiunea înaintată de către Veaceslav Ișcenco

întrunește condițiile statuate în Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Cu toate acestea, instanțele de judecată

au concluzionat că cuantumul prejudiciului material în mărime de 40 000 lei și a

prejudiciului moral în mărime de 15 000 euro solicitate de către Veaceslav Ișcenco de

a fi încasate de la Ministerul Justiției sunt exagerate și urmează a fi micșorate.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încânt acesta să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și

nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

La 15 iulie 2019 Veaceslav Ișcenco, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir, a

declarat recurs împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. (f.d. 189-196)

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material, au apreciat arbitrar probele prezentate la materiale cauzei, ceea ce a condus la

soluționarea greșită a cauzei și favorizarea părților oponente, ce duce la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale.

La 29 august 2019 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din

06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 27 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând casarea actelor judecătorești cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care a respinge integral acțiunea depusă de către

Veacesalv Ișcenco. (f.d. 200-205)

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a interpretat în mod

eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar probele din dosar, deoarece la

caz, nu sunt întrunite condițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1545.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

06 iunie 2019, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 25 iunie 2019. Recursurile

3

declarate de către Veaceslav Ișcenco, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir la

15 iulie 2019 și de către Ministrul Justiției la 29 august 2019, sunt declarate în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursurile declarate de către

Veaceslav Ișcenco, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir și Ministerul Justiției sunt

inadmisibile din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recursuri, completul Colegiului atestă,

că Veaceslav Ișcenco, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir și Ministerul Justiției,

au indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au

apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursurile

declarate de către Veaceslav Ișcenco, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir și

Ministerul Justiției, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4

În speță, completul Colegiului menționează, că recursurile în cauză conțin obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă Veaceslav Ișcenco, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir și Ministerul

Justiției, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Veaceslav Ișcenco, reprezentat de avocatul

Aliona Dragomir și Ministerul Justiției, inadmisibile.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile, declarate de către Veaceslav Ișcenco, reprezentat de avocatul Aliona

Dragomir și Ministerul Justiției, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

5